As vrea sa va impartasesc niste ganduri...care ma framanta din ce in ce mai mult pe zi ce trece.Nu gasesc un rost vietii mele.Ma simt singura si chiar sunt singura.Nu am prieteni adevarati, nimeni nu ma intreaba ce mai faci? Cum mai esti? Practic nimanui nu-i pasa de mine.Cu parintii la fel nu ma inteleg si probabil veti zice ca asa e la adolescenta pentru ca am doar 16 ani dar nu ma simt realizata ca persoana.Detest cam tot la mine, aici facand referire la aspectul fizic.Nu stiu ce sa fac pentru a scapa de starea asta depresiva pentru ca nu o mai suport.Am mare nevoie de ajutor.Am scris la aceasta categorie presupunand ca persoane mai mature imi vor da sfaturi.Va multumesc celor care ati citit tot.

Draga, scurt, asa eram si eu la 16 ani nemultumit de multe si am trecut prin tot felul de dracii si nazbatii si am ajuns la o varsta si tot mai am nemultumiri dar acum am suficienta minte sa mi se falfaie, iau viata asa cum e. Deci mergi inainte gramada cu ele dupa tine, faci ce poti, ce nu mai la-si caci o sa vina si vremea cand o sa-ti bagi picioru' in toate.

Viata e doar un joc idiot cu suiusuri si coborasuri care in final duce la un premiu mai mare.
Unii strang mai tare din dinti pentru acel premiu ...altii au o cale mai usoara, dar depinde de fiecare in parte unde o sa ajunga.
Tu, incearca sa iti faci cat de cat un viitor, termina studiile, pleaca din mediul asta din care te simti data pe afara ....si incepe totul de la 0 cand o sa te simti pregatita.
Cu totii ne integram undeva, doar ca unii gasesc acel loc mai greu.
Asteapta cativa ani pana o sa fi pe picioarele tale, termina o facultate...si pleaca unde vezi cu ochii. Iar acolo unde o sa te simti bine acolo sa ramai.
Nu esti singura care e in situatia asta...eu am avut o copilarie de rahat cu toate ca am cea mai buna familie posibila langa mine. Sa spunem ca nu am ajuns in locul potrivit
Dar asta nu trebuie sa te opreasca, la un moment dat lucrurile se aseaza daca iti lasi trecutul in urma.

Si un sfat micut....in loc sa te detesti pe tine, deteste-i pe cei care te fac sa te simti asa.
putina ura plasata unde trebuie te poate scapa de multe probleme

Ai probleme psihice grave.
Recomand surful, te scapa de ele.
Daca nu ai posibilitatea poti incerca si jogging sau orice alt sport.
Pentru orice eventualitatea ia-ti si un animal de companie, te-ar putea ajuta.
Succes si numai bine!

Buna seara. Eu ma simt exact la fel ca tine. Singura diferenta este ca eu incerc sa ma agat de singura speranta care o mai am - ziua de maine. Daca stai in starea asta fara sa incerci sa faci nimic, o sa te afunzi si mai tare. Incearca sa te gandesti la lucruri frumoase. Viata e lunga. Cine stie ce o sa fie maine?

Bine ai venit in familie!
Ce mai faci?

Mai nu stiu daca o sa scapi de aceasta problema. am peste 25 de ani si tot nu am scapat definitiv de aceasta problema pe care o ai si tu.
Dar am gasit cateva scapari cat de cat...

Esti complexata si lipsita de incredere in propriile forte.
Singura nu esti, numai ca din cauza fricii si a subestimari te izolezi inchizandu-te in tine. Odata ce te vei accepta vei descoperi ca nu esti chiar atat de "forever alone" pe cat te consideri acum.
Depresie e cam mult zis, mai de graba o stare de confuzie, de "nu stiu cine sunt si incotro ma indrept". Cunoaste-te si accepta-te iar restul vor veni de la sine.
Nu fi o pisicuta fricoasa care-si linge ranile in public, fii o leoaica mandra fiindca esti unica si demna de respect.Capul sus

Daca esti deprimata, discuta cu un medic. Asta se trateaza.

16 ani e o perioada de tranzitie, my dear. Tocmai iti iei la revedere de la copilarie, ne-avand bagajele facute inca sa intri in lumea celor mari. Normal ca te simti debusolata.
Tu probabil ca ai o situatie mai aparte, ne-avand pe nimeni langa tine sa te ajute sa iti impachetezi copilaria cum trebuie in valiza, si te zapaceste frica sa nu uiti ceva important in urma.
Don't worry! Pleaca la drum singura si relaxata, doar cu hainele de pe tine, si fa autostopul pe soseaua vietii. Ai sa vezi cate masini cu necunoscuti se vor opri sa te ia, cate o zi, cate un pas, cate un loc nou de vizitat. Ce daca n-ai nici o tinta?! Arunca sageata din arc in sus, cu bolta, si ai sa vezi ca sageata isi gaseste singura o tinta, intotdeauna, in care sa se infiga.
hai, umerii drepti si privirea inainte! Cine se uita aiurea, peste umar, la fiecare pas, are toate sansele sa dea cu capul in vreun stalp...

Sa-ti faci un control la sange ca lipsa de unele elemente esentiale mai da starri de astea.
Stai linistita, mai bine iti gasesti preocupari de una singura (dar numai o perioada) decat sa ai preocupari ca ceilalti adolescenti. Fa un sport ca te ajuta sa iesi din starea asta si ajuta si la cresterea respectului de sine. Numai bine!

Si eu ma regasesc perfect in descrierea ta. sunt constienta ca viitorul imi poate aduce si lucruri frumoase, acelea pe care mi le-am dorit intotdeauna (sincera sa fiu, in 16 ani nu am facut nimic din ce mi-as fi dorit), dar pentru moment raman blocata in prezent care e complet lipsit de farmec si de lucruri frumoase.Sa speram ca va trece totul

Fi optimista. Uite e mai bine sa fi optimist si sa te inseli decat pesimist si sa ai dreptate. Vreau sa zic ca daca incepi sa vezi lumea asa cum e ea dintr-o lumina pozitiva totul va fi bine. Traieste ca si cum ai muri maine viseaza ca si cand nu ai muri niciodata. Eu cred ca probema ta e ca nu visezi destul. Viata e cum e ea dar.e a ts..scrieti povestea asa cum vrei tu. Zambeste si fi fericita fiindca existi.

Am trecut si eu prin asta la varsta ta si mai tarziu. E foarte greu dar nu trebuie sa disperi. Ti-as recomanda sa incepi sa citesti carti de dezvoltare personala care sa te ajute sa-ti cladesti respectul de sine si increderea in tine. Poti incepe cu -Alte motive de a zambi- autor Zig Zagler editura curtea veche, apoi -Daca m-as asculta m-as intelege- Jacques Salome, Silvie Gallard, -Drumul catre tine insuti si mai departe (Evolutia spirituala intr-o epoca a anxietatii) M.Scott Peck aceeasi editura toate 3. Fa si o schimbare de look care sa te faca sa te simti bine. Fa sport. Faptul ca nu ai incredere in tine contribuie la starea ta depresiva si lipsa prietenilor asa ca trebuie sa te concentrezi pe calitatile tale, sa le constientizezi sa faci schimbari acolo unde nu-ti place ceva la tine. Imagineaza-ti in mintea ta cum ti-ai dori sa fii ca persoana si in fiecare zi pastreaza imaginea asta in minte. E ca o autosugestie care te va ajuta sa te schimbi intr-un mod mai usor si mai rapid. Imagineaza-te si spune-ti in mintea ta ca esti o fata cu incredere in sine, ca te accepti asa cum esti cu calitatile si defectele tale. Trebuie sa-ti schimbi complet vocabularul, fara expresii negative, fara ganduri negative despre tine insati sa nu mai existe cuvantul NU ci doar afirmatii pozitive: ma accept asa cum sunt, sunt frumoasa in felul meu, sunt la fel de buna ca oricare alta. Te rog sa pui in aplicare sfaturile mele si sa-mi spui dupa aceea rezultatul. Trebuie sa fii perseverenta, in fiecare zi ai de luptat cu tine insuti, cu gandirea ta negativa, trebuie s-o elimini complet, fara sa te gandesti la ce iti lipseste acum. Orice schimbare e grea si dureroasa la inceput dar merita orice suferinta pentru ca in final produce implinire.:*

Ceaiul de sunatoare sau tictura sunt bune antidepresive, poti consulta si un pshiholog pentru problemele tale daca ai posibilitatea. Ca animal de companie iti recomand un hamster pitic de rusia. Nu da batai de cap, il tii in acvariu ii pui seminte, cereale de care mananca el si apa si ii schimbi din cand in cand talajul. Eu am 2 alb cu gri, is atata de dragalasi si micuti

Fiecare trebuie sa stea fata in fata cu el si sa se accepte...Nu vei ajunge nicaieri daca te urasti, daca te dispretuiesti.Esti asa cum ti-a fost scris in ADN sa fii.
Am trecut si eu prin asta, e doar o drama amara a adolescentei...Eu unul am trecut peste prin muzica si poezie.Am dus totul la un nivel inalt si mi-am pastrat o oarecare aroganta: "Asta-s eu" "obisnuieste-te cu gandul ca n-ai ce sa-mi faci".
Lumea e plina de dusmani, intr-o astfel de lume daca vrei sa ai cu adevarat prieteni trebuie sa inveti sa vorbesti sincer, sa fi acolo cand au nevoie de cineva sa ii imbratiseze, trebuie sa inveti sa faci compromisuri; eu iti zic pe fata, trebuie sa lasi oamenii sa te vada si sa incerci sa zambesti tot timpul in compania lor.Cel putin la inceputul prieteniei...Fii mai sociabila;
cauta sa vezi la ceea ce esti buna, si progreseaza, orieteaza-te catre un punct, hotareste-te de pe acum la ce facultate vrei sa dai, gaseste-ti un rost in viata, intreaba-te ce iti place sa faci, si fa-o!
Dar mai ales incearca sa te apropii de cineva care stii ca nu va incerca sa te raneasca niciodata.

Va multumesc din suflet tuturor pentru raspunsuri! As vrea ca in viata mea de zi cu zi sa intalnesc persoane ca voi.Multumesc inca o data.

Banuiesc ca pentru tine tot ceea ce am scris mai sus este o etapa tipica multor adolescenti si nu zic ca nu e dar nu ma cunosti in totalitate si. poate chiar am motive serioase sa ma simt cum ma simt. Oricum imi place raspunsul tau, probabil ma plang prea mult si ar trebui sa fac fata mai multor lucruri.O seara buna.