Cand gandeste un om sa isi curme viata? E simplu. Se gandeste la viata de rahat care urmeaza sa o aibe, viata pustie si plina de praf in interior si la suprafata. Cand totul incepe cu un accident de masina si continua sa urce spre bine, de odata te uiti pe grafic cum lucrurile o iau in jos brusc si te vezi cazand. Scriu aceste randuri printre lacrimi, sperand ca nu o sa cad intr-o astfel de depresie.
Nu vreau sa imi inchei viata, nu intelegeti gresit. Dar sunt aproape de apogeu si incerc sa incetez cu asta. Mi-a crescut temperatura foarte mult, plang fara sa vreau... As vrea ca totul sa se incheie cum a inceput, cu un accident de masina.
N-o fi existand el dumnezeu, dar ceva se joaca in mintile mele. Ceva ma face sa cred ca ma uraste si intotdeauna a facut-o...
Si ce? Ce ramane dupa mine? Ce mostenire de necazuri copilaresti, de lacrimi pierdute, de lupte neintelese, de libertate rau indrumata de iubiri statornice, de dolii, de vise neimplinite, ce mostenire de uitare si somn voi lasa timpului care la randul lui ma va uita?!
Nici sa aud! Domnisorica, fiecare dintre noi am avut astfel de stari. Stii, mi-ai adus aminte de zilele in care gandeam si eu la fel. Se intampla acum cativa ani, cand simteam ca nu mai fac fata situatiei. Simteam ca orice zbatere este inutila, simteam ca daca ar exista o posibilitate ca un lucru sa iasa prost, sansa era foarte mare sa mi se intample. Si da, totul imi mergea prost. Ma simteam intrecut de anumite greutati ale vietii, simteam ca nu mai pot face fata la facultate, simteam ca nimic nu mai are rost, simteam ca ''frumosul'', ''paradisul'' se limiteaza la o singura persoana iar Ea mi-a ruinat universul, simteam ca toti cei din jurul meu nu-mi ridica un deget sa ma ajute sa ma ridic. Sau, daca-l ridicau, era cel mijlociu. Si da, toate aceste etape m-au ridicat enorm de mult. Mi-am dat seama ca nimeni nu sta o clipa pentru mine sa-mi leg siretul, mi-am dat seama ca PRIETENI sunt putini, restul sunt pasari calatoare in drumul tau pasager prin viata, mi-am dat seama ca puterea, zambetul, norocul si darzenia mi le pot forma si singur. Si DA, am reusit sa trec peste toate. Am reusit, desi pe acea vreme, aceste cuvinte erau departe de mine si ma simteam ratacit intr-un oras imens, strain si negricios din punct de vedere al caracterelor umane. Si crede-ma ca acum zambesc la toate cele intamplate, la toate clipele negre, la nevinovatia, naivitatea si teribilismul unui pusti care se intersectase cu viata reala. DA, vreau si tu sa zambesti in viitor. DA, trebuie sa treci peste toate. DA, toti avem momente mai slabe si ne credem frati de sange cu Murphy.
O sa-ti dau o piesa ce m-a ajutat foarte mult si sper sa iesi din starea asta angoasa:
http://www.youtube.com/watch?v=n29b8NvpN2g
''Toate trec ba, da-le dreacu!''
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Acest mesaj este tipic unui las plin de frustrari. Un las care nu este capabil de a-si lua viata. Un las da' "ne-am" prost, care prefera sa boceasca in propriul rahat, decat sa zambeasca ironic spre ceea ce se intampla cu el si sa-si ridice naibii hoitul de jos pentru a-l dedica eradicarii rahatului, nu a bocirii deasupra lui. E foarte usor sa te plangi, sa-ti lasi emotiile sa decurca in functie de situatie. Adica, daca trec printr-o perioada buna, gata, zambete, salturi de bucurie, toate alea...foarte bine! Io nu cred ca omul aspira la rau, si d-asta nu-s de acord ca atunci cand treci printr-o perioada nefasta, sa dai curs sentimentelor inerente ei...tristete, lacrimi, priviri pierdute, chip plouat etc. Daca nu reusesti sa faci treaba asta (sunt sigur ca vei reusi, dar nu acum, ci dupa o perioada-gandurile intunecate sunt multe, si nu-i o problema ca le ai, o problema e atunci cand persista, fa sa nu mai persiste, cum faci sa persiste tristetea, poti face sa persiste si feiricirea, depinde de tine!). P.S.-ce ramane in urma ingerasilor decedati inca de la nastere? Mai gandeste-te, boss!
Răspunde
"Once I reached for love and now I reach for life".
Ascultă piesa asta, caută-i versurile. Te va ajuta
http://www.youtube.com/watch?v=qY0-k4uaKKA
„N-o fi existand el dumnezeu, dar ceva se joaca in mintile mele. Ceva ma face sa cred ca ma uraste si intotdeauna a facut-o."
Dacă ceva există acel ceva e rău pentru că îți face ce-ți face, nu? Dacă ceva rău există înseamnă că e și ceva bun. Nu pot exista una fără alta. Își pierd identitatea. Dacă ai de gând să mergi pe firul ăsta al gândirii, gândește așa. Baftă!
La muncă! nu numai fizică, vreau sa spun! Gândurile negre te opresc sa profiți de viata-refuză-le! Ocupa-ți mâinile ȘI mintea cu Altceva.Nu știu ce poți face,dar eu mă gândesc des că am primit,după asemănarea Creatorului,plăcerea de a creea.
Dacă ai două mâini viabile,poți lucra lemnul, de exemplu, dacă asta te atrage;)) Acceptă imaginația drept singura limită;)) uite un exemplu amuzant;)) http://dantaguestudio.com/index.php?/installation/live-free-or-die/ ȘI orice ai face, puneți încrederea în cel Bun;))
Cred ca viata de aici e "o felie" din ceva mult mai mare si ca ne este data pentru a realiza ceva. Se poate ca nici lipsa posibilitatii de a contempla creatia lui Dumnezeu nu e handicapul cel mai mare. Cred ca handicapul cel mai mare e sa nu il intelegi pe Dumnezeu, chiar daca in viata ta curg rauri de bauturi si tone de mitititei si strabati lumea asta in lung si in lat.
Bucura-te ca esti in viata. E un lucru mare chiar daca nu il realizezi, gandeste-te ca puteai sa nu te nasti. Ce se intampla atunci? Nu cunosteai Pamantul, asa cu bune cu rele, culorile, oamenii, bucuria, tristetea, adica practic nu erai nimic. Dar uite-te aici, te-ai nascut cu un scop, numai ca trebuie sa-l gasesti
. Cineva a zis ca noi cunoastem deja eternitatea si este reprezentata de copii nostii, asa reusim sa nu fim uitati pentru ca indiferent de situatie o parte din tine va fi in ei mereu si tot asa. Iesi afara in parc si uita-te la copii, e cea mai buna terapie 
Stiu ce zici,am trecut si eu pe-acolo,si de fiecare data un singur refren mi se repeta in minte "ai sa-i dezamagesti". Nici nu mai stiu exact de cate ori mi-am zis vreau sa dorm si de cate ori am fost la secunde de a-mi pune in practica planurile bine gandite,oprite doar de faptul ca din cauza plansului nu mai aveam putere sa imping lama.
Acum stiu insa ca toate trec, si in timp cu toate ca lucrurile devin din ce in ce mai proaste inca se poate sa speri, inca se poate sa zici ca le dai naibii pe toate si sa cauti ajutor.2 ani de zile de documentare despre tot de inseamna depresie,si de cules toate trucurile scrise si am invatat in sfarsit cum sa spun nu cand mintea mea incepe sa o ia pe ulei si sa-mi aminteasca de tot de e rau, am invatat sa recunosc cand sunt pe cale de a intra in depresie si sa-mi iau toate masurile pentru a o preveni.
Inca nu sunt complet vindecata, inca mai am cate o zi in care pur si simplu nu pot sa-mi golesc mintea de toti demonii si vreau sa plang incontinuu.Pana a doua zi insa imi bocesc toate nazurile(in perna,in plusuri,la mama,cate putin la fiecare) si fortez lucrurile inapoi la normal.
Nu te-as sfatul sa il bagi pe Dumnezeu in ecuatie. Daca vrei neaparat sa crezi in ceva, crezi intr-un dumnezeu care vegheaza, in ceva bun.Cand iti spui ca divinitatea, sau soarta sau orice de gen te uraste pur si simplu alergi dupa necaz.Trebuie ca vrei sa te simti bine.Trebuie sa vrei sa crezi in ceva bun chiar daca tot ce e rational in tine iti spune ca esti singur; in timp ai sa incepi sa crezi toate "minciunile" pe care ti le spui acum.
Stiu ca nu e raspunsul pe care il asteptai.Nu pot sa-ti spun ca viata de de fapt frumoasa si ca graficurile au sa se ridice fiindca nu stiu asta.Ce pot sa-ti spun insa e ca prin vointa si multa, multa munca poti invata sa controlezi si sa treci peste depresie.Hope I helped.
Incearca sa vezi si partea plina a paharului
daca nu poti du-te la un psiholog
sunt atatea lucruri in viata de care trebuie sa te bucuri
poti mai mult de atat, gandeste-te ca asta e doar o incercare, gandeste-te ca esti un invingator
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
