Parerea mea ca, cum nu suntem cu totii la fel, nu putem generaliza. Spre exemplu, ceea ce poate fi la mine in castig, la altu poate fi in minus/defavoare... (putem spune ca, aici ar avea loc - 'diversitatea' lucrurilor firesti). Asadar, la mine pe primul loc, predomina: - frica; dupa aia, - logica; & ultima, - dorinta. 
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Alphawolf,
Scuza-ma ca intrerup, nu sunt psiholoaga, dar dupa logica mea - ''frica'', de regula, e cea ce stimuleaza discernamantul; deci, nimic nu e rau, atunci cand constientizezi ca, acel lucru nu-ti e ok, si-l poti preveni.
Iar, cat despre logica, aici e diferit: nu tot ce la mine e logic, este si la x sau y..., s.a.m.d.
Dorinta..., in cele din urma intervine.
Răspunde
CristinaCorporatista,
Multumesc pentru ganduri/compliment. Adevarul meu e altul vizavi de logica ta. Ai prins ideea...
Alphawolf,
Corect, suntem aici pentru a ne exprima punctul de vedere; logic.
Referitor la raspunsul ce mi l-ai oferit, pot spune ca, n-as vedea-o ca pe-un stres pe frica. In fond asta tine de psihologia umana. Cu asta suntem nascuti. Iar exemplul meu a fost unul dat per ansamblu.
Uneori se spune ca, omul care isi pierde frica - e cum si-a pierdut din simturi; nemaiavand simtul - exemplu - rusinii, al dreptatii si asa mai departe..., fiind foarte posibil usor catalogat drept un 'nebun'.
Pentru ca in fond, omul constient, are frica; treaba asta il stimuleaza, si-i ofera posibilitatea de a fi constient..., pentru a nu avea de suferit pe alocuri. (sa spun asa!) Oricum, nu stiu asa multa psihologie...
Strict în ceea ce mă priveşte, logica are întâietate tot timpul.
Chiar şi atunci când îmi apare o dorinţă, dacă nu trece de logică, tot degeaba.
Frica e ceva relativ întrucât poate apărea şi un fenomen mai bizar: frica de reuşită.
De exemplu: să mă cert cu superiorul pentru că şeful meu direct e incompetent, sau nu? Logic ar fi să mă cert pentru că şeful meu direct face rău tuturor, şi şefului general, şi mie, şi colegilor mei. Şi totuşi, dacă şeful general va ţine cu şeful meu direct? Pe de altă parte, dacă va ţine cu mine şi voi fi promovat?
Acesta e un exemplu de frică de reuşită, frică pe care am întâlnit-o deseori la oameni inteligenţi dar care se tem să ia atitudine ca nu cumva să piardă.
Numai bine.
Daca ne ascultam fiinta,daca suntem atenti la ceea ce traim fie si intr-o singura zi,nu mai vorbesc despre o intreaga viata, am intelege ca starea funciara, fundamentala, a omului este frica.Pentru a putea fi logici,pentru ca mintea noastra sa fie linistita si profunda spre a formula raspunsuri logice la oricare problema a vietii,trebuie ca frica sa fie ignorata sau chiar invinsa; pentru a fi atat de increzatori ca ceva am putea obtine formuland o dorinta,trebuie,deasemeni,sa uitam ca ne e frica. Poate parea ciudat ce spun,dar peste intreaga noastra viata,din monentul cand capatam constiinta de sine,apare ca o umbra o imensa si tulburatoare spaima:frica de moarte; si,desi nu pare,ea ne va insoti toata viata; Cioran impartea oamenii in doua categorii:cei care traiesc cu frica de moarte toata viata si cei care se inspaimanta doar in preajma ei. Oricat ar fi de ciudat,spaimele ne insotesc din clipa cand deschidem usa casei si pasim in lume; spaima ca ti s-ar putea intampla ceva rau-asa au aparut superstitiile-,spaima ca nu vei fi performant in acea zi la servuiciu si-ti vei dezamagi superiorii, frica ca nu vei fi bun la un intereviu sau, pur si simplu frica ca va fi o zi urata.As zice ca exista pana si frica de viata si de a infrunta greutatile ei si chiar frica de responsabilitate:nu vedeti cati oameni prefera chiar si abdicarea in fata mortii in loc sa infrunte o situatie grea? In frica totdeauna suntem singuri,contactul nostru cu existenta dispare, frica poate ucide si chiar o face de multe ori, din pacate.Priviti in jur:lumea intreaga se teme:de terorism, de catastrofe naturale, de sfarsitul lumii si chiar...de ceilalti.Si atunci? Dincolo de aceasta stare funciara a sufletului omenesc exista iubirea; singura conditie care trebuie indeplinita spre a ne depasi frica este IUBIREA:sa iubim viata cu fericirea sau nefericirea ei,sa iubim oamenii chiar daca sunt impletire de Bine si Rau, sa iubim Muntele Fuji chiar daca el s-ar putea trezi intr-o zi si ar semana suferinta, sa iubim oceanul chiar daca am putea muri candva inecati de apele sale.Si numai atunci cand iubirea va face sa taca glasul spaimei primordiale care exista in orice faptura umana dotata cu ratiune si constiinta de sine, abia atunci dorinta va inflori in mii de culori iar logica va pune ordine in lume.Numai bine.
Dorinţa, Frica şi Logica.
Dacă îmi doresc să fac un lucru şi îmi este frică, mă întreb de ce; şi apelez la logică.
@bamse, de acord, ele se tempereaza intre ele, dar nu se obtine acea armonie desavarsita. Eu cred ca, logica poate combate frica sau dorinta, iar frica sau dorinta poate influenta logica. Care este mai intensa castiga. Daca castiga frica cand nu este cazul, insemna ca a cazut in exagerare fata de normal, la fel in cazul dorintei.
Intensitatea sentimentelor difera de la o persoana la alta, asfel este diferita si armonia celor 3(logica, dorinta, frica).
Eu nu am spus ca logica priveaza sentimentele(dragostea). De ce nu este logic sa ne batem copiii cu parul? Pentru ca avem sentimente si logica functioneazain functie de ele.
@JeSsYkA, nici eu nu sunt psiholog, doar imi dau cu parerea, imi expun gandirea.
Da, frica stimuleaza discernamantul. Nu poate fi nimic rau daca constientizezi si previi un lucru care nu este ok, dimpotriva, este bine. Dar daca constientizarea nu este realista(frica poate creea una falsa) poti pierde, indiferent ce sau cum, nu mai este bine. Un exemplu: frica te poate stresa - este o pierdere daca frica este exagerata sau nu isi are sensul. Logica are un rol foarte important, ea daca este atacata de forte mai mari(frica, dorinta) poate pierde din "terenul necesar", iar daca pierde teren se deformeaza realitatea. Eu cred ca, faptul ca exista aceasta diferenta: ce este logic la mine, la x sau la y nu este logic, nu face logica sa fie relativa. Logica este una, noi gandim si interpretam diferit(unii gandesc bine, alti mai putin bine). - Parerea mea.
@CristinaCorporatista, logica nu exclude sentimentele, ea doar le tempereaza. Logica analizeaza toate sentimentele si toate aspectele si da un rezultat. Dorinta sau frica pot fi in unele cazuri foarte puternice(exagerate), in cazul asta, logica isi pierde din indeletniciri.
JeSsYkA, nu cred ca ai inteles la ce m-am referit cand am spus ca frica poate stresa. O persoana se poate simti amenintata de un pericol, o streseaza, dar de fapt pericolul sa nu existe, sau sa fie mult mai mic decat este apreciat de acea persoana, asfel stresul este mult mai intens decat ar trebui sa fie. In acest caz frica detine controlul.
Toti oameni stiu ce-i frica! Cine are curajul sa afirme ca nu-i este frica de nimeni si nimic, nu este alceva decat un mare ipocrit. Sunt persoane care stiu s-o controleze, au ambitia de a o invinge(in unele cazuri bineinteles) Ea doar difera de la o persoana la alta in intensitate. Avem trairi diferite si suntem influentati de viata diferit. Este adevarat, frica este foarte necesara, altfel ne-am aventura deplasat.
@CristinaCorporatista, nu este vorba de ordinea celor 3 aparute in viata noastra, ci de care dintre ele castiga, sau care ar trebui sa castige. In cazul dorintelor, logica in mod normal analizeaza totul, daca este realizabila dorinta si cat este de reala(sunt sanse reale, care sunt avantajele si dezavantajele pentru a fi dusa la indeplinire dorinta). Daca dorinta nu este controlata realistic de logica omul se aventureaza deplasat, ceea ce rezulta o pierdere, o deprimare.
In cazul fricii la fel, logica trebuie sa analizeze daca frica este reala. Logica este foarte importanta pentru analiza corecta a aspectelor. Atat dorinta cat si frica nu trebuie sa fie nici mai mica nici mai mare, trebuie sa fie realistica, in caz contrar omul pierde.
In mod normal logica ar trebui sa castige, asa cum au zis bamse si kongeriket.
@April, posibil sa ai dreptate, dar totusi eu sunt sceptic la faptul ca iubirea ar fi cheia. Eu cred ca si iubirea trebuie temperata, in caz contrar creeaza frica, poate chiar si egoism(nu poti sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti). Tot logica trebuie sa cantareasca in functie de toate aspectele si de toate sentimentele implicate intr-o situatie. Iubirea, la fel ca si frica sau dorinta, poate fi atat de mare(exagerata) incat afecteaza logica. Omul din iubire se poate arunca in foc fara sanse de reusita pentru a salva persoana iubita.
Fac o ordine(a mea):1)dorinta de logica, 2)frica de dorinta, 3)logica fricii. Avem 2X dorinta, 2X logica si 2X frica.Cum ar veni, remiza.De unde s-ar presupune ca sunt un omulete echilibrat 
deci eu castig.
Hai c-am rezolvat-o si p`asta.Alte intrebari, va rog?
Frica, dorinta, logica. pentru ca suntem mai mult intuitivi decat rationali.
Doamna Cristina, exemplul dat este aproape valabil. La fel de bine pot raspunde ca Fifi nu se arunca de pe bloc, desi isi DORESTE sa zboare. De ce? Pentru ca supravietuirea primeaza! Sau cel putin asa credea nenea Schopenhauer, iar eu tind sa-i dau dreptate. Oricine a fost intr-o situatie in care viata LUI era in pericol grav, imediat, frontal stie ca asa e, oricat ne dam dupa cais...(sau piersici, pentru dumneavoastra!)
Bună,
În mod normal, aş spune că logica este cea care câştigă. Dar mai am parte şi de momente destul de iraţionale, în care mă las mult prea influenţată de anumite dorinţe sau aşteptări. Iar apoi, în mod evident, apare sentimentul de frică care mă face să mă întreb dacă nu a fost o idee prostească să dau înaintare unor astfel de gânduri.
Exemplu: Este logic sa imi infranez dorinta de a sari de la etajul 3, din frica ( sau precautia ) de a nu-mi rupe picioarele.
Daca nu le faci pe astea 3 sa lucreze impreuna, nici nu mai conteaza, ai pierdut.
Ele se tempereaza intre ele. Altfel, daca una ar castiga definitv ai cadea in exagerare.
De exemplu logica exagerata: Este ilogic sa sari in foc sa-ti scapi copilul aflat in apartamentul tau in flacari, caci este foarte posibil sa mori. Aici ar trebui sa castige dragostea, venita din dorinta de a-i fi bine celuilalt. Tu daca ai fi megalogic asa, ar trebui sa suni la pompieri, ca ei se pricep, si sa te uiti impasibil cum arde casa cu copilul tau inauntru cu tot.
Eu sunt pentru imbinare armonioasa a lucrurilor. Separarea lor, punerea lor in competitie, nu poate fi decat neconstructiva.
Da alphawolf. Cautarea armoniei este o cautare de toata viata.
Parerea mea este ca in functie de natura evenimentului din viata noastra, trebuie sa dam voie unui sentiment sa fie mai puternic. Cand e nevoie de vointa de fier sa dam drumul dorintei. Cand e nevoie de sange rece sa dam drumul logicii. Cand e nevoie de calcule indelungi sa dam drumul fricii ( frica inteleasa pana la nivel de precautie numai, ca numai aia e buna. )
Pare-mi-se insa, ca in viata ai mai multe evenimente care necesita logica mai puternica. Dar sunt megasubiectiv aici. Nu stiu cum e la altii, zic mai mult din experienta mea asta. Si zic asta, caci ne aflam in epoca informatiei. Avem 'trilioane' de informatii si ne trebuie logica ca sa le separam cele utile de cele inutile pentru noi. Spre exemplu, in epoca prigoanelor comuniste, cei inchisi in puscarii aveau mai mult nevoie de dorinta de a nu se lasa.
Mie unuia, imi e foarte greu sa pun pe locul 1 vreuna din astea 3. Raman la parerea ca in functie de eveniment una din ele trebuie sa fie mai puternica, dar niciodata una fara alta.
Alphawolf: Sunt unii oameni care nu au frica, dar aia ori sunt nebuni ori sufera de o boala rara
Foarte interesanta o interventie a unui interlocutor care zicea ca prima oara este dorinta, caci frica vine mai incolo. Dintre astea 3 cred ca logica vine ultima chiar, dupa dorinta si frica.
Insa ideea lui alphawolf era care castiga in final. Deci alphawolf a pus intrebarea intr-un context in care oamenii sunt maturi, constienti si ...sa vedem care castiga din cele 3 in contextul asta.
Si de fapt noi am incercat sa raspundem care credem ca trebuie sa castige.
Insa, dupa cum se vede in lume, desi poate ar trebui sa castige logica ( nu detasat, dar cu un varf de ac asa ) dorinta si frica castiga. Uitati-va numai in SUA cate cazuri de boli psihice, si nu numai in SUA. Stresul este iar o urmare a fricii, poate chiar boala fricii. Caci vorbim de frica in general, adica si de frica de a pierde locul de munca, frica ca ne paraseste iubita, etc.
Deci cred ca, din pacate, frica castiga in general. Apoi este dorinta, apoi este logica.
Asta nu inseamna ca eu insumi sau vreunul de aici este tot asa. Incerc doar sa trag o concluzie, uitandu-ma la ce este in lume.
Oricum bun subiectul asta.
In ce ma priveste, sunt un adept convins al disciplinei si autocontrolului. Asta se realizeaza prin controlarea fricii si a dorintei. Deci eu merg pe logica, caci logica merge mana in mana cu rabdarea. Nu imi pasa daca sunt in minoritate . Eu unul sunt adeptul republicii. Diferenta dintre republica si democratie este una mare. In democratie, 51% dicteaza celorlalti 49%. In republica, 99% nu se pot atinge de drepturile celorlalti 1%.
1.Logica
-dorinţa şi frica sunt substituibile
Fără logică n-ai avea frică, dorinţe ai avea, dar n-ai face diferenţa dintre fantezie şi dorinţă admisibilă.
In primul rand nu castiga dorinta,ca daca ar fi castigat inseamna ca ne-ar fi indeplinit la toti dorintele, logica(ai sa fim seriosi cata logica au majoritatea oamenilor)deci castiga frica, caci la tuturor le este frica mai mult sau mai putin.
Salut!
Nu prea ai dat multe detalii, deci o sa îţi răspund la ce am înteles:
Dorinţa, frica, logica
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
