Când citesc o carte sau văd un film în care acțiunea se petrece cu o sută-două de ani în urmă, mă gândesc dacă viața nu o fi fost mai frumoasă atunci. Parcă era mai puțin stres și mai puține îngrijorări pe capul omului. Știu că o carte sau un film nu reflectă întotdeauna în mod fidel realitetea, de aceea nici eu nu spun că sigur era mai bine. Totuși, oamenii erau mai stabili, mai legați de locurile lor natale, își cunoșteau bine vecinii și comunitatea; rareori făceau o deplasare într-un alt (să zicem) județ. O țară străină era încă străină, iar o mare parte din lume zăcea sub vraja unui mare necunoscut.
Acum, oamenii părăsesc cu ușurință locurile natale și nici nostalgia lor nu o mai poartă prea mult. Se mută din loc în loc în căutarea unor condiții mai bune de muncă, trăgându-și familiile după ei sau lăsându-le de izbeliște uneori. Avem prea mulți prieteni pentru a mai avea o prietenie, prea multe cărți pentru a ști bine vreuna din ele, prea multă tehnologie pentru a ne mai simți în siguranță.
Voi v-ați gândit vreodată să faceți o comparație între lumea de acum și cea de atunci? Dacă da, ce concluzii aveți?

Cât despre melancolie, nostalgie, oarecare patriotism, nu citiţi şi nu vă preocupaţi de ceea ce trebuie: Adrian Păunescu, Mircea Dinescu, Mihai Şora, Tudor Gheorghe, Gabriel Liiceanu, Neagu Djuvara, Andrei Pleşu, Grigore Leşe, Ioan Alexandru, Constantin Noica! Câţiva scriitori valoroşi ai timpurilor noastre care şi-au însuşit nostalgia şi patriotismul cum trebuie, şi pe care îi puteţi lectura, pentru a vă putea asuma cum trebuie aceşti termeni. Şi nu patriotism ambiguu precum cel Dan Purician şi ce alte prostii mai citiţi voi.

De obiecei cartile si filmele au un personaj principal. Pare spectaculos sa ne imaginam in pielea acelui personaj, dar viata nu e chiar asa.
Contra: Gandeste-te cum e sa traiesti fara scoala, sa muncesti toata viata pe domeniul nobiliar.
Daca aveai avere te puteai casatori cu o fata frumosa, daca erai serb te multumeai cu o taranca urata. Nu ca azi ar prea diferit. Dar macar astazi exista iluzia libertatii, ai o viata mai linistita si in acelasi timp agitata, exista mai multa siguranta sociala.

Pro: Evul mediu pare epic si mi-ar placea si mie sa dau o fuga pana acolo.
Cu toate ca trebuia sa muncesti ca un sclav, parca erai mai conectat. Azi, cu toata tehnologia, simt ca ne izolam tot mai tare.
O alternativa ar fi sa te muti intr-un sat uitat de prin Transilvania, departe de agitatia oraselor.

Îmi place cum ai scris. Și destul de realist. Sunt de acord cu concluzia, locul nostru e aici și acum. Nu trăim nici în trecut, nici în viitor. Ceea ce am scris eu mai sus este doar impresia temporară pe care mi-o lasă lectura unei cărți din epocă (sau vizionarea unui film).

Compară stilul în care ai scris tu cu cel în care a scris sublime89. Ce zici? Care cum e? Aceeași muzică, pe tonuri diferite. Pari o persoană cultă. De ce nu încerci să lucrezi puțin la cizelarea stilului? Ar fi spre avantajul tău.

Așa e cum zici, suffarstar. Am pus întrebarea asta mai mult pentru a dezbate pe această temă, să comparăm cele două lumi. Nici eu nu zic că mi-ar fi plăcut să trăiesc în vremea aceea.

Nu m-am obosit să citesc ce scrie sublim, aşa cum nu m-am obosit să citesc, în general, celelalte comentarii.

Dacă ţie ţi se pare că între replica mea şi a celorlalţi este o asemănare atât de izbitoare, înseamnă că ori nu ştii să faci o analiză elementară, ori ăsta e felul tău de a-mi arată că îmi dezaprobi opinia.
Poate, totuşi, reuşeşti tu să îmi semnalezi ce vezi în neregulă cu stilul meu în raport cu replica respectivului user.

Multumesc pentru film

O prefer pe cea de acum. imi da mai multa libertate si mult mai multa informatie. partea cu legatura de locul natal si prietenii nu este adevarata, in ceea ce ma priveste pe mine...

L-ai văzut în engleză? sau subtitrat? E voba de "Pride and..."

L-am gasit subtitrat, dar era mai ok sa il vizionez fara