Imi puteti spune cateva adaptari ale randunicii la zbor sau la hranire? Mersi, apropo, cel mai bun raspuns primeste funda

Randunicile (membre, alaturi de lastuni, ale familiei Hirundinidae) prezinta adaptari la zbor si la hranire asemanatoare celorlalte pasari existente.
Adaptarile prezente randunicii la locomotia prin zbor sunt:
- forma corpului, aerodinamica (fusiforma, ca de sulita);
- membrele anterioare transformate in aripi;
- prezenta penajului, format din pene, fungi sau puf, productii cornoase ale pielii;
- plamanii, foarte bine dezvoltati, in legatura cu 9 saci aerieni si cu oasele pneumatice (pline cu aer), care le asigura zborul;
- dintii si vezica urinara, care lipsesc pentru a le usura masa corporala in timpul zborului.
Adaptarile prezente randunicii la hranire si digestie sunt:
- intrucat ii lipsesc dintii, randunica a devenit o pasare granivora (se hraneste cu seminte si graunte) (dar se hraneste, rare ori, cu fructe, indiferent de planta careia ii apartin, sau, in savanele africane, in special, cu seminte de salcam), grauntele nenecesitand un sistem digestiv foarte complex;
- ciocul, cu care randunica apuca si inghite hrana;
- gusa, o dilatare a esofagului, in care sistemul digestiv al randunicii depoziteaza si inmoaie hrana;
- stomacul musculos (sau stomacul triturator, sau pipota) in care sistemul digestiv al randunicii transforma hrana, incomplet digerata in stomacul glandular, cu ajutorul nisipului si pietricelelor, intr-o pasta care trece in intestinul subtire;
- orificiul cloacal, cu ajutorul caruia sistemul digestiv al randunicii elimina excrementele (De asemenea, si ouale si urina sunt eliminate tot prin orificiul cloacal, dar acestea tin de sistemul reproducator si, respectiv, sistemul urinar sau excretor.).
In biologia moderna, nu se considera carena, o creasta osoasa a sternului, o adaptare la zbor. Alcatuirea aripilor nu are legatura cu adaptarea randunicii la locomotia prin zbor; numai prezenta aripilor constituie un caracter de adaptare la aceasta, nu si alcatuirea. De asemenea, forma ciocului si inmuierea hranei cu saliva nu constituie o adaptare la modul de hranire. In biologia moderna, se considera ca si cu un cioc mai mic/mai mare sau fara glande salivare pasarile ar putea realiza digestie. Un cioc mai mare, precum si saliva produsa de glandele salivare nu constituie o adaptare la modul de digestie pasarilor, ci o imbunatatire minuscula a acestora, prin evolutie.