Când priveşti înapoi, la tot ce ai făcut în viaţă, te simti implinit/a?

Da,normal!

In mare parte da, tu?

Nu prea, cateodata da.

Deloc! Cred ca de fapt mi-am irosit anii degeaba...

Da dar nu din toate punctele de vedere

Da atat timp cat fac tot ce mi se nazare, fac ce imi place si oamenii ma accepta asa cum sunt. Sunt foarte implinit. Partea mai proasta este ca nu am gasit pe nimeni sa tina pasul cu mine pana acum... Am gasit de fapt dar destinul s-a impotrivit. Depinde ce intelegi prin implinire, spirituala, materiala sau mentala. Din punct de vedere material niciodata nu veti fi pe deplin impliniti. Singura implinire adevarata este cea spirituala. Implinirea materiala este doar pentru moment, apoi vei vrea mai mult, mai nou, mai bun, mai scump. Acelasi lucru se intampla si daca vrei sa fii destept, oricat ai invata oricat ai sti, tot timpul este cineva care va fi in fata ta si singurul lucru care poti sa il faci este sa incerci sa il intreci, apoi va aparea altcineva mai bogat mai destept si o sa vrei sa il depasesti si pe ala si tot asa. Singurul lucru sa fii implinit pe care il poti face este sa te bucuri de cursa asta nebuna. Funda!

Mai degrabă, amuzată.

Eu nu privesc înapoi,la ce am realizat. PRivesc numa înainte, la ce aş putea să realizez, dar deodată mă cuprinde lenea şi-mi mai desfac o bere. Dacă nu am realizat ce mi-am propus până acum, înseamnă că nu mi-am dorit destul de mult să realizez lucrul ăla, deci oricum nu mai merită să-mi mai bat capul cu el.

Cand privesc inpoi nu vad nimic. Doar o nebuloasa si atat.

Da.

Nu,puteam face mult mai multe, nu sunt multumit deloc

Da, de ce nu aş fi? Chiar dacă aş avea o serie de nemulţumiri, raţional vorbind, oricum nu puteam face mai mult întrucât aşa a fost contextul/situaţia, şi, tot raţional vorbind, nu am cum să schimb nimic din trecut şi-atunci de ce să mă obosesc şi să trăiesc în trecut?