Ce nu stie nimeni, e ca tot ce se intampla in lumea asta, va fi mereu prezent la locul actiunii un receptor. Nu e obligatoriu sa fie oameni acei receptori. Referitor la copacul cazut in padurea amazoniana.
Daca el chiar in momentul asta se prabuseste si nimeni uman nu e in zona, asta nu inseamna ca nu este real evenimentul. Intr-adevar, nimeni uman nu e/a fost in zona, dar un receptor tot a fost martor la prabusirea copacului. De exemplu orice vietate care era in jurul prabusirii copacului, este un receptor al acelui eveniment. Vietatile fiind : insecte, animale, plante si alti copaci din jur, sunt vietati martori, ce au perceput evenimentul. Nu au constiinta noastra de a se intreba: de ce a cazut, sau cum a cazut, dar au organe de simt ce percep realitatea din jurul lor. Deci asta demonstreaza ca tot ce se intampla in lume, exista si e real, chiar daca oamenii nu sunt prezenti.
Nu vad de ce trebuie sa fie gri situatia.
esti acolo percepi
nu esti acolo nu percepi
asta nu inseamna ca nu se intampla.
E o diferenta intre faptul real (din realitate) si ceea ce cunosc oamenii drept real.
Daca nu s-ar difuza la tv tot ar sti vietatile care isi vor face casa in acel copac uscat sau oamenii care se ocupa de zona.Nu inseamna ca nimeni nu va fi constient de intamplare.
Cel mai probabil lectia aia a fost inteleasa gresit. Tu efectiv intrebi, cum stim ca acel copac a cazut daca nimeni nu este de fata? Pai nu stim, dar asta nu inseamna ca acel lucru nu s-a intamplat. Cu siguranta ca daca un om ar ajunge in acea zona ar vedea ca acel copac a cazut si perceptia lui ar fi una dubla : a) copacul a cazut ( lucru perceput prin simturi ) si b) copacul a cazut ( lucru perceput cu ajutorul gandirii : copacul trebuia sa fie in pozitie verticala, iar acum este in pozitie orizontala ). Aici exista si diferenta intre a percepe ceva, sa vezi imaginea spre ex si a intelege ceea ce vezi. Daca tu spui ca un lucru poate fi perceput doar prin cele 5 simturi, negi posibilitatea ca un lucru sa se intample oriunde in acest univers, ca si cum persoana ta ar fi personajul principal si totul s ar invarti in jurul tau.
Sunt prea multi "daca". Daca nu ar fi atat de multi "daca" as spune ca sunt copaci care se prabusesc in fiecare zi fara sa percepem noi treaba asta. Dar daca nu vrei deloc sa accepti ca natura isi urmeaza cursul indiferent ca te uiti tu sau nu la ea atunci La ce naiba sa-mi mai bat capul?! Si fire de par cad in fiecare zi fara macar sa ma uit la ele. Lasa mai bine oamenii in pace sa-si tina cursurile, pana la urma vei fi trimis acasa si ai sa spui tuturor ca esti o victima. Hai pa!
E cum ai spune că conștiința umană este însăși existența. Dacă ai spune asta, înseamnă că toți cu care ai purtat respectiva discuție la facultate erau doar rezultatul conștiinței tale, nimic mai mult. Astfel, este inutil să te contrazici cu propria conștiință. Cine ar face asta ar fi un mare dobitoc, aviz celor care susțineau acea idee.
Pentru mine, realitatea este fundamentată pe fapte fizice și observabile, nu pe mituri sau credințe supranaturale. Când un copac se prăbușește în pădurea amazoniană și nimeni nu este în jur, acesta este un fapt real, chiar dacă nu este perceput de nimeni. Nu avem nevoie de martori umani pentru a confirma existența acestui fenomen, ci doar de dovezi științifice, cum ar fi urmele lăsate de copacul căzut, sunetul produs de impact sau schimbările în ecosistemul local.
Nu este obligatoriu ca fenomenul să poată fi perceptibil subiectiv prin cele cinci simțuri, deoarece există multe lucruri reale pe care nu le putem vedea, auzi, mirosi, gusta sau atinge direct, cum ar fi atomii, gravitația sau radiațiile. Însă putem folosi instrumente științifice care ne extind simțurile și ne permit să măsurăm și să înțelegem aceste lucruri. De exemplu, putem folosi un microscop pentru a vedea celulele vii sau un telescop pentru a vedea galaxii îndepărtate.
Percepția este un proces mental care implică interpretarea informațiilor primite prin simțuri. Percepția nu este întotdeauna corectă sau completă, deoarece poate fi influențată de factori precum atenția, memoria, emoțiile sau prejudecățile. De aceea, percepția nu este suficientă pentru a stabili adevărul despre realitate. Avem nevoie de metoda științifică, care constă în formularea de ipoteze testabile, colectarea de date obiective și verificarea rezultatelor cu alți cercetători.
anonim_4396 întreabă: