Când crengile pomului sunt pline de fructe se pun proptele.DE ce? De asemenea, orice gard slab este, provizoriu, mai întâi proptit. De ce?

Multimea fructelor este in anumiti ani peste asteptari.Crengile nu sunt pregatite pentru a sustine o asemenea povara.De aceea gospodarul le da o mana de ajutor ca sa nu se rupa, mai ales la o intensificare a vantului.

Asta e tema ta la fizica?

Simplu ca sa nu cada sau sa nu sa rupa

Decat sa se faca treaba pana la capat, se gasesc mai degraba rezolvari "la minut" decat sa se rezolve problema. Se amana de fapt solutia cea mai buna.
In cazul fructelor, inteleg. Proptim crengile pentru ca probabil fructele nu trebuie adunate acum, nu sunt complet coapte. Dam o mana de autor copacului.
Dar gardul? De ce sa infigem niste lemne care sa il tina drept daca oricum va trebui la un moment dat sa il reparam?

Hai sa lasam pe maine ce putem face azi si sa rezolvam problemele cu jumatati de masura. Creativitatea romanului.

Gravitaţiaaaaa!

Pentru ca. la copaci ii propteste sa nu se rupa crengile. de aia is asa blege. sa tina si la anul sa ai fructe iar la gard e proptit probabil sa stea pana ai materiale sa il refaci sau sa intre bine in pamant(in caz ca e de ciment)

Nu stiu ce raspuns voiai tu sa auzi la aceste intrebari, dar eu o sa-ti dau un raspuns pentru ca mi-au placut intrebarile si pentru ca am simtit ca as putea avea niste raspunsuri pentru ele.
Daca acest pom a rodit in cele din urma, dupa ce florile sale au reusit sa depaseasca inghetul primaverii timpurii, zapada mieilor, grindina sau vantul furios, daca acest pom, haranit de acest pamant, a vrut sa-ti dea tie gradinarule fructele care sa iti hraneasca trupul si simturile, pentru ca tu, la randul tau, sa poti avea puterea de a merge mai departe in viata, pentru toate aceste motive, merita sa il ajuti la randul tau cu niste propte, pentru ca crengile lui sa nu se franga sub greutatea darurilor lui pentru tine. Daca l-ai lasa sa se franga, ar "lacrima" pentru tine, pentru ca nu ai stiut cand sau de ce sa il ajuti sa ajunga cu bine la ziua in care ai putea sa te bucuri de darul cel bun. Daca crengile lui s-ar frange si fructele lui necoapte ar cadea pe pamant, sperand sa hraneasca macar pamantul care, cu bunatatea lui neconditionata, sa il ajute sa mai treaca o iarna si o primavara, cand, poate, mintea ta "mai coapta" ar putea patrunde ciclul vietii.
Gardul cel slab, provizoriu, este acolo pentru ca gospodarul este prea sarac acum sa il inlocuiasca cu unul mai trainic. El nu este acolo pentru hotii care vor sa incalce acea proprietate, ci pentru a spune: "trecatorule, pana aici este drumul tau, iar dinclo de aceasta limita este locul meu. Daca ai drum, mergi cu Dumnezeu pe calea ta, pentru ca stiu ca nu sta in puterea ta sa ma ajuti, dupa cum nici nu ai de ce sa ma judeci. Daca ma vezi azi mai necajit decat tine, poate ar trebui sa-ti spui: "Vai mie, astazi el si maine poate voi fi eu acela".