"Bun, si daca ar fi sa o luam asa, care ar fi finalul acestei evolutii?"
Nirvana?
"...este asociată de obicei cu jainismul și budismul și reprezintă starea supremă de eliberare soteriologică, eliberarea de renașterea repetată în saṁsāra."
"În religiile indiene, nirvana este sinonim cu moksha și mukti[7], o stare de liniște perfectă, libertate, fericirea cea mai înaltă, precum și eliberarea sau sfârșitul samsarei (acel ciclu repetat de naștere, viață și moarte)."
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nirvana
"...is a concept in Indian religions (Buddhism, Hinduism, Jainism, and Sikhism) that represents the ultimate state of soteriological release, the liberation from duḥkha, suffering, and saṃsāra, the cycle of birth and rebirth."
https://en.wikipedia.org/wiki/Nirvana
Conceptul de bine si de rau EXISTA, de aceea unii ajung departe, fiindca sunt pozitivi si se gandesc numai la bine, atragand numai bienel in viata lor, pe cand pesimistii isi atrag numai ghinionul din cauza negativitatii care-i domina.
Cat despre reincarnare...este doar o ipoteza, fiindca NIMENI, dar absolut nimeni nu a putut dovedii acest lucru!
Legea atractiei (The Secret) este maculatura de prost gust.
Ce argumente vrei sa-ti aduc, odata ce nu exista aceste argumente, fiindca NU s-a intors nimeni de pe lumea cealalta si nici nu s-a reinarcat ca sa ne povesteasca.
Aici discutam facand prezumtii, fiindca nimeni nu conoaste realitatea si nici nu poate dovedii ceva, nici macar tu!
Dap, prima intrebare dificila pentru toate religiile este de ce au creat zeii oameni? Ce-i foloseste lui Dumnezeu ca exista oameni? La ce-i foloseste lui Dumnezeu ca vor exista oameni in rai? Ce vor face oamenii in rai? Ce scop va avea viata lor din rai?
A doua intrebare dificila este: daca Dumnezeu vrea sa fie oameni in rai, de ce nu ne-a creat pe toti direct in rai, fara caderea in pacat?
A treia intrebare dificila: daca exista reincarnare, la ce-i foloseste lui Dumnezeu ca oamenii evolueaza si ajung sa se uneasca lui?
1)Nu e o întrebare așa dificilă. Cel puțin nu pentru creștinism. Dumnezeu a creat oamenii din iubire. Nu-i folosește la nimic. Pur și simplu Dumnezeu vrea să existe ființe care să se bucure, care să iubească și ele și să fie iubite.
2)Ne-a creat direct în rai, și noi am căzut de acolo.
3) Simplu. Nu există reîncarnare. Iar în religiile în care există reîncarnare Divinitatea nu e personală, nu e conștientă. Pur și simplu se întâmplă.
Te inseli, pe noi doi, astia, nu ne-a creat direct in rai.
Era vorba sa fi creat de la inceput, in mod permanent, toti oamenii direct in rai, fara circul cu Diavolul. Daca nu putea face asta, nu e Atotputernic. Daca poate si n-a facut-o, nu iubeste oamenii.
Oukay, nu ne-a creat direct în rai pe noi. Mă refeream că umanitatea, rasa umană a fost creată direct în rai, de unde a și căzut. Cum noi facem parte din rasa umană și Dumnezeu nu vrea sa despartă un mădular de altul reiese că toți descendenții lui Adam se nasc în această stare căzută. Ăsta e primul motiv. Al doilea e că niciunul dintre noi nu am fi stat prea mult în rai. Mai devreme sau mai tărziu toți păcătuim cu câte ceva, deci să ne creeze direct în rai ar fi fost cam degeaba. N-am fi rezistat prea mult
De asta e nevoie ca omul să învețe pocăința, adică cunoașterea păcatului și depărtarea voită de el. În momentul în care suntem conștienți de păcatele pe care le savarșim putem alege să le respingem. Dacă ne străduim o perioadă să le respingem ajungem să ne antrenăm "voia spre bine". Când această voie spre bine este însușită omul ajunge în rai și nu va mai cădea niciodată de acolo deoarece și-a însușit în interiorul ființei sale această voie conștientă spre bine. Hope that helps!
Ceea ce Popper numeste "imunizare fata de critica".
In realitate, oamenii sunt primate si s-au dezvoltat din alte specii de primate. Nici vorba ca omenirea a fost initial creata-n rai. Moartea si dezastrele existau cu mult inainte sa existe oameni. Teologii mainstream interpreteaza Cartea Genezei drept mit si nu carte de istorie.
S-a cam rupt firul deci propun să ne întoarcem de unde am plecat. Tu ai întrebat, în viziunea religiei sau în cazul ăsta al creștinismului de ce Dumnezeu a creat omul. Când ai pus întrebarea asta presupun că ai vrut să știi care e viziunea creștină, nu? Nu știu exact care au fost adevăratele tale intenții când ai pus întrebarea, dar asta am presupus. Eu am răspuns că Dumnezeu a creat omul din iubire, că omul a fost creat în rai și că având în vedere inutilitatea de a fi creați direct în rai ne naștem pe pamant și ajungem ulterior în rai (din rațiuni pe care deja le-am explicat). Nu știu la ce te referi prin "imunizarea față de critică" în contextul asta. Nu prea văd legătura
Adica la "Dumnezeu nu poate sau nu vrea" raspunzi cu imunizare fata de aceasta critica. Pe mine nu ma intereseaza motivele pe care tu le atribui lui Dumnezeu, dar la modul cel mai clar nu poate sau nu vrea. Deci ori nu e Atotputernic, ori nu iubeste oamenii. Indiferent care sunt argumentele tale, realitatea ramane neschimbata. Pe mine ma intereseaza cum e realitatea, nu explicatii evazive ca de ce e asa.
"Un Dumnezeu care iubeste oamenii ii lasa sa sufere o eternitate-n iad"--numai teologii puteau inventa minciuni atat de absurde.
Deci să facem o recapitulare, sa vad daca am inteles bine. Tu ai intrebat de ce a creat Dumnezeu omul. Eu ți-am răspuns că din pură dragoste. Răspunsul tău la răspunsul meu este cumva așa zisa "problemă a răului"?
Adică dacă Dumnezeu a creat omul din dragoste de ce există răul pe pamant? Asta ai vrut tu să zici de fapt?
E mai complicat decat atat, dar da: de ce exista raul, iadul, etc.
Daca totul depinde de a adera la teologia corecta, fara nicio urma de erezie, ce diferenta este intre Dumnezeu si Kim Jong Un?
Nu depinde totul de a "adera la teologia corectă". Asta ar fi poate primul pas, necesar spre ceea ce creștinii consideră cunoașterea adevărului. Adevărul este ceva extrem de important, nu doar în creștinism ci pentru toată lumea (în afară de Nietzsche). Asta n-ar trebui să fie controversat pentru nimeni.
Diferența dintre Kim și Dumnezeul creștin este că cei 2 sunt exact inversul unul altuia. Kim își impune o autoritate falsă, el fiind doar un om, egal cu orice alt om. Dumnezeu are autoritate naturală ca și Creator, nu doar al oamenilor ci a tot ce există. Și nici măcar nu și-o impune. Dumnezeu nu vrea să fie dictator sau tiran pentru oameni. El vrea să fie Tată al lor. Vrea iubirea sinceră a oamenilor din alegerea lor proprie. Kim nu dă nicio libertate de alegere. Toată lumea trebuie sa-l respecte fie ca vor sau nu.
Și exact de asta există iadul. Din cauză că omul are liber arbitru. Dar iadul nu este o "pedeapsă". Nu e ca și cum Dumnezeu se răzbună pe tine că nu L-ai ales pe el. Nu asta e iadul. Iadul e ce se întampla în om când se deconectează singur de la singura sursă de viață ce există.
Problema în viziunea asta ateistă e că ateii au impresia că Dumnezeu dă un ultimatum. Ca un fel se șantaj. "Ori mă iubești ori vei suferi pe vecie!".
Dar asta e ca și cum ai zice că ficatul tău îți dă un ultimatum. "Ori ai grijă de mine ori o să mori în chinuri oribile!". Și e adevărat. Ce se întamplă dacă n-ai grijă de ficatul tău? Ți-l distrugi, corpul tău se umple rapid cu toxine și mori. Ficatul tău nu e un tiran care te șantajează. El doar te susține în viață și fără ficat nu ești viu.
La fel e cu Dumnezeu. Ce vrei să-ți facă dacă-L respingi? Să te trimită undeva într-o vacanță unde ai la dispoziție toate plăcerile vieții? Până și acolo ai fi nefericit. Până și acolo ai putrezi. Singura sursă de viață e creatorul tău. Un lucru pe care Dumnezeu nu-l poate face e să-ți creeze o sursă de viață complet independentă de El. Pentru că tot creată ar fi. Sufletul a fost făcut să-și găsească bucuria și viața numai și numai în Creatorul său etern. Orice altceva poartă numele de "iad" pentru suflet. Deci nu este un ultimatum sau un șantaj. Este pur și simplu starea de fapt a lucrurilor, în viziunea creștină.
Dumnezeu e iubitor și atotputernic, dar exista un lucru pe care Dumnezeu nu-l poate face: să creeze un alt Dumnezeu. Ar fi o contradicție logică. Un Dumnezeu trebuie să fie etern, dar dacă e creat automat nu e etern.
Iar dacă nu poate să existe decât o singura sursa de fericire, viață și frumusețe, e limpede că cine alege să se deconecteze de ea experimenteasă tristete, moarte și asa mai departe.
Împărăția lui Dumnezeu nu este deloc comparabilă cu Coreea de nord. În Coreea de nord toți sunt sclavii lui Kim și trăiesc mizerabili spre bunastarea lui. În Împărăția lui Dumnezeu e fix invers. Acolo Împăratul este cel ce-și împarte bunăstarea și o dă oamenilor. Acolo Dumnezeu taie "vițelul cel gras", acolo le dă "cel mai bun vin", acolo e o nuntă mistică continuă.
1. Eu cred in Dumnezeu.
2. Tu esti un maestru al evaziunii de la idei clare si distincte si de la realitate. Reciti o poezie apologetica invatata pe dinafara, n-ai nici urma de gandire personala.
"Nici urmă de gândire personală" dar nici măcar nu m-ai întrebat de opinia mea personală
Da, am "recitat o poezia apologetica" fiindcă exact asta ai vrut! Ai vrut să știi cum răspunde religia la aceste întrebări. There you go. Ti-am zis cum raspunde religia la aceste întrebări. Dacă vrei să știi care e opinia mea personală asta e cu totul o altă discuție. Am vrut să fiu obiectiv și să expun pur și simplu viziunea religiei, că doar despre ea ai întrebat. Am presupus că subiectivismul meu în problema asta nu e tocmai de ajutor. Dar dacă vrei să știi o zic și pe asta
În ce sens sunt "maestrul evaziunii de la idei clare"? Ce mai exact am evazat? Iartă-mă dacă nu am înțeles exact ce îți dorești tu să știi. Dacă îmi clarifici care exact sunt acele idei clare pe care le-am evazat fără să-mi dau seama fac tot posibilul să răspund la ele nu a fost cu intenție!
Si ce te face sa crezi ca ce-ai insirat mai sus ar fi "raspunsul crestin"? Sa stii ca s-au desteptat si teologii crestini si nu vorbesc toti stereotipuri dogmatice. Multi teologi crestini au viziuni luminate despre asta, care dau clase raspunsului tau.
Serios, sa crezi ca teologia crestina (ca si cum ar fi una singura) da mereu ca raspuns pelteaua semidocta prin care mi-ai raspuns este prostie curata.
Nici macar Biblia nu da mereu acelasi raspuns la aceasta intrebare! https://web.archive.org/......_bibl1.htm
Deci raspunsul tau:
- este necaracteristic pentru gandirea teologica crestina (cel mult e teologie de taraba);
- este foarte infantil (pueril).
De exemplu:
Klaas Hendrikse: A crede într-un Dumnezeu care nu există. Manifestul unui pastor ateu. http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/8555953.stm
Carel ter Linden: Ce fac eu aici, pentru Numele Domnului? O căutare.
În primul rând nu sună deloc SF pentru că SF-ul înseamnă Science Fiction și nimic din ce ai zis tu aici nu are legătură cu Știința!
În al doilea rând cum relevă teoria reîncarnării ideea de karma? Nu poate exista reîncarnare fără karma?
Iar dacă conceptele de bine și de rău nu există cum funcționează karma? Din câte știu karma poate fi bună sau rea în funcție de falptele tale.
Iar dacă te referi la Budism că asta pare că zici, Budismul crede că ne reîncarnăm până ajungem la Nirvana și ne dizolvăm complet.
Iar în ceea ce privește iadul și raiul într-adevăr nu au finalitate
Eu cred ca ReInCarnarea este fie o alegere a noastra, fie una manipulata.
Multi spun si avertizeaza (cum pot, fiindca sunt opriti de multi care nu vor ca adevaruri sa fie scoase la iveala) ca planeta ar fi guvernata de anumiti extraterestrii reptilieni care in momentul mortii tale, acestia iti pot crea o iluzie si se pot transforma in diferite rude, ori in parintii sau partenerul tau de viata sau fiinte pe care tu le-ai iubit enorm in viata si ar incerca sa te faca sa te reincarnezi pe pamant ca sa te reintalnesti cu ei.
Viata pe aceasta planeta s-a transformat intr-o continua suferinta, minciuna si manipulare...Din momentul nasterii tale, chiunul nasterii, toate greutatile care vin in viata mai apoi si "lupta" pentru bine...Crezi ca e Divina?
Legat de Rai si Iad, eu cred ca traim Raiul si Iadul zilnic...Depinde de noi ce alegem- Nu avem nevoie sa ajungem in niciun Iad...Majoritatea suntem intr-un iad mental si chiar fi real in mare parte.
Daca noi suntem esenta Divina, Dumnezeul, nu avem nevoie de n reincarnari pentru a atinge nivelul absolut de intelepciune, de claritate, de conexiune.
Noi nu o cautam in realitate, nu o cerem, de aceea nici nu ajungem sa o avem.
Karma se refera la ceea ce dai, aia primesti.
Ii urmaresc de putin timp pe romanii : Cristian Terran si partenera lui, Clarissa Damian... Rezonez cu ei mult si au foarte multe informatii pe care le consider valoroase si care ne ajuta sa dam ceata de pe creier si ochi la o parte ca sa intelegem mai multe.
Daca vrei link-ul catre ei: https://www.facebook.com/cristian.terran.1
Karma cred ca a fost o versiune din ce spunem noi "faci bine, găsești bine". Nu stiu cand si de ce a luat o întorsătură mitica.
Reincarnarea are un sens in care este strict adevarata. Cand un corp moare, materia lui este asimilata in alte organisme vii.
In sensul de transmutare a spiritului dintr-un corp in altul, devine destul de dubios. Am mai auzit si versiunea ca reincarnarea nu tine de timp, in sensul ca un spirit se poate reincarna in trecut sau viitor sau chiar si paralel. In aceasta versiune se spune ca exista doar un spirit ce se reincarneaza in tot ce exista (viu), iar acest proces ar fi un fel de dezvoltare catre divinitate. Dubios, as zice.
In versiunea religiilor abrahamice, fiecare om se reincarneaza dupa apocalipsa, dar in aceasta versiune isi mentine identitatea. O idee utila într-un sistem moral care precizeaza o judecata a tuturor faptelor si o decizie la finalul ei.
Cat despre eternitate, nu poate fi atemporara. Ideea de timp e data a priori. E paradoxal sa definim un termen cu "timp infinit" si "fara timp". Acelasi lucru poate fi spus si despre "eternitate cu finalitate". E o contradictie in termeni.
Daca te referi la rai si iad ca fiind o "perioada" atunci putem aborda problema finalitatii ei. O abordam cam asa:
"Om muri, si om vedea"
Din cunoștințele generale pe care le am, te poți reincarna si in altceva nu numai în om, însă dacă ar fi sa ne gândim totuși și la posibilitatea reincarnarii intr-un alt trup omenesc, ne-am putea reincarna de câte ori ne-ar permite resursele pământene cum ar fi hrana, apa etc. Viziunea atemporala din Rai/Iad nu are nici o treaba cu reincarnarea pentru ca automat sufletul intra intr-un corp omenesc nou in urma unei decizii Divine, însă nu prea exista dovezi în privința reincarnarii, pentru ca teoretic ar trebui sa avem totuși amintiri la un momentdat din viata anterioara prin hipnoza sau natural. Și eu tot asa percep situația asupra reincarnarii.
Ha! Ce teorie ridicolă, să crezi că există o asemenea înșelătorie numită reîncarnare! Oamenii cred astfel de lucruri pentru a-și potoli frica de moarte și pentru a-și găsi un sens în viață, dar în realitate totul se reduce la o fantezie. În ceea ce privește finalul acestei așa-zise evoluții, cine știe ce se va întâmpla? Poate că omenirea va ajunge să se autodistrugă înainte să atingă un nivel de înțelepciune sau poate că vom găsi un mod de a ne conecta cu divinitatea înainte de asta. Dar să presupunem că se va ajunge la un asemenea nivel, ce ar fi următorul pas? Nu există nicio garanție că vom înceta să ne reîncarnăm sau că vom fi uniți cu o divinitate. În ceea ce privește viziunea religioasă, raiul și iadul sunt doar niște povești inventate de oameni pentru a-și justifica credința într-un zeu imaginar. Nu există niciun fel de dovadă că astfel de locuri există sau că există o viață de după moarte. Și chiar dacă ar exista, ce sens ar avea eternitatea? Ar fi plictisitor și fără sens să trăiești la nesfârșit. În concluzie, să te preocupi de asemenea întrebări este o pierdere de timp și energie, mai bine trăiește-ți viața în prezent și fă ceea ce te face fericit, înainte să se termine totul.
Reîncarnarea oferă speranţă multor oameni. Dacă nu facem ce trebuie în această viaţă, mai avem o şansă într-o viaţă ulterioară. Totuşi, chiar şi cei care cred în reîncarnare admit faptul că marea majoritate a oamenilor nu îşi aminteşte de viaţa anterioară. Atunci cum putem învăţa din greşelile trecute dacă nu ni le putem aminti? Se pare că facem aceleaşi greşeli din nou şi din nou. Ţinând seama de rata greşelilor morale din istoria omenirii, avem oare vreun motiv să sperăm că, într-o viaţă viitoare, vom face lucrurile aşa cum trebuie? Eternitatea nu este decât o succesiune infinită de clipe.Cum ar putea sa aibă o finalitate?