"Când n-ai avea conştiinţa morţii, viaţa, dacă n-ar fi un deliciu, în niciun caz n-ar fi o povară. Şi orice viaţă infectată de teama de moarte este o povară. De ce omului i s-a dat viaţa ca să se teamă de moarte şi de ce viaţa este atât de impură în om? De ce trăim ca să ştim că murim?"
-Emil Cioran

Daca nu ai avea constiinta mortii, cum ar fi?
Crezi ca viata ar fi diferita daca nu ne-am teme de momentul mortii pentru ca nu am stii ca el exista si nu am avea idee despre faptul ca odata si odata vom muri?

Nu pot concepe viata rationala fara constiinta mortii. Ar trebui sa fim ori nemuritori, ori lipsiti de ratiune sau sentimente. Ce ratiune ar putea fi aia care nu poate constientiza sfarsitul altei persoane? Sau ce ratiune poate fi si aia fara empatie? Cum, ce l-ar putea determina pe om sa se apere de(alte) pericole?

Nu stiu cum ar fi, cu siguranta ar fi mult diferita acesteia, dar eu unul nu pot sa vad varianta propusa de tine ca o posibilitate.

Epicur spunea ca nu avem de ce sa ne temem de moarte, deoarece atunci cand suntem nu este moarte, iar cand moartea survine noi nu mai suntem.
Eu personal nu ma tem de moarte, insa gandul ca nici dupa ce mor nu voi putea cunoaste in ce consta moartea ma inebuneste. Moartea poate fi cunoscuta prin ratiune, insa nu aposteriori.

Daca nu ai constiinta mortii te poti considera etern si pe buna dreptate ca nu ai sti niciodata ca esti muritor, pentru ca dupa ce mori nu te va informa nimeni ca ai murit.

Viata ar fi plictisitoare sau in zadar, ai strange sa ai cat mai multe si ai uita sa traiesti, si avand constiinta mortii suntem asa, de obicei, fara ea cred ca ar fi mai rau. Eu nu ma tem de moarte, ci de suferinta, iar cat traiesc e imposibil sa nu sufar, ca ma doare ceva sau ca privesc in jur.

Daca n-am avea constiinta mortii, am fi exact ca si animalele. Doar ratiunea e cea care "ne-a dat" aceasta povara care este frica de moarte. Si animalele se tem de moarte, dar ele o fac din instinct, deci intr-un mod inconstient. E ceea ce se numeste instinct de conservare. Asta e o trasatura universala a vietii, pe care si noi o avem, dar am dus-o la un alt nivel odata ce am devenit o specie rationala si constienta de sine. Am fost primii care ne-am dat seama de faptul ca viata noastra se va sfarsi candva. Ii vedeam pe ceilalti din jurul nostru ca mor, si realizam ca aceeasi soarta ne asteapta si pe noi si pe toti oamenii.
Deci viata ar fi foarte diferita daca n-am sti ca moartea e inevitabila, dar e imposibil sa ne dam seama cum exact. E ca si cum i-ai cere unui om sa-si imagineze cum ar fi sa fie un simplu animal.

Moartea te face sa te bucuri de viata. Sa apreciezi fiecare clipa traita. Este darul constiintei de sine.

Daca nu am avea constiinta mortii probabil ca am fi ca niste batrani,am risca orice,nu am irosi nicio clipa,refuzand sa ne gandim la inevitabil,la marea etapa,intrarea in tacerea deplina. Cred insa ca am duce lipsa nostalgiei, acel sentiment care ne aminteste ce copii plini de viata am fost candva si ce ciolane putrezite vom fi in scurt timp.
Cred ca constiinta mortii ne anima sa incercam viata,sa pastram ce avem,sa nu risipim timpul,sa iubim pe cineva pentru totdeauna.
Cred insa ca avem si constiinta nemuririi, un sentiment (mai putin gasit) ce ne face sa infruntam moartea cu darzenie, sa o privim ca pe prietenul nostru, ca pe un simplu anotimp, iarna dinaintea unei primaveri.

Nu toata lumea se teme de moarte si chiar daca oamenii se tem de moarte nu cred ca si-ar trai viata altfel in caz ca nu s-ar teme. In fond moartea este ceva natural, pentru om vine un moment cand, foarte in varsta fiind, viata devine grea. Trupul se deterioreaza la batranete, la o varsta inaintata, nimic nu mai functioneaza cum trebuie si astfel multi chiar isi doresc moartea.

Cat de mult crezi ca o constientizam? Citatul se refera la felul in care isi imagineaza fiecare moartea, nu la felul in care este cu adevarat. Deci, daca am reusi sa incetam sa ne-o mai imaginam si sa o constietizam cu adevarat atunci, da, pot spune ca am fi cu totul diferiti...in sensul bun. In fine, sper ca ai priceput ceva.

Dying is easy. Living is harder.