De putin timp mi se intampla o chestie ciudata. Deci inainte din cauza problemelor, depresiei, anxietatii, contextului dadeam cu piciorul tururor oportunitarilor care apareau, mai pe scurt simteam ca Universul tine cu mine dar eu na din cauza problemelor nu le vedeam. De un timp am scapat in mare parte de probleme: nu mai am anxietate, pot sa ies din casa, nu ma mai simt trista deloc (adica nu am plans de ceva timp si eu obisnuiam sa plang des), depresie nu mai am, alimentatia mea e corecta acum, am renuntat la vicii si probabil va intrebati ce mai vreau de la voi daca nu mai am probleme
Deci ideea e ca am impresia ca ceva imi pune o piedica, oportunitatile nu mai apar chiar daca eu dau inainte si nu m-am oprit la primul obstacol parca acum nu inteleg ce nu mai merge bine.
Deci atunci cand eram intr-o stare deplorabila nu puteam sa vad lucrurile bune pentru ca in capul meu era doar depresie, depresie, depresie si acum daca stau sa ma gandesc am ghinion dupa ghinion si le-am si numarat sunt 7 si e matematic imposibil. Adica eu cred in probabilitate si e ca si cand ceva din afara (din exterior) iti pune bete in roate. Deci ca sa facem asa o paralela inainte ma sabotam singura si acum e altceva (nu pot sti ce) care ma saboteaza ca sa zic asa.
As prefera sa imi raspunda cei cu cunostinte de filozofie si teologie pentru ca consider ca problema mea e in stransa legatura cu cele doua domenii.
Poate e doar o perioada si inteleg dar n-am avut atatea ghinioane niciodata si consider ca ceva se intampla. Poate e spre binele meu inca nu stiu.
Nu sunt trista, sunt doar in dubii si as vrea un raspuns.
Multumesc.

E o bias cognitiv care te loveste destul de tare. Ai impresia ca suma oportunitatilor ramane constanta si acum ca ti-ai indreptat din defecte te intrebi unde sunt oportunitatile. Realitatea e ca ele apar la nimereala, pot fii 100 azi si nici una pentru urmatorii 10 ani.

In aceiasi masura ai si tu impresia ca si crestinopatii nostri dragi de pe TPU ca universului ii pasa de noi iar si ca faptele bune si traitul dupa anumite principii aduce cu el noroc si chestii pozitive...realitatea e ca faptul ca ti-ai indreptat defectele e pentru tine si atat universul nut-i datoreaza nimic.

Acum, chestie cu sabotatul este ceea ce in psihologie se numese locus of control (locul controlului). Mai exact, unde se afla cauza unui eveniment care ne priveste, e intern (adica din vina noastra) sau extern (din vina altora). Eu iti sugerez sa nu mai folosesti alte evenimente/oameni ca si scuze pentru ca daca faci asta te vei simti bine pe moment dar nu vei incerca vezi sa afli daca poti schimba tu ceva ca sa intrepti rezultatul final. Teologia utilizeaza acel locus extern prin excelenta pentru ca orice s-ar intampla, e voia domnului. Nu stiu cat de sanatos este da no', e treaba lor.

Da, face parte din filosofie, din filosofia personală.
Astfel evenimentele din viață au două aspecte. Unul să zicem oblectiv, pe care îl poarte sesiza să zicem un aparat video. Exemplu. Ai plecat cu trenul. Video, webcamul din gară a înregistrat faptul că ai urcat în tren. În tren să zicem că ai pățit așa.
1. Nu ai găsit la tine în portmoneu biletul de tren și ai fost amendată.
2.Te-ai aplecat pe fereastră prea mult și ți-a zburat pălăria din cap.
3. Trenul a deraiat și până a fost pus din nou pe șine, ai pierdut o legătură.
4. Ai consumat ceva de la vagonul restautant și a început să te doară burta.
5. Până te-ai întors de la vagonul restaurant ți-a dispărut un bagaj.
6. Ai adormit și ai uitat să cobori la destinație.
7. După ce ai coborât a fost o pană de curent și trenurile nu au mai cvirculat 24 de ore.
Toate acestea sunt evenimente. Ele se văd pe camera video, inclusiv pe webcamul tăui interior pe care întegistrezi evenimentele.
Care este interpretarea ta filosofică? Ghinioane, adică ne norociri. Iar în plus, interpretarea că aceste ne norociri s-au întâmplat legate de tine, soarta, norocul are ceva cu tine. Nu are nimic, dar dacă interpretezi tu că are, are. Informația ( in-formație) adică ce formezi, la ce dai formă și apoi, bagi în tine este formată din date - ceea ce înregistrează webcamul și din interpretare, ceea ce adaugi tu. Filo sofie.

Sunt probleme la care incearca sa gaseasca raspunsuri atat teologia cat si psihologia.
Eu cred ca sunt in urma ambele cu cateva mii de ani.
Mintea umana are resurse inca necunoscute.Citeste cate ceva despre corpul durere pentru inceput.

Ideea e ca eu cred in puterea Universului si cred ca lucrurile nu se deruleaza intamplator. Nu prea cred in coincidente.

Depresivul,prin natura lui, da cu piciorul aproape constient oricaror oportunitati ivite.Este un fenomen tare ciudat, pe care il experimentam cu totii.Intr-un fel, acest comportament vine ca un protest impotriva propriei persoane.Omul este deznadajduit si afundat intr-o mocirla existentiala pe care, de altfel, o cultiva si o intensifica.Neglijarea corpului,persistenta in vicii, distrugerea fizica complementata cu cea mentala(stima de sine scazuta), toate acestea sunt manifestarile imediate ale depresiei, pe care omul le intensifica aproape constient, ulterior.Sau,foarte probabil, acestea apar din start ca niste actiuni voite.
De ce se-ntampla asta? Deoarece depresia devine o scuza pentru incapacitatile tale si pentru neputinta de a te lupta cu viata.
Intampini oportunitati, le dai cu piciorul.Sa profiti de oportunitati inseamna sa depui un oarecare efort.Depresia inseamna stagnare, de aceea este o scuza pentru un soi de lene.
Omul depresiv profita doar de depresie, spre a-si justifica incapacitatea de a depune efort in aceasta viata si de a se perfectiona, de a evolua.

Mai e un aspect deosebit de important(esential), si anume speranta depresivului.Se poate spune ca esti cu adevarat inmormantat in depresie atunci cand te sinucizi.Nerecurgand la acest act, faci dovada existentei unei raze de speranta, oricat de mici.Cand omul depresiv NU mai vede oportunitati,atunci se poate spune ca e mort,sinuciderea fiindu-i mormantul.
De aceea ai vazut oportunitati,pentru ca ai avut speranta ca totul se va rezolva,dar, prin natura ta,le-ai dat voit cu piciorul.
Cand in sfarsit, acea fascicula de speranta s-a expandat,ai inceput sa te pui cu piciorele pe pamant.

Acum cand ai scapat de depresie,poti spune ca ai reinviat,ai inceput sa profiti de oportunitati, sa te perfectionezi, ai renuntat la vicii, dar tocmai in acest moment simti ca viata nu mai merge cum trebuie, invocand ghinionul si eventuala absenta a oportunitatilor.Asta este un catalizator pentru declansarea unor alte si alte crize depresive.

Trebuie doar sa inveti sa accepti vicisitudinile acestei vieti si sa scapi de conceptul asta de "ghinion".Nu exista ghinion.Lumea merge cum trebuie sa mearga, iar tu o interpretezi.Ea nu trebuie interpetata, trebuie lasata sa mearga in voie.Asa iti vei gasi pacea interioara.

Daca chestia persista consulta un psiholog