Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Scopul existentei scurte pe pamantul asta plin de nerorociri, incercari este de a ne decide soarta pentru vesnicie...ficare decide unde vrea sa locuiasca fiecare isi cumpara o casa dupa moarte cu faptele si dragostea(mai multa sau ma putina). Isus ne-a oferit toata libertatea de a decide...in acelasi timp si dragoste si sprijin, speranta(pe care atatia no au astazi) pentru a ne duce la EL.
Care crezi ca e scopul existentei tale de ex :
Fericirea este sensul şi scopul vieţii, întregul scop şi sfârşitul existenţei umane.
Cultivarea mintii ar trebui sa fie ultimul scop al existentei umane
Pai pentru ca asa a vrut dumnezeu
a vrut sa exista oameni care sa se iubeasca ca intre frati nu intelege gresit
nu cred ca e un scop anume
Buna intrebare, dar care nu necesita un raspuns la care sa iti bati capul atat de mult. O viata ai si pe aia traieste-o cum stii tu mai bine.
Scopul existentei umane in general este in Geneza 1:28 (Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul, stapaniti peste...) dar in particular vorbim de sensul fiecaruia de a trai, de scopul primordial care ii conduce viata. Unii traiesc pentru a face cariera, altii pentru a-si intocmi o familie; unii traiesc pentru altii, altii sa cucereasca lumea...; unii vor bogatii, altii sunt permanent in cautarea marii iubiri.
Care e scopul existentei tale?
Sfanta Scriptura descopera omului scopul existentei si-i arata destinul vesnic.
Biblia este singura carte care raspunde omului la cele trei intrebari fundamentale: Cine suntem? De unde venim? Si spre unde mergem? Scripturile sunt o calauza infailibila, in orice imprejurari, chiar pana la sfarsitul drumului vietii. (Ellen White, Signs of the Times, 21 martie 1906).
Biblia este cea mai veche si cea mai clara istorie pe care o poseda oamenii Ea lumineaza in trecutul cel mai departat, unde cercetarile omenesti in zadar cauta sa patrunda. Numai in Biblie gasim un raport autentic cu privire la originea neamurilor, iar istoria este redata nemanjita de mandria si prejudecata omeneasca. (E. G. White, Educatie, p. 172)
Redescoperirea Sinelui, reamintirea a ceea ce esti cu adevarat si a ceea ce vrei sa fii, evolutia.
Oamenii trăiesc pentru a primi şi dărui dragoste/Trăiesc pentru a se bucura de toate frumuseţile vieţii/Trăiesc pentru a simţi cu maximă intensitate sentimentele către cea mai înaltă cotă a fericirii/Trăiesc pentru a aprecia toate virtuţile vieţii/Trăiesc pentru a descoperi nobleţea sufletească/Trăiesc pentru a reda fericirea persoanei iubite... Vorbe spuse dintr-un colţişor de suflet...
Intrucat dupa incheierea vietii, nu luam cu noi decat caracterul nostru, deduc ca tocmai pentru definirea unui caracter ne este data viata.
Caracterele nu sunt decat de 2 feluri, conforme sau neconforme, cu cel absolut.
Asa ca ramane doar de recunoscut acel caracter al fiintei absolute, si apoi urmat.
Jumatate de drum este identificarea originalului (intrucat sunt cateva care se contrazic vizibil) iar apoi ramane doar urmarea lui, care trebuie sa fie din apartenenta, nu din teama de pedeapsa sau din dorinta de a primi cadouri (viata vesnica, sanatate, etc).
Totusi, cred ca mai greu este sa te modelezi decat sa identifici ceea ce doresti sa devii.
In raspunsul meu nu o sa fiu nici budist, nici arogant, nici sa "citez" din altii: existam pentru a descoperi, pentru a duce stiinta-mama(filozofia si matematica) mai departe, pentru a fi cei mai buni, pentru a invata si a ajunge suficient de sus ca sa deducem adevaratul scop. sau pur si simplu fiecare exista pentru un scop individual (la alegerea fiecaruia) si nu neaparat un scop general.
Nu cred ca existenta omenirii are un scop obiectiv sau bine definit. Daca ne orientam dupa evolutia existentei omenirii, putem spune ca scopul omenirii este sa experimenteze sentimente, stari si sa-si hraneasca curiozitatile si idealurile.
Trebuie sa existe un scop, chiar daca multi dintre noi nu l-au descoperit inca...adica stii cum se spune "Everything Happens For A Reason". asa si cu viata, fiecare isi alege un scop in functie de credintele proprii. Eu cateodata sunt mai pesimista si incep sa fiu de acord cu unii filozofi care au studiat problema asta. "Viaţa unui om este o permanentă luptă pentru existenţă cu certitudinea că va fi învins." A. Schopenhauer
Omenirea nu are nici un scop, scopul aste al aceluia care a creat-o daca exista asa ceva.
Traim pentru a invata sa ne acceptam asa cum suntem, si nu pentru a deveni cineva- ceea ce implica automat negarea sinelui.
Scopul omului nu e altul decat mantuirea care o primim de la Dumnezeu dupa moarte daca meritam.Scopuri secundare dar la fel de importante sunt sa ajutam, sa iubim si sa ascultam poruncile lui Dumnezeu.
De a transforma materia de pe pamant.Inca odata repet de a o transforma nu a o distruge.Substanta se transforma, nu se distruge este o vorba de-al lui A. Einstein
Scopul este acela de a evolua din toate punctele de vedere pina cind creatorul ne va trece intr-o alta dimensiune existentiala.
Pentru PARADIGMA CONDUCTIVISTA este unul iar pentru PARADIGMA COGNITIVA este altul.
Pentru SISTEMUL EDUCATIV antic educatia inseamna medicina si coherenta. Stiau diagnosticul si terapia. Currículum lor era inchis. La cei actuli acel currículum este deschis in numele progresismului. Trebuie avut grija la currículum deschis pentru ca pot sa adauge CONTINUT care schimba OBIECTIVU (nu tot ce este NOU ajuta la INVATARE, ci cate o data NOUL strica OPERA sau consolidará). Altfel arunca in aer valorile consonantei. Cei moderni nu au valoarea consonantei (la primul razboi mondial s-a dat bataie intre PROGRESISM VS CONSERVATURISM).
Piaget vorbeste de ETAPELE EVOLUTIEI. Pentru el evolutia inseamna o cresterea progresiva in sus si de miscari naturale. Pentru altii EVOLUTIA inseamna violantare. Vezi Nietzsche cu DEVENIRE, IDIOSINCRAZIE si EGIPTICISM pe tema asta. Parmenide erau contra Devenirii a lui Heraclit si pro IDENTITATE. Spunea ca DEVENIREA rupe principiul de IDENTITATE (vezi Parmenide versus Heraclit). Anticii nu erau Progresisti ci INTEGRATIONISTI si ECLECTICISTI. Nu incorporau orice in Cannon ci aveau Prudenta.
Iisus spune ca Partea poate distruge Totul (parte-tot). El vedea societatea ca un ORGANICiSM. De aceea ne chema la UNITATE. Aceea UNITATE se face prin CONVERTIRE. Convertiré nu insemna doar INTOARCERE ci inseamna la UNITATEA cu Tatal. El ne vedea ca o UNITATE in care nu exista Parti care o ALTEREAZA. Vedea lumea ca un ORGANICiSM sau Corp. Chiar spune ca noi suntem CORPUL BISERICIi. Deci Iisus ne vedea ca un Corp in care nu trebuie acceptate Parti alterare. Ei in numele PROGRESISMULUi accepta Parti care murdareste tot CORPUL (organicismul).
Nici macar nu au ideare ci ce prezinta asceptici si neutrali. Sistemul educativ trebuie sa fie intentional si responsabil.
Pentru cel actual inseamna relativitate. Nu conteaza eroarea, diagnosticul, terapia, etc.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
