Care credeti ca e scopul vietii pe pamant?

Scopul nostru pe pamant este acela de a supravietui ca specie, de a distruge suprafata planetei, de apolua, de a lua habitatele si ucide animalele, de a gauri pamantul si ai lua nestematele, de a ne umili intre noi, de a ne manca unul pe altul (vezi canibalismul) de a ne face sclavi unul pe altul (vezi sclavagismul) de a ne cuceri unul pe altul (vezi expansiunea si migratia popoarelor) de a ne nimici unul pe altul (vezi toate razboaiele lumii de la inceput si pana in prezent) de a ne masacra la gramada (vezi lagarele naziste, bomba atomica de la Hirosima si Nagasaky) de a ne teroriza (vezi inchizitia, comunismul, si toate dictaturile cu caracter de opresiune). Lasand poliloghia facuta de unii useri mai sus sa imi spuna cineva ca acestea nu sunt adevarate si sa ma convinga ca scopul nostru este acela pe care il vrajitoreste ei pe aici. Poate imi raspunzi @syme.

@syme, raspunsul meu dat intentionat enumerand aceste fapte oribile ale noastre ce nu pot fi contestate si nici trecute cu vederea in virtutea faptului ca nu le vom mai repeta, dar ma-ndoiesc. Cand spui ca scopul vietii nu-l putem descoprii prin stiinta, ai dreptate pentru ca stiinta in sine nu se ocupa cu asa ceva si nici cu a demonstra existenta sau inexisitenta lui Dumnezeu, rolul ei este acela de a demonstra stiintific fenomenele necunoscute si a descoperi si a inventa noi tehnologii etc. Clarificand faptul ca prin stiinta nu avem un scop nu ramane decat Dumnezeu cu scopul pentru care ne-a creat si atunci aceasta este calea pe care trebuie sa o urmam. Pornind de aici, noi fiind creatia lui Dumnezeu nu trebuie sa ne abatem de la calea si scopul Lui si de la invataturile lui Iisus cel care cum bine spui s-a sacrificat pentru tine (si noi) in urma cu vreo 2000 de ani si totusi toate acestea nu au fost urmate si nici nu sunt. Tocamai de aceea @sime am dat raspunsul meu enumerand faptele, caci scopul si calea pe care o sustii ca nu poate exista fara Dumnezeu insa in viata reala lucrurile stau altfel, omenirea nu are nici un scop ci totul se rezuma la modul organizatoric (de multe ori haotic functie de conjunctura) in evolutia lui. Mergand mai departe analazand scopul lui Dumnezeu creatorul nostru ne putem firesc intreba cum de inchizitia in frunte cu capi biserici care propaduiau ce analizam noi acum au facut acele fapte? Mari criminali ai lumi Hitler, Stalin, Pol Pot, Lenin etc si cu toti slusbasi lor sau nascut in credinta, in familiile lor de mici au fost educati in credinta si totusi in final nu au urmat scopul si calea lui Dumnezeu si invataturile lui Iisus, ba din contra au facut exact invers si consecintele le stim. Sa nu-mi spui @syme de acea gogorita a "liberului arbitru" ca si-a adus aportul la acaste fapte.

Mantuirea.Viata e un test.Scopul principal e mantuirea iar cel secundar este sa fii fericit si implinit aici pe pamant.

De ce trebuie ca viata sa aiba un scop?

Dragă Teddy,
Acum hai să fim serioși, în urmă cu o oră vii și spui că nu trebuie să ne ocupăm decât de ceea ce știm sigur și acum te avânți în speculații de felul „înainte și după viață nu e nimic". Chiar dacă ar fi adevărat ce spui, cum ai putea tu să știi sigur acest lucru? Mă aștept să fii cât de cât consistent cu tine însuți, pentru că dacă este să știm un lucru sigur, atunci cel puțin unul avem la îndemână: faptul că nu ești consistent cu propriile afirmații.
Dar nici cel puțin poziția pe care o afirmi nu este sigură. Spui așa: „Suntem aici ca si celelalte vietuitoare pentru a perpetua specia.". Însă există o eroare la mijloc: din faptul că o specie se comportă în felul x nu putem concluziona logic că scopul speciei este să se comporte în felul cutare. Faptul că noi ne perpetuăm specia nu înseamnă că acesta este scopul nostru. „Ar putea fi" este un lucru și „este" este un alt lucru. Așadar, iată încă un lucru pe care nu-l poți ști și nici nu-l știi sigur și totuși îl afirmi.
Sau ateii au dreptul la oricâte erori logice în virtutea faptului că ateismul le conferă o oarecare infailibilitate?

Scopul vieții nu-l vom descoperi prin știință în niciun caz: știința ne spune ce se va întâmpla dacă vom face cutare lucru, dar nu ne spune că trebuie să facem cutare lucru. Știința ne poate spune ce se va întâmpla dacă bem otravă, dar nu ne spune că ar trebui să nu bem otravă. Așa că îmi pare rău dacă unii sunt dezamăgiți.
Dacă există un scop al vieții, atunci acesta trebuie să fie unul care transcende viața biologică în sine. Pentru că dacă totul se termină la groapă, nu putem afirma că există un scop superior decât finalitatea la care suntem condamnați. Dacă în schimb suntem condamnați la un soi de nemurire, atunci ne-am putea gândi la un scop mai înalt. Eu personal experimentez viața alături de cea mai faină Ființă care poate exista. O ființă care m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine în urmă cu vreo 2000 de ani. Și este verificabil empiric! Dacă cineva vrea să verifice empiric dacă Ființa cutare există, atunci soluția nu este să fugă de Ea, ci să se apropie de Ea. Și odată cu faptul de a o experimenta vine și faptul de a descoperi cel mai măreț scop pe care-l putem avea în viață.

Teddy,
Dar de unde știi că nu trebuie să aibă un scop anume ori că nu are? Înțeleg că dacă ateismul este adevărat, atunci viața nu are scop. Iar tu ești ateu. Ar fi ciudat să mă aștept de la un ateu să spună că viața noastră are ca scop cine știe ce trăire în bucurie împreună cu vreun zeu. Așa că nu mă aștept la acest lucru. Mă aștept chiar să spui că nu are un scop ultim și că noi „inventăm" niște scopuri pentru a ne prosti și a nu fi nihiliști. Dar nu asta este problema mea, ci problema cu inconsistența: pentru că afirmațiile pe care le faci sunt departe de a fi certe și nu sunt susținute de niciun fel de dovadă. De exemplu, de data asta vii și spui că viața vine de la natură și este întreținută de către natură. Însă de unde știi că viața vine de la natură și că nu este rezultatul unui creator? Care sunt dovezile tale? Sau pur și simplu, vei spune că ești ateu și în consecință nu ai altceva ce să crezi? Sau de unde știi că nu este creierul tău singurul lucru determinat să creadă tâmpenii și creierele celorlați sunt setate să poată duce la captă procese raționale în mod liber? Pentru că dacă materialismul tău este adevărat, atunci este cert că liberul arbitru a zburat pe fereastră și tu nu ești liber să gândești ce gândești, ci ești determinat să crezi că ceea ce gândești este rezultatul liberului tău arbitru (vezi teoria ateului Dennett). Și dacă universul este guvernat de legi deterministe de unde știi tu acest lucru și de unde știi că creierele noastre ori o anumită parte din univers sunt expuse unui soi de manifestare a liberului arbitru? Una este să susții și alta este să argumentezi. Una este să impui unuia standardul siguranței în orice afirmație și alta este să-l încalci tu însuți cu prima ocazie.

Alien,
Interesant scop. Pentru că dacă te referi la supraviețuirea biologică, atunci suntem cu toții condamnați (atât individual, cât și ca specie) să-l ratăm. Ce fel de scop este acela care este imposibil de îndeplinit? Și de ce-l mai numim scop, dacă nu depinde în niciun fel de noi?

Teddy,
Lasă tu cartonașul roșu în buzunar, pentru că dacă vorbim de o pâine atunci este cu totul justificat să vorbim și de cuptorul în care a fost făcută. La urma urmei, felul în care este pâinea este derivat din modul în care a fost coaptă (cine citește să înțeleagă).
Scopul vieții pe pământ are foarte mare legătură cu ateismul și teismul, pentru că dacă ateismul este adevărat, atunci viața nu are niciun scop. Iar dacă teismul este adevărat, viața poate avea un scop ultim și obiectiv.
Legat de viață, nu se vede deloc că nu este rezultatul unui creator. Ceea ce se vede este că viața existentă se perpetuează - însă nu se vede că este pur și simplu rezultatul deterministic al universului. În acest sens te-am întrebat ce dovezi ai. Faptul că spui că se vede ce nu se vede de fapt, nu este un argument.

Hombre,
Nu știu cât este de sănătos să inferăm din „x face y" că „scopul lui x este y". Dacă cineva face o acțiune nu înseamnă că scopul vieții pe pământ este tocmai acțiunea respectivă. Dacă ar fi așa, atunci orice face sau a făcut vreodată omul este un scop pe care-l are omenirea. Ceea ce spun eu însă este că în absența existenței lui Dumnezeu, nu poate exista un scop obiectiv și care să transcendă viața. Ateul va trebui să „inventeze" ceva și să-l pună pe post de scop sau să se îmbete cu apă rece până-și dă duhul. Dar tocmai asta este una dintre contestațiile pe care ateii le aduc creștinilor: creștinii cred și urmează lucruri ireale în mod obiectiv. Aici există o inconsistență: pentru că pe deoparte ateii se arată indignați de ideea de a crede și urma propoziții imaginare, și pe de altă parte tocmai ei, pentru a nu cădea în nihilism, și-au inventat astfel de propoziții imaginare și le urmează.

Hombre,
Ai dreptate în aproape tot ce spui vizavi de știință și rolul ei, însă nu poți spune că nu există un scop pentru omenire doar pornind de la faptul că oamenii se comportă într-un anume fel (fie ei ceara și inchizitorii ori oamenii precum Stalin). Pentru că dacă exista x, iar scopul pentru care a fost creat x este y, unde x are liber arbitru. Atunci nu pot trage nici într-un fel concluzia că scopul pentru care a fost creat x nu este y plecând pur și simplu de la faptul că x nu pare a se îndrepta spre scopul y. Dacă ai putea trage această concluzie, atunci ar trebui să susții că orice face cineva (indiferent dacă este ori nu în cunoștiință de cauză) este scopul pentru care acel cineva a fost creat.
Iar discuția nu este dacă ne putem ori nu inventa noi scopuri (putem să le inventăm desigur, dar ele nu sunt obiective, ci pure invenții). Discuția este dacă viața pe pământ are ori nu are un scop. Iar acest aspect este diferit.

Dragă Teddy,
Văd că susții că toți marii filosofi au încercat să găsească un răspuns la această întrebare și nu au reușit. Asta ar însemna că dacă dăm un singur exemplu de mare filosof care a găsit un răspuns, atunci afirmația ta este dovedită ca fiind falsă. Dar vom face lucrurile mai interesante. Așa că te voi întreba: „Pe ce bază susții ceea ce susții despre toți marii filosofi?" Și mai mult de atât, te voi întreba pe câți dintre acești mari filosofi i-ai citit (să spunem că ajung numai 10 exemple). Pentru că vezi tu, și în cazul de față - pentru a susține că un mare filosof a susținut că există un socp al vieții și că el poate fi descoperit ajunge să citești pur și simplu filosoful cu pricina. Însă pentru a susține că toți marii filosofi au încercat să găsească un răspuns și n-au găsit presupune mult mai mult studiu și filosofie citită. Așadar, tare m-aș bucura să îmi dai un răspuns la această întrebare.
Apoi vizavi de ateism, eu nu spun că ateismul susține ceva despre scopul vieții, ci spun că dacă ateismul este adevărat, atunci nu există și nu poate exista un scop ultim al vieții. Dacă ești puțin atent, vei observa că fraza „dacă ateismul este adevărat, atunci nu există și nu poate exista un scop al vieții" nu este o propoziție pe care eu susțin că o face ateismul, ci este una dintre implicațiile ateismului. La fel aș putea spune că „poziția x susține faptul că unii oameni beau bere", iar implicațiile poziției x sunt: „este posibil ca unii oameni să se îmbete", „există bere pe planeta pământ". La fel cum dacă cineva susține că „propoziția emisă în acest moment are numai două cuvinte", implicația directă a propoziției este că aceasta este falsă (chiar dacă nu este susținută explicit de către cel care emite propoziția). La fel și în cazul nostru, ateismul în sine nu face afirmații explicite despre scopul vieții, însă implicațiile poziției ateiste sunt acelea că nu există un scop ultim al vieții. Înțelegi diferența? Una este să spun că ateismul susține x și alta este să susțin că dacă ateismul este adevărat, atunci x. Dacă este să-ți pară rău pentru cineva eu zic că ar trebui să te gândești la tine și la faptul că nu faci diferența între „ceea ce susține ateismul explicit" și „implicațiile ateismului".

Niciun scop.Cauti ca un capiat ceva si nici macar nu stii ce

Sa fim seriosi, viata nu are un scop cel putin nu unul existential. Suntem aici ca si celelalte vietuitoare pentru a perpetua specia. Voi nu vreti sa acceptati asta pentru ca sunteti prea orgoliosi si va place sa credeti ca sunteti aici creati special pentru o misiune ce face parte din planul divin. Ne nastem, traim si murim, inainte si dupa viata nu e nimic.
Ca sa dezbatem mai bine problema puneti-va intrebarea asta : suntem cu adevarat importanti in univers? Pe pamant poate ca ne place sa credem ca suntem buricul, dar in sistemul solar sau galaxie suntem? Nu.
Universul se descurca bine mersi si fara smecheria si fitele noastre, noi avem nevoie de el sa supravietuim, el nu are nevoie de noi.

@Syme, spun asta pentru ca viata nu trebuie sa aiba un scop anume. Ce scop are viata mamiferelor, pasarilor, reptilelor, pestilor, a insectelor si a bacterilor? Care este scopul unei vieti extraterestre fie avanstata sau nu?
Asa suntem si noi, doar ca am fost"binecuvantati" de la natura cu un creier foarte performant si implicit cu o constiinta complexa care ne face sa credem ca meritam mai mult decat viata asta. Ca sa rezum mult mai bine idea : viata vine de la natura si este intretinuta de catre natura. nu vine de la un zeu si nu asteapta resurse spirituale. Universul este guvernat de legi strict materialiste si deterministe.

@Syme, primesti cartonas rosu, te abati de la subiect nu se vorbea de ateism si teism ci despre scopul vieti ( o dezbatere mai mult filosofica as spune ). Plus ca nu pricep de cand ateismul e sinonim cu existentialismul, spun ca viata nu are un scop obiectiv dar ficare persoana isi poate gasi motive subictive pentru care sa traiasca : familie, prieteni, copii, cariera etc. doar pentru ca sunt ateu nu inseamna ca nu are un rost viata pentru mine, ba dimpotriva faptul ca este atat de scurta incerc sa ma bucur ca se poate de ea.
Stiu pentru ca aceste lucruri se vad : ne nastem prin natura, functia de reproducere prezenta la toate organismele din natura si suntem intretinuti cu natura : apa, aerul, mancarea, lumina, caldura etc.
Desigur ca suntem capabili sa luam decizii si fiecare dintre noi sa debitam ce tampenii vrea insa toate aceste lucruri ce par a fi facute de catre liberul nostru arbitru sunt la randul lor influentate de alti factori ca un efect de domino. Cu alte cuvinte putem intr-adevar sa alegem in viata din mai multe optiuni pe cea care dorim noi dar totul este facut in limitele universului, nu ai putea alege o posibilitate ce nu exista. corect? fiecare actiune sau eveniment este determinat de actiuni anterioare.

Pai bine mah @Alien, si tu de pe ce galaxie esti cazut? Vii si ne intrebi pe noi pamantenii care e scopul nostru ...auzi si tu asa ceva

@Syme, toti marii filosofi au incercat sa gaseasca raspuns la intrebarea privind scopul vietii si nu au reusit. Ma indoiesc ca ai putea tu sa faci asta. Ateismul nu sustine nimic despre scopul vietii decat despre credinta in divin si anume absenta ei. Tu esti cel care spui ca daca ateismul este adevarat viata nu are niciun scop, daca tu gandesti asa imi pare rau pentru tine, eu de cand am devenit ateu nu sunt de parere ca viata nu are rost.

Am gandit ca scopul vietii are doua ramuri direct proportionale una cu alta: Reproducere si supravietuire
1. toate cele care se umesc vietuitoare au scopul de a avea un rost.care este rostul minim pentru orice obiect continator viata? scopul minim este cel de reproducere
2 apoi.de a rezista legilor fizice si de a se folosi de ele pana intr-un final in care nu mai pot face fata, mor, se descompun si viata merge mai departe prin perpetuarea speciei.

@syme,@Teddy sa va lamuresc tot eu?
Scopul vietii pe pamant e supravietuirea!

@Teddy nu sunt extraterestru mai!

Scopul este relativ si se schimba in functie de imprejurari si de capacitatile fiecaruia.

Te nasti, esti crescut, cresti, te imprietenesti, te f. ti, faci copii, cresti copii, ai serviciu, muncesti pentru copii, imbatranesti si mori lasand urmasilor stafeta.

Sa traiesti viata la maxim...desigur pana la limita
Sa incalci regulile...
Sa te simti bine
Sa fii cel mai fericit...

Ce intrebare de alien)!

Intrebare fara raspuns, probabil raspunsul este ca viata nu are un scop, ci doar o cauza.

Alien ...mantuirea e scopul adevarat!

Dupa logica mea omul pe pamant se chinuie si nutre sai fie frica de moarte pentru ca daca ajunge in rai(eu cred co sa ajung in iad)o sa fie fericit si acolo o sai fie bine.Concluzia:omu pe pamant luta sa supravietuiasca

Sa ne implinim visele!