Fericirea e idealul suprem pentru fiecare om sau mai degraba, atingerea fericirii este asa.
Fericirea nu poate fi decat transcedentala. Omul, in conditia sa, nu poate fi fericit. Poate fi satisfacut. Satisfacerea este efemera, elibereaza dopamina si creeaza dependenta. Linistea sufleteasca nu exista. Exista resemnare care inseamna omorarea dorintelor. E o incercare de autodistrugere care duce la anxietate. Chestia e ca nu obti pacea. Dorinta de a trai nu moare niciodata, de ce crezi ca cei care isi pun streangul de gat se zbat cu ochii injectati de spaima? Circ ieftin. Omul este un animal care incearca sa nu mai fie animal dar nu stie cum s-o zica, d-apoi s-o mai faca.
Consider ca poate. E nevoie de câteva reacţii chimice care sunt in mod natural predominante in el. Omul devine nefericit dupa ce pune conditionari concepte si nu sunt satisfacute.
Endorfine *.*
Mi-as dori sa fiu exact asa cum m-am nascut, fara invataturi sociale, fara reguli politice sau religiose, fara valori impuse de mama si tata si scoala, sa-mi las spiritul, eul meu ingropat de societate timp de multi ani liber, vreau sa fiu.
Vreau sa fiu parte din univers la fel cum am fost inainte de a ma naste, sa fiu liber sa raspund la intrebarea "cine sunt "
Fericirea este starea de împlinire, automultumire si linişte sufletească. Pentru omul bun fericirea este atunci cand reuşeşte să facă bine celor apropriaţi iar pentru omul egoist este atunci cand are de castigat doar el in defavoarea celorlaţi. Fericirea diferă de la om la om şi fe idealul pe care îl are fiecare. Cu cât reuşeşte să se aproprie mai mult de ideal cu atât e mai fericit. Cei care au idealuri imposibile (exemplu: să fie stăpânul lumii, să întoarcă timpul etc) nu au cum să atinga fericirea.
Fumiko întreabă: