Cand o echipa sportiva (de fotbal) este pe teren, intr-un meci oficial, intre jucatori se stabileste o reletie cu totul speciala. Animozitatile sau ranchiunurile, daca au fost, au disparut. Ei sunt acum, cum s-ar zice, uniti in cuget si in simtiri. Ati vazut cum se imbratiseaza cand marcheaza unul din ei un gol. Ce anume le creaza aceasta dispozitie? Obiectivul comun. Ei toti se confrunta cu acelasi adversar. Facand o paralela, m-am gandit ca noi toti (toti locuitorii planetei) avem un adversar comun: moartea. Nu ar fi normal sa fim si noi animati de acelasi spirit de echipa? Ce ziceti? Cand iesim pe strada sau intram intr-un magazin sa privim pe orice om intalnit ca pe un coechipier, ca pe un impreuna luptator cu acelasi adversar. Moartea este un adversar puternic si nu il vom putea noi invinge de tot, dar macar luptam sa-l impingem cat mai incolo cu putinta. In loc de ura, aroganta sau oricare alte sentimente negative, nu credeti ca ar trebui sa ne insufleteasca cele pozitive, precum ingaduinta, cooperarea si intrajutorarea. Cum vi se pare ideea? Tinde omenirea spre stabilirea unor asemenea relatii intre membrii ei? Daca nu, de ce nu si ce ar trebui sa facem?
Ordonare:
După relevanţă
Specia umana a evoluat in grupuri de vanatori si culegatori, vanatori formau o echipa care vanau impreuna, si in prezent e acelasi, dar multi tind spre a fi individual mai egoisti, dar vezi tu nu ai cu cine sa fi prieten in ziua de azi
Răspunde
Nu toți gândesc ca tine și vedem zilnic cât de diferiți suntem deci nu cred că se va întâmpla asta niciodată. Eu din ce observ azi lumea tinde mai mult spre individualism, deci ai greșit direcția. xD
Problema e ca lumea priveste lupta cu moartea ca pe un sport individual si nu ca pe unul de echipa. E ca o cursa de maraton unde toti alearga pe cont propriu iar moartea vine din urma si inghide unul cate unul, pe unii mai repede, pe altii mai tarziu.
Referitor la intrebare, cred mai degraba ca lumea tinde spre o polarizare: unii incearca sa isi dezvolte calitatile pe care le-ai enumerat, altii traiesc intr-un mod egoist si incercand sa castige cat mai mult din viata asta efemera in detrimentul celorlalti.
Asa e, dar nu e un obiectiv pentru toata lumea. Noi visam la o lume in echilibru si anarhie, lucru ce nu e posibil.
"Noi visam la o lume in echilibru si anarhie" - Nu prea inteleg asta. Ori echilibru, ori anarhie. Nu cred ca merg amandoua impreuna. 
Răspunde Exact. Incercam sa traim intr-o lume in care nu avem nevoie de conducator si in acelasi timp sa fie pace.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
