Nimic nu e intamplator pe pamantul asta, deci din start unele lucruri pe care le vrem noi sa le facem, in liberul arbitru, nu o sa le putem sa le facem, de ce? pentru ca natura este inzestrata cu o energie, ca o camasa de forta care tine toate lucrurile in ordine. Sunt niste legi ale naturii pe care trebuie sa le respecti daca vrei ca tu sa faci ceea ce vrei si sa fii liber. Deci sa zicem ca alegerile tale trebuie sa fie in concondarta cu soarta, adica de a exista, de a face bine, de a alege binele, iubirea. Si sa dau si un exemplu: eu poate as vrea sa omor pe unu ca asa imi vine mie in cap, ca liber arbitru, exista posibilitatea ca soarta sa nu iti dea voie sa faci acel lucru, pentru ca aici nu mai e liberul meu arbitru...e si liberul arbitru al celuilalt. Si daca acel liber arbitru e mai puternic ca liberul meu arbitru, eu nu o sa il pot ucide pe ala, iar soarta o sa intervina, bland prima oara, cu constiinta, daca nu merge asa, o sa o de-a mai grav, pe partea fizica, o durere ceva, daca nu vine o boala, daca nici asta nu merge, pai poate iti rupi un picior, o mana de ramai la pat. e de filozofat aici, e mai profund, dar am zis asa ca sa intelegeti cam cum cred eu ca sta treaba. Deci in concluzie, noi suntem predestinati cu un scop de cand ne nastem, scopul e acela de a invata, de a constientiza si de a trai in iubire. Nu cred ca exista om care sa nu vrea sa cunosca, sa fie prezent si constient si sa iubeasca, restul nu mai conteaza daca are bani sau nu, daca a ajuns sa constientizeze si sa iubeasca poate sa aiba tot, soarta nu ii sta impotriva. Dar pentru cei care vor doar bani ca asa e la moda, sau vor gagici pentru placere, sau droguri, aici se exclud legile naturii si soarta te va aduce pe drumul cel bun prin unele probleme, prin unii oameni, prin unele ipostaze, ca sa te faca sa intelegi, sau prin boli, sau prin moartea unor rude..etc. In concluzie calea vietii o avem batuta de la nastere, numai ca depinde de noi cum o traim, ce alegem sa fim, si cum ne bucuram de ceea ce avem.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Sa iți dau un exemplu,a simți ca îți este sete este ceva involuntar,a decide dacă bei bea ceva sau ceva nesănătos este alegerea ta, deci poate exista o predestinare biologica, genetica, cultura, sociala, dar avem și liberul arbitru, deci suntem influențați social și genetic
Răspunde
Răspunde 
Cred in destin!
Viata mi-a dovedit ca exista destin si l-am urmat, de aceea cred intru-totul in el.
Dar de ce nu putem crede in ambele?
Ai liberul arbitru sa faci tot ce doresti.
Dar daca nu faci ce trebuie fie o sa te lovesti de consecinte, fie o sa te lovesti de aceleasi obstacole, si apoi o sa-ti zici ca e vorba de destin...
Daca destinul vrea sa inveti tu o lectie, o sa o inveti, sau o sa te chinuiesti toata viata incercand sa inveti acea lectie.
Iar daca e sa fac o analogie 
Poti sa te dai cu capul de usa de 10, 20, 30 de ori sperand sa se deschida.
Ca deh, ai liberul arbitru sa faci ce vrei.
Dar cand incepe sa te doara capul, o sa te gandesti ca poate destinul vrea sa folosesti cheia pentru a deschide aceea usa...
Cam asa vad eu lucrurile.
Daca doua lucruri nu obisnuiesc sa fie puse impreuna, nu inseamna ca nu s-ar potrivi.
Liber arbitru. Să crezi in destin e doar o scuză sa fii leneș și să nu lucrezi pentru tine și scopurile tale, pentru că "n-a fost sa fie" sau "așa a vrut Dumnezeu".
Atunci ce rost mai are să trăiești, sa faci orice efort? Daca "soarta" iti are scris pentru tine undeva tot ce o sa ți se întâmplă?
"cum au ajuns aia sa fie indrazneti?!?
nu cumva soarta i-a facut asa?!?"
Pe ce îți bazezi afirmația, că sunt chiar curios?
"...si ar indrazni daca de fiecare data cand ridica, capul, soarta sa le dea una in qoae pana nu se mai scoala de jos?!?"
Asta e scuza ratatilor imbecili.
De fapt e vorba doar de statistica. Daca incerci lucruri care au 90% sanse de reusita, iti va iesi miscarea de 9 ori din 10. Daca incerci lucruri care au 10% sanse de reusita, iti va iesi doar o data din 10. Cei care cred ca soarta le e potrivnica, de fapt pur si simplu nu pot evalua sansele de a se intampla ceva, adica sunt imbecili.
"cei care au curajul sa indrazneasca, nu il capa peste noapte ci din experienta de viata, adica INTOTDEAUNA a fost asa".
Exact, dar nu vad soarta implicată aici.
Also:
"cum a ajuns ala sa fie lenes?!?
nu cumva soarta a avut grija sa se nasca asa si apoi sa "aiba ocazia" sa fie lenes?!?"
Ei atunci dacă săracu' e leneș, atunci sigur e soarta, ce rost are să încerce să se schimbe, sau să facă vreun efort?
Ai auzit de termenul "complacent"?
Anyway, let's just agree to disagree. Dacă tu crezi in soarta, ești liber să o faci.
OK, stai si plangeti de mila in continuare, si considera ca "soarta" e de vina.
M-ai luat pe sus? )
Am ZERO respect pentru un om care nu știe să-și expună un punct de vedere fără atacuri la persoana. Poate ai observat că eu nu te-am insultat in niciun fel.
Aștept ORICE argument bazat pe LOGICĂ despre existența destinului.
Seara buna.
Ah, am înțeles. Deci să implicăm logica ar însemna să limităm ideea...
Seara buna.
Pe scurt, simplu și la obiect, fără mari filozofii,, liberul arbitru'' îți ofera posibilitatea sa faci alegerile corecte ca să-ți construiești,, destinul' '. Religia sau alte superstiții nici nu întra în discursul asta.
Cheers
Hai sa ne gândim.
Sa presupunem că există destin și că fiecare din noi avem cate unul.
Aparent nimeni nu are acces la informații despre destinul său.
Daca nu știm ce este, cum ne îndreptăm către el?
Oare tot universul lucrează în așa fel încât noi sa ajungem mereu la destin? Indiferent de ce alegeri facem, universul se reconfigurează încât sa garanteze destinul?
Daca într-adevăr există asemenea forță de reconfigurare, oare nu observam până acum mecanismele prin care acționează?
Avem liber albitru dar totul o sa se lege in viata asta si fiecare lucru ne ajuta sa invatam cate ceva sau sa ne conturam viitorul
Destinul e când nu faci nimic și tot.
Liber arbitru este când nu te oprești să crezi in ceea ce vrei și,, ești perseverent.
In destin clar nu, liberul arbitru este ceva mai aproape de realitate (cred). Daca ar fi sa aleg dintre cele doua variante as alege liberul arbitru.
Cred in ambele. Una nu o exclude pe cealaltă. Uneori ne supunem destinului, alteori putem sa ne folosim liberul arbitru. Depinde…
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
