Voi credeti in predestinare? Credeti ca exista? Daca da, dati-mi argumente, daca nu, la fel.Multumesc.

Destinul ti-l faci singur. Altfel, ce rost ar mai avea sa ne zbatem, sa icercam, daca oricum este programat dinainte ceea ce se va intampla? Totul tine de circumstante si de felul cum actionezi si cum gandesti.

Da, cred. Daca iti e scris sa patesti ceva patesti. Dar am si unele indoieli...ca fiecare om

Pai predestinarea sa fie ce? Un program pe care il traim apoi, doar asa cum prevede programul? Pai atunci, suntem niste robotei in mana unui tiran, care naste monstrii.
Ar insemna ca nu avem libertatea de a alege, si deci nu purtam vina deciziilor luate.Este convenabil pentru multi.
Daca viata are un scop, si mai ales un motiv sa ne fie data, atunci se asteapta ceva de la fiecare.
Fiecare alege lumea in care doreste sa traiasca, putini aleg modelul Isus, din rusine de obicei.Lumea rade de acei oameni, insa spune ca-l apreciaza pe Acela.Se contazice singura.
Orice om nu este interesat de imaginea sa printre oameni, si deci nu este interesat de masini, case, terenuri, diplome, functii, toale de firma, etc, este catalogat ca imbecil.
Nu spun ca este rau sa ai vreuna sau mai multe din toate acestea, spun ca este gresit sa le doresti ca sa te lauzi cu ele inaintea celor care nu le au.
Ar trebui sa intelegem ca daca dezvoltam un caracter asemanator cu al lui Isus, atunci noi avem o apartenenta la ceva puternic.Isus a spus ca nu ii mai numeste robi ci frati pe toti care nu se rusineaza cu el, si care vor iubi sfintenia lui. Asa ca daca esti fratele lui Isus, nu vad ce ti-ar mai lipsi. Masini, case, faima, bani, frumusete, toate sunt nimicuri, caci apartin unei lumi ce va muri. Va ramane doar caracterul omului, prin care el marturiseste ce iubeste. Va trai sau nu, intr-o lume altfel. Daca da, atunci va incepe inca de acum. Daca nu, nu o va face niciodata.
Cunosc oameni care spun Tatal nostru si de 10 ori pe zi, care cumpara apa sfintita, si care poarta cruciulite si iconite sfintite, si care tin post, dar care nu au nimic in comun cu felul de a fi a lui D-zeu. Probabil ca acestia vor fi cei mai socati cand li se va zice : "Nu va cunosc"!

Predestinare, destin, soarta, noroc.Acesti termeni sunt pentru oamenii care asculta prea mult ce zic altii si prea putin ce le zice vocea ratiunii

Bună.
Nimic nu este întâmplător în viața unui om, divinul este alături de noi!
Pa, pa.

Dumnezeu poate predestina viata unui om doar daca acesta e inclus intr-un plan divin. Mai explicit, poate face destin cateva momente din viata unui om, apoi este lasat, dupa ce si-a indeplinit menirea, in voia lui.Ma refer la oamenii care nu neaparat sunt religiosi. Destin, devine viata doar dupa ce a trecut.

Eu cred ca nu are rost sa ne mai dam cu parerea pentru ca nu avem de unde sa stim.Este ca si cum un caine s-ar da cu parerea despre astro-fizica.Este absurd sa spui ca stii niste lucruri de o anvergura asa mare. Daca exista o sa aflam cand murim, daca nu la fel.

Cred ca mare parte din lucruri sunt hotarate de Sus.Gasim diverse oportunitati si solutii la probleme, actionam in sensul rezolvarii acesteia si in directia dorintei noastre, ne dam peste cap de mai multe ori si cu toate acestea nu se intampla nimic.Ne scuturam de praful propriului esec, invatam lectia si o luam de la capat. Dupa un timp, ne dam seama ca solutionarea chestiunii care ne-a incitat mintea si inima, de fapt nu era cel mai bun lucru care se putea intampla.Nemaivorbid de faptul ca mi se intampla sa am ganduri si vise premonitorii, iar atunci cand se anunta vestea proasta, am o stare de usurare iesita din comun. Deduc de aici ca ceea ce simteam, era deja stabilit sa se intample.