La început, oamenii erau convinși că visele sunt trimise de zei (sau de demoni, după caz); că aceștia le transmiteau mesaje, uneori de neînțeles. Așadar, se căutau simboluri și semnificații, indicii despre ceea ce ar fi putut să transmită acestea. Apoi a apărut un om pe nume Freud, care a spus că visele sunt chiar dorințele noastre, refulate. Și că ele ne păzesc somnul, sau că au mai multe componente. Freud a fost primul care a încercat să studieze visul, pe care îl considera esenţial în descoperirea mecanismelor psihice inconştiente, şi nu o întâmplare.
Visele, dorințe neexprimate
Mai exact, Freud ne-a spus că visele sunt expresii deghizate ale împlinirii dorinţelor. În timpul zilei, avem anumite dorințe, pe care de obicei știm că nu le putem satisface – gândind limpede. Ne cenzurăm singuri, așadar, știind că nu le putem îndeplini. Însă noaptea, această cenzură dispare, sau cel puțin slăbește, astfel că apar visele – prin care ne îndeplinim, măcar parțial, aceste dorințe pe care poate nici nu le-am conștientizat pe deplin. Uneori, lucrurile nu sunt simple și clare, iar visele trebuie "decodate". Sigur că teoria lui Freud este mult mai complexă, mai bogată, mai complicată – s-au scris cărți întregi, deci nu se poate condensa în câteva rânduri.
KatomikaTakumi întreabă: