Clar un credincios egosit...ateul isi urmeaza in viata propria cale pe cand credinciosul ar trebui sa urmeze calea lui dnezeu-calea lui dnezeu reprezinta o conduita cu reguli rigide printre care este si cea a nonegoismului.
calea ateului...este reprezentata de propriile lui principii...lui i se poate parea normal sa fie egoist...
A te da crestin pe fata...si in realitate sa nu fii de loc...consider ca e un pacat mare
De condamnat nu e niciunul. Egoisti suntem toti, fara legatura cu religia. Daca nu ne asumam egoismul, apare sentimentul de vinovatie fata de ceva ce este in natura noastra (acelasi lucru cu sexul premarital: corpul cere, mintea nu da=>scindare).
Din punct de vedere al valorilor morale laice, ambii in acelasi fel. Din punct de vedere crestin, este mai grav egoismul celui credincios.
Egoismul nu poate fi condamnat dupa simtamintele personale ci dupa impactul pe care il provoaca aspupra celorlalti. egismul unui credincios poate fi la fel de periculos ca si cel al unui agnostic sau ateu.
Stiu eu... nu trebuie sa condami oamenii pentru ca sunt egoisti. Toti suntem intr-o oarecare masura si nu trebuie sa ne fie rusine de asta e un lucru normal... de ce nu mie si altuia da Iar sa fi ateu sau credincios depinde de fiecare asa ca nu trebuie sa condamni asa ceva
Nu cred ca e normal sa condamni pe nimeni. O doza oarecare de egoism este necesara fiecaruia. Nu dusa la extrem. Daca vezi pe cineva neajutorat, nu conteaza ca esti ateu sau credincios, conteaza daca simti pornirea launtrica de a ajuta. Revenind la ideea de a condamna: "sa dea cu piatra, intai cine se simte fara pacat". Pacat, in sensul sau universal.
anonim_4396 întreabă:
AndreiDV12345 întreabă: