Cand eram copil aveam complexe de inferioritate pentru ca nu ma puteam adapta si eram marginalizat de toate categoriile sociale posibile si astfel intotdeauna ramaneam singur, crescand am incercat sa fac orice ca sa atrag oameni in jurul meu dar nu am reusit, cei ce se "lipeau de mine" doar ma foloseau iar apoi dispareau.
Acum vine intrebarea : De ce cand am acceptat singuratatea si am inceput sa ma simt oarecum implinit de ea, sa fiu eu insumi fara sa ma intereseze repercursiunile sau parerile celorlalti, fara sa mai incerc sa imi creez legaturi m-am dezvoltat psihologic intr-un mod masiv si am inceput sa pot citii oamenii ca pe carti si mai ales am o sete nebuna in a atinge o conditie de geniu si superioritate?
p.s : Sper ca nu am gresit categoria.
Ordonare:
După relevanţă
Tu ai început să te ocupi numai de tine, să îți vezi numai propriile interese și nu ți-a mai păsat de cei din jurul tău. Ocupându-te numai de tine te-ai dezvoltat mai mult din anumite puncte de vedere însă viața nu se rezumă doar la superioritate sau la condiția intelectuală rațională, ea se rezumă și la legături interumane. Orice ar zice unul și altul în mare omul este o ființă socială dependentă de legături. Omul dacă nu e în stare să și le facă se interiorizează și după neagă aceste aspecte însă asta nu înseamnă că nu sunt importante. Pentru mine astea creează adevărata satisfacție de a trăi. Tu te consideri satisfăcut, fericit?
RăspundeOarecum, am o satisfactie proprie prin faptul ca intr-o oarecare masura reusesc sa ma ridic la un anumit nivel fara sa primesc vreun ajutor, deci da, banuiesc ca simt ceva ce are legatura cu emotiile.
Răspunde Una e să simți o mică satisfacție care nu va dura mult timp căci vei realiza că ești singur și nu o poți împărtăși cu nimeni și alta e să fii împlinit. De asemenea eu cred că tragi concluzii pripite legate de acea superioritate iar Shadow a explicat frumos de ce.
Singuratatea bine temperata e libertate pura. Exista o dimensiune in tine la fel ca si una in exterior.
E frumos sa ai nazuinta spre "geniu si superioritate" dar nu uita ca oricine se poate si poticni. Daca te declari prea devreme superior, risit sa pierzi contactul cu lumea sociala si iti inhibezi si evolutia ca si placerea ei. Da-le si celorlalti o sansa :-)
Nu cred ca ma declar prea devreme superior. Adica ma uit in jurul meu si toti sunt atat de ignoranti la adevarata frumusete, si le pasa atat de mult de o perfectiune inexistenta. Pot spune ca sunt superior din cauza faptului ca inca n-am cedat si nu sunt intrernat intr-un spital de psihiatrie. Pot spune ca sunt superior pentru ca am trecut prin chestii horror si totusi inca sunt capabil sa iau decizii bune. Si am invatat din experienta ca in momentul in care ai dat o sansa unui om, I-ai oferit un pumnal pe care nu va ezita sa ti-l infiga in spate la prima ocazie.
Bine. Nu stiu nimic despre viata ta si nu am de ce sa ma indoiesc ca e asa cum spui. Eu luam declaratiile tale ce pe o portiune a zig-zagului vietii. Pentru ca in abordarea ei esti pus in postura sa inghiti pe nemestecate ceva mult prea mare. Si atunci apuci dintr-un loc, inghiti, dupa care ajungi la alt loc. Nu ai timp doar de abordari armonice.
Insa parerea ta despre ceilalti ca fiind doar niste fiare ma cam mira. Clopotul lui Gauss e populat in primul rind de mediocri. Ca sa dai de unul cu adevarat rau - rau calificat - trebuie sa ai al naibii noroc. Poate tu l-ai avut :-)
Pot spune ca sunt psycho, dar e ok si asa nu-I o problema, pana la urma eu raman in surdina, analizand viata.
OK, succes in plimbarea ta prin Desertul Gobi :-)!
Cand erai mic ti se parea ca esti inferior celorlalti si acum nu te multumesti sa fii la fel ca restul, vrei sa iti demonstrezi in primul rand tie ca te-ai inselat atunci, dar si altora care poate aveau o parere nu tocmai buna despre tine si satisfactia ta ar fi cu atat mai mare cu cat diferenta pe care ai vedea-o intre tine si ceilalti ar fi mai clara (in favoarea ta, normal).
Chiar daca zici ca ai acceptat singuratatea si ca nu te intereseaza parerile celorlalti, in realitate nu este deloc asa pentru ca ai folosit cuvantul, superioritate', ceea ce inseamna ca tu te compari in continuare cu ceilalti.
Prima sedinta a fost gratis, dar la urmatoarele mai vedem ce si cum.
Oarecum te inseli dintr'un motiv simplu.Nu sunt eu cel care se compara cu restul, sunt ei care au tendinta sa se vada egali cu mine, cand diferenta dintre mine si ei este ca cea dintre Terra si Pluto. Nu a fost o comparatie, a fost o certitudine.
Eu pe tine te-am auzit ca 'ai sete nebuna in a atinge o conditie de geniu si superioritate', nu pe 'ei'.
Oricum, DACA ar fi asa cum zici tu, ca tu esti cu mult superior fata de ceilalti (nu prea e clar cine sunt 'ceilalti' si de ce ai asa o sete de superioritate daca esti deja la o diferenta asa de mare fata de 'ei'), problema tot la tine ar fi, pentru ca ar insemna ca tu preferi sa ai in jur persoane mult inferioare tie ca sa ai siguranta ca nu o sa te mai simti inferior, in loc sa cauti sa ai legaturi cu oameni care iti sunt egali sau superiori, ca sa te motiveze sa ajungi si mai sus decat te consideri acum.
Sunt de acord cu tine in din perspectiva faptului ca problema e la mine dar stii eu nu am gasit personae cu care sa port discutii la nivele mai inalte. Vreau sa discut despre viata, conditiile existentiale, lucrurile marete ale omenirii, cauzele extintiei noastre in timp ce indifferent cat as urca dau doar de persoane care sunt interesate de : Bani, sex, si somn, si asta ma intristeaza.
Cred ca e o conditie psihica, un rezultat al trecutului. Poate ai ajuns intr-o stare cand crezi ca esti mai presus de cei din jur. Experientele negative te-au impins spre a crede ca lumea nu te merita. Mai e un pas si ajungi sa rogi oamenii sa-ti construiasca biserici, sa te considere zeu. 
Cu asta te alinti sa-ti explici esecul relatiilor interumane pe care le-ai avut. Poate daca ai ateriza dintre nori, si ai face contact cu solul, ar fi sanse destule sa-ti faci prieteni. Nimeni nu vrea sa se imprieteneasca cu cineva care ii face sa se simta inferiori.
Nu cred ca intelegi pe deplin ce am vrut sa spun. Nu e vorba de faptul ca ma consider zeu sau ca tratez oamenii cu inferioritate, in trecut faceam compromisuri chiar legate de propriile principii pentru asta. Nu vreau sa fiu "divinizat", mai nou m-am adaptat in conditia de singuratate si am evoluat foarte mult, de la lexic la psihic, fizic, totul. Dar probabil ai luat totul in gluma, seara buna.
La ora asta nu sunt recomandate glumele? 
Ai zis ca cauza dezvoltarii tale este singuratatea. Intrebi, de ce?
Eu nu cred ca omul poate evolua in singuratate. Cele scrise de tine sunt dovada clara. In absolut tot ce ai scris dai dovada de superioritate. Dai vina strict pe ceilalti, te citez: "cei ce se "lipeau de mine" doar ma foloseau iar apoi dispareau."; fara sa te intrebi tu unde ai gresit. Parca ai astepta totul de la altii intr-o relatie. Orice relatie are nevoie de impulsuri din ambele parti. Oare compromisurile facute au fost cele corecte? Nu poti spune ca tu ai facut tot, si lumea nu te-a acceptat. Cand iti refuza prietenia oamenii rand pe rand, nu poti da vina doar pe ei. Repet, povestea cu evoluatul pare mai mult o alintare, nimic mai mult. Un fel de a spune "sunt mai mult ca voi, nu ma meritati". Asta explica si setea nebuna de a atinge conditia de geniu, sa te simti implinit, ca o razbunare fata de deceptiile, esecurile din trecut. Eu asa te vad.
Nu iti judec perceptia si perspectiva dar tot nu-mi raspunde la dilemma, daca nu poti evolua in singuratate eu cum am facut-o?
"lumea asta e doar prea toleranta cu idiotii."
"Si in momentul cand ai o problema sa nu ii pese nimanui? Asta inseamna prieteniile din ziua de azi."
"Lumea nu e un loc frumos"
"crede-ma prietenii te distrug mai usor decat inamicii!"
"majoritatea oamenilor sunt sacali, asteapta o slabiciune sa iti sara la gat."
Atea sunt cuvintele tale dintr-un raspuns dat unui alt utilizator.
Asta numesti tu evolutie?
Urla deceptia din cuvintele tale.
Parca Bob Marley (nu-s convins) a spus: inainte de arata cu degetul catre cineva, fii convins ca mana ti-e curata.
Dupa ce impingi oamenii care s-ar apropia de tine "n-am fost politicos nu am incercat sa imi fac prieteni si nici nu incerc.", vii si pictezi o lume sumbra, rea, care te respinge (aparent fara motiv), si te distruge.
Nu asa se joaca viata.
Mai toti oamenii in singuratate au luat-o razna, pentru simplul fapt ca omul nu e "facut" de natura ca sa fie singur. Specia umana e o specie sociala, fara exceptii de la regula. Singuraticii ajung in extreme, unii devin depresivi, altii cad in extrema cealalta (in care ai cazut si tu). Evolutia sociala nu e egala cu evolutia culturala. Iti dau si un exemplu: Vadim Tudor. Un om super educat, citit, si tot un mahalagiu de doi lei era in spatele camerelor, injurand ca la usa cortului, comportandu-se in ultimul hal cu cei care aveau, vezi doamne, curajul sa-l contrazica.
Repet, chestia cu evolutia ta pare a fi o alintare, nimic mai mult.
Cu asta nu spun ca esti om rau. Nici vorba.
Stiu ca sunt cuvintele mele si inca cred asta. Da e evolutie, si extrema cealalta care este? Si te rog nu ma compara cu Vadim Tudor, ne diferentiaza cultura (aici plusa el) si atitudinea( aici plusez eu), n-o sa ma auzi intr-o discutie contradictorie sa o dau in "mahalageala", n-are sens, un om care isi pierde ratiunea si arunca cuvinte si injurii aiurea pur si simplu e incapabil sa poarte o discutie, si ignorat. Evolutia e o chestie ciudata zic eu.
Nu te-am comparat cu el, l-am dat doar ca exemplu ca o evolutie intr-o directie nu atrage dupa ea si alta. As putea da nenumarate exemple de pe blogul tau, de pe contul tau de Facebook (da, te-am filat un pic ), dar m-as repeta. Extrema cealalta e in care ai cazut tu: toata lumea e idioata, rea, "sacali", tu razboinicul luminii. Nu ma intelege gresit, nu te compar acum cu Becali, doar habar n-am de ce, mi-a venit expresia lui in minte.
Esti o persoana buna, inteleapta, dar pacat ca te lasi influentat de partea negativa a oamenilor.
O perioada am avut tumblr, si acolo citit ceva ce nu o sa uit niciodata: oamenii care ne fac sa plangem nu ne merita lacrimile, iar cei care le-ar merita nu o sa ne faca sa plangem. Cu asta vreau sa spun ca daca te inchizi, lasi oamenii care te-ar aprecia in afara usii. Merita? Tu decizi.
Lumea e asa cum o privesti. Daca vrei sa vezi doar partea rea aia o sa o vezi.
As continua cu placere discutia, dar la ora asta jumate din creier doarme deja.
Noapte buna. 
Citatele lui pe care le-ai scris suunt adevarate
Din punctul tau de vedere, nu din al meu. Eu altfel vad lumea. Eu vad o lume care a realizat multe lucruri minunate, si are in plan sa realizeze si mai multe. Medicina, muzica, cinematografie, sute de alte forme de arta, stiinta, biologie, chimie, arhitectura si lista poate continua la nesfarsit. Vad o specie care in nici doua decenii vrea sa ajunga pe o planeta vecina (Marte). O specie care in multe tari lupta sa salveze oameni, animale. O specie care e insetata de a cunoaste lumea in care traieste.
Da, inca mai avem razboaie. Da, avem politicieni corupti prin lume. Da, sunt oameni rai printre cei buni. Asta nu inseamna ca toata lumea e rea. Stii cum e, ca cei rai sa aiba sansa de a distruge tot, e de ajuns ca cei buni sa taca.
O specie care are in prim plan o evolutie macabra, o specie care isi sacrifica semenii pentru "stiinta, biologie, chimie "etc., o specie care a distrus monumente naturale fantastice, o specie care a luat o planeta frumoasa ca terra si a adus'o in ruina. Oamenii sunt paraziti. De ce ar ajunge oamenii pe mare? Sa distruga si planeta aia? Sa caute "resurse", no *** Sherlock, specia noastra nu cunoaste nici toate "colturile" terrei dar vrea pe marte. Planeta albastra e doar o imensa gaura neagra in cer, asta e specia noastra. Nu exista oameni buni si oameni rai, cine are dreptul sa etaleze faptele ca fiind bune sau fiind rele? E o jungle, supravietuieste cel puternic, asta e specia umana, asta e rasa noastra, trezeste-te la realitate, nu traiesti intr-un glob, terra e abisul.
Cum am spus, lumea e asa cum o vezi. Daca tu doar atat ai priceput din ce a facut pana acum specia umana, asta vezi. Nimeni n-a spus ca omenirea n-a facut greseli, dar lucrurile bune si folositoare inclina foarte mult balanta spre bine.
Calatoria in spatiu, a ajunge pe Marte e un pas. Pamantul e leaganul nostru, dar nimeni nu-si traieste viata intr-un leagan.
Privesti foarte simplist lucrurile.
Evolutia ne-a dat un cadou extraordinar: constiinta. De aici pana a avea capacitatea de a face diferenta intre bine si rau nu e cale lunga. Suntem capabili sa gandim, sa comunicam, sa luam decizii care ne afecteaza viitorul, sa planificam viitorul. Asta se numeste inteligenta. O persoana care nu poate face diferenta intre bine si rau e lipsita de empatie. Un sociopat care are nevoie de ajutor.
Privesc lucrurile simplist, dar sa ne uitam in trecutul asta "grandios" al rasei umane, lucrurile simple au cauzat cele mai mari probleme. Oamenii pur si simplu sacrifica prea multe pentru aceasta evolutie si au prea mult tendinta sa caute perfectiunea. Eu unul urasc perfectiunea, cand ceva e perfect nu poate fii imbunatatit. Stii unele lucruri poate sunt pozitive acum, dar s-au sacrificat prea multe pentru ele. Constiinta? La naiba cu constiinta, constiinta trebuie sa taca cand e vorba de "evolutie" daca constiinta era nu se sacrificau miliarde de vieti. Suntem capabili sa gandim? hai serios, majoritatea lucrurilor "incredibile" au aparut din greseli, nu poti lupta in lupta numita viata cu gandirea, asta e un impediment, trebuie sa iti asculti instinctele si nu ma refer doar la instinctele de baza, toate instinctele. Comunicarea este supra-apreciata, pur si simplu comunicarea asta a provocat mai multe suiciduri decat lucruri bune, si a facut oamenii sa ramana blocati la ideea ca "sa imi formez o familie si sa muncesc ca un sclav e tot ce trebuie", comunicarea e usless. Nu poti planifica viitorul, imagineaza-ti ca iti planifici urmatorii 5 ani si peste 2 ani un cutremur extraordinar loveste toata zona, la naiba cu ceilalti 3 ani. Trebuie sa supravietuiesti, asta e viata. Noi doi suntem opusi, tu privesti viata la un nivel la care o priveste un om fericit care a trecut usor prin ea, este admirabil si sunt oarecum fericit ca exista si astfel de oameni, iar eu o privesc la modul in care este ea cu adevarat, din experientele traite.Pot face diferenta dintre bine si rau, doar ca nu vad nimic bun in toata lumea asta, daca ma intrebi pe mine as eradica toata rasa umana, poate sunt sociopath si poate am nevoie de ajutor, dar nu exista nimeni suficient de indreptatit sa mi-l ofere. "Mi-as lua toalele si m-as tira pe luna d'a si'acolo au calcat oamenii si'au patat-o cu ura "
Atat iti raspund:
https://www.youtube.com/watch?v=8KkKuTCFvzI
Daca ai eradica toata rasa umana, atunci chiar esti sociopat, si in tot ce ti-a zis GlowingShadow a avut dreptate
In umanitate exista mult rau, dar exista si mult bine. Exista si demoni, dar exista si ingeri. Omul e capabil si de rau, dar si de bine. Intotdeauna le vei gasi pe cele doua impreuna. Un criminal in serie poate face gesturi de bunatate la care nu te-ai astepta, iar un geniu poate face greseli inexplicabile. Ai grija ca nu cumva, distrugind raul pe care tu il vezi fara a vedea binele, sa distrugi si binele.
Nu e normal sa vezi totul rau. E doar jumatate din realitate. Mai ales cand vine vorba de oameni. Si nu e nici o evolutie in asta. Dimpotriva, e regres. Nu suntem facuti sa fim singuri, orice om normal are nevoie de relatii, cand apare singuratatea ca forma de implinire ceva nu e Ok, s-a intimplat ceva acolo care a determinat omul sa se inchida, dar situatia aceea nu e ceva normal, nu e de dorit. Ca persoana se simte cel mai bine asa, asta e altceva. Si un alcoolic se simte bine cand bea si uita de problemele lui, dar aceea nu e o rezolvare.
Si oamenii nu au patat cu ura Luna. Au ajuns acolo doar citiva, si majoritatea erau credinciosi, care erau foarte deschisi pentru relatii, credinta presupunind dragostea. Nici nu avea cum sa ajunga un singuratic pe acolo, odata ce erau o echipa si relatiile dintre ei trebuiau ca sa fie strinse ca misiunile sa nu esueze. Un singuratic le-ar fi creat probleme, insa faptul ca au fost de fiecare data o echipa, ca au conlucrat intre ei, a dus la succesul misiunilor de pe Luna. Deci, ura nu a calcat pe Luna. Inca nu.
Ai grija ca ceea ce crezi tu ca fiind evolutie sa nu fie altceva.
In lume exista si oameni buni, dar asta nu inseamna ca iti vor tie binele. Si intr-adevar, un prieten fals te distruge mai usor ca un dusman sincer.
Un "prieten fals" nu ti-e prieten.
Cred ca esti pur si simplu un introvert, ceea ce nu e deloc rau. Introvertii sunt mai inteligenti, in medie, decat extrovertii
Poate ca dotorita faptului ca te-ai acceptat pe tine si te-ai inteles cu adevarat ai inceput sa-i poti citi nemaifiind preocupat de defectele tale sau de ce crede lumea despre tine. Este doar parerea mea dar nu stiu.
-
anonim_4396 întreabă:
14 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
