Ca sa reusim sa ne atingem scopul trebuie sa ne depasim propriile limite?

Uneori Da! Depinde si de scopuri...

Odata ce ceri ajutor pe TPU inseamna ca ti-ai gasit limitele!

Nu. Nici n-ai cum sa-ti depasesti limitele. De aia li se si zice asa. Daca le-ai putea depasi nu s-ar mai chema 'limite'.

Da! Pentru a-ţi duce scopul la bun sfârşit, trebuie să iţi depăşeşti limitele.

Nu!

Hm, eu consider ca limitele-s puse pentru a ne motiva si mai tare, evident, nu se aplica in toate situatiile. Cei care afirma astfel de chestii, ca limitele nu pot fi depasite, au auzit vreodata de vointa? Ce, daca esti de 7 la mate, n-ai posibilitatea sa-ti depasesti propriile limite si sa iei un 10? Nu tot timpul, dar sunt si cazuri fericite. Limitele sunt doar de fatada, sunt o iluzie a noastra. Ele pot fi depasite oricand, cu putin efort si motivare.

Cum asa?
Daca scopul meu este sa dau drumul unei pietre intr-o balta trebuie sa imi depasesc limitele?

E doar o intrebare pusa din curiozitate sa aflu diverse raspunsuri.

Evident

Există limite temporare care pot fi remediate, și limite permanente.Despre astea zici tu.

Cred ca trebuie sa te straduiesti mai mult sa le intelegi decat sa le depasesti.

Daca a zis 'propriile limite,' e clar la ce limite se referea.

Nietzsche:"Scopul scuza mijloacele."
Dar uneori sunt bariere peste care trebuie sa ne inaltam ca sa putem trece.

Iluzia ta e ca poti sa depasesti limite. Asta poate din cauza ca nu stii ce inseamna cuvantul asta.

Really? Tu esti inca prea mic, de-aia intampini limite si traiesti cu senzatia ca iti sunt impuse. Societatea si familia iti pune o eticheta frumusica si-ti repeta de n ori ca esti capabil doar de-atat. Adevarata putere consta in a depasi standardele astea si limitele astea imaginare. Abia ce-ai te-ai lovit cu nasul de viata asta si deja iti dai cu presupusul aiurea. Se aplica oarecum varstei tale.

Cum ar veni, cand esti mai mare nu mai ai limite. Poti face orice daca vrei cu adevarat. Eu cred ca nu te vezi ce scrii

Meh, asta intelegi tu. Uite-o limita.

Tu ai inteles macar intrebarea asta? Se referea la PROPRIILE limite. Daca stii ce-s alea.

Si-atunci de ce iti dai cu presupusul in ceea ce priveste parerea MEA despre limitele, posibil, ale MELE? Fii mai detasat si n-o mai lua asa de personal.

Singurul motiv pentru care ti-am raspuns e pentru ca ai zis :'cei care afirma astfel de chestii, ca limitele nu pot fi depasite, au auzit vreodata de vointa?'.
Am luat-o personal pentru ca eu am spus ca limitele nu pot fi depasite. Ceea ce e si adevarat. Nu mi-am dat cu presupusul, am comentat numai la ce ai zis tu gresit.

Este gresit din punctul tau de vedere, nu este recunoscuta ca fiind o greseala universala, e ceea ce cred EU. Evident ca voi toti, si de ce nu, si eu, tind sa analizez opiniile altora si sa-mi dau cu presupusul in legatura cu ceea ce mi se pare mie gresit, dar asta nu inseamna ca e universal GRESIT. Tocmai de-aia ti-am zis sa te calmezi, are dreptul fiecare la o parere exprimata, fara sa sari cu gura.Crezi ca tu esti singurul de pe planeta asta care sustine ca limitele nu pot fi depasite? Eu m-am referit la intreaga sfera. Nu mai fii mucos si frustrat, cu cearta pe net nu rezolvi nimic. Buh-bye!

Eu sunt foarte calm si nu ma certam, dar vad ca tu te certi. Tu oricum te-ai contrazis si singura de cateva ori in raspunsurile pe care le-ai dat, asa ca n-are rost sa te mai contrazic si eu. Vreau doar sa-ti zic sa inveti sa ai o discutie si fara sa jignesti.

In momentul in care ti-ai depasit limita, ar trebui sa-ti fie rusine de tine!
Scopul scuza mijloacele nu?
Nu! Fa-ti principii si ai grija de ele!

Cred că limitele sunt ca hainele; depăşim unele, devenindu-ne mici - se stabilesc altele, poate imperceptibile pe moment.

Cât despre scop, depinde de măreția lui, dacă ne pune limitele la încercare sau nu.

Depinde ce-ti propui! multi isi propun sa nu mai fumeze, dar asta nu e o limita.Limitele noastre merg mult prea departe sau poate chiar nu exista.Dar exista lenea asta, combinata cu frica de a gandi mai departe, ce ne tine pe loc.

Referitor la "poate chiar nu exista".
Am cochetat şi eu cu această idee.
Dar dacă e să ne gândim că pentru un pui de om de 2-3 ani ar fi imposibil să ridice 60 de kile sau să rezolve vreo problemă de fizică sau chimie - are limitele lui - în schimb pentru un adult acestea ar fi nişte sarcini realizabile, limitele lui fiind mult mai permisive, atunci această teorie pică. La fel e şi în cazul oamenilor cu handicap, cu probleme de sănătate...sau, de fapt, oricărui alt om.

Toţi avem limitele noastre, atât fizice, cât şi mentale, numai unele reuşim să le depăşim (sau să le lărgim, înlocuim, redimensionăm după mărimea noastră), condiţiile fiind favorabile, altele nu, rămân fixe.

Am ajuns la concluzia (provizorie posibil) că o mare parte din limite variază de-a lungul vieţii, restrângându-se din ce în ce mai mult spre bătrâneţe, neputinţele fiind tot mai dese.
Dacă e să ne raportăm la graficul limitelor, bătrâneţea este un fel de întoarcere în copilărie, ca o floare, ce odată deschisă, trebuie să se şi închidă...

Nu neaparat. Daca reusesti sa iti atingi scopul fara sa iti depasesti limitele deja ai facut ceva maret.Nu stiu de ce dar chiar asta consider eu a fi ceva important.Aceea de ati atinge scopurile fara a recurge la ati depasi propriile limite.Bafta!

Nu este corectă această afirmație.

Dar tu stii? Daca tu esti ala din poza de profil, uitate unpic in oglinda si dupa aia deschide gura. Sfat prietenesc, te poate scuti de umilinte si faze penibile, asculta ce zic.

Justifica de ce nu e corecta.