Depinde la ce te raportezi 
Pentru ca suntem oameni, nu cred ca putem da un raspuns exact la aceasta intrebare, dar cred ca am putea sa ne raportam la doua mari lucruri, respectiv sensuri, si anume, sensul sau scopul interior si sensul exterior, raportat la lumea lipsita de forma.
Cu ce sa incepem? 
Sensul interior, sau mai bine zis... oricare dintre cele doua, definestele tu asa cum vrei, este fericirea ta. Esti om, esti o persoana, ai un creier si gandesti. In toata aceasta cautare a ta de ceva, in toata aceasta experienta numita viata, ar trebui, este dreptul si obligatia noastra, sa facem ceea ce vrem, ceea ce este moral si ceea ce simtim pentru a fi fericiti. Iar fericirea este oarecum abstracta, tu esti fericit dintr-un anumit lucru, alta persoana fericita din alt lucru. Sa nu confundam fericirea cu ceva ce crezi ca vrei, iar dupa ce il obtii realizezi ca nu asta voiai sau ca nu te face fericit ca persoana, acestea sunt doar dorinte. Deci cauta, sau mai bine zis... simte acel ceva in tine ce te face fericit ca om, ce dureaza o viata. Evident sunt studii despre acest lucru, dar raportat la mai multe persoane, fericirea comuna ar fi acea fericire pe moment, fericirea de acum, nu de dupa, acum ai TOT ce iti trebuie sa traiesti aceasta stare, nu cand o sa se intample ceva Si esti singura persoana care poate sa faca si sa inteleaga acest lucru, pentru ca este viata ta.
Bucura-te din lucrurile mici, razi mereu, fii vesel, fii calm si pozitiv, iubeste aceasta stare si impune-ti sa simti asta si sa fii fericit, alege cuvintele ca "vreau si sunt fericit" (nu stiu exact daca esti fata sau baiat, dar o sa folosesc cuvantul "fericit").
Cand o sa faci aceste lucruri si o sa simti cu adevarat acea stare inexplicabila, pe care nu pot sa ti-o descriu in cuvinte, o sa simti cu adevarat ca acesta este sensul tau, diferit de oricare altul, ca asta vrei sa faci
-----------
Legat de exterior si de celelalte persoane, toti ne nastem si murim. Imprumutam acest corp dat de acest Pamant (sau mai bine zis univers), il umplem cu suflet, ne legam de anumite lucruri pe parcursul vietii, idealuri, pareri, perceptii, identitati si apoi murim, inapoiand acest corp, din pacate (desi sper sa nu zic asta mereu) 
Daca RENUNTI la forma lucrurilor si privesti spre cer, o sa vezi cum toti sunt asa de mici, pierduti in infinitatea spatiala, toate lucrurile care se intampla... candva nu o sa mai conteze. Fiecare actiune duce la o alta actiune si asa mai departe, astfel incat totul este legat, si inceputul si acest final invizibil.
Daca tu acum dai cu o piatra intr-un geam, o sa se sparga si cineva trebuie sa mearga la magazin intr-o zi de miercuri si sa il cumpere.
E bine... chiar asa s-a intamplat (probabil) si cu universul, incepand de la secunda 0 (sau ce o fi fost ea) pana acum si pana cat o sa existe ceva. Noi nu vedem asta acum, din cauza ca... corpul nu poate sa stea atat timp incat sa vada cu ochii lui aceste transformari, insa putem sa le simtim oarecum, prin faptul ca existam.
Deci in acest sens, exterior, am vrut sa fac referie pur si simplu la existenta in sine. TOATE lucrurile sunt conectate intre ele, facem parte dintr-un intreg, ceva ce evolueaza, la fel cum si toate planetele si tot universul poate fac parte (si sigur fac) din alt intreg. Poate si ele se intreaba acum, care este sensul lor , desigur cu alte cuvinte, alte "ganduri", alt sistem de intelegere al acestei existente. Trebuie sa intelegi ca noi gandim asa pentru ca avem creierul asa, dar... orice exista, si o floare chiar, si ea traieste aceasta existenta, si nu se intreaba absolut nimic. Deci lucrurile mici putem sa le intelegem oarecum, dar lucrurile mari? Pai nu prea
De asta ar trebui sa vezi totul ca o parte din altceva, o infinitate de posibilitati si de variante, haosul. Si da, este putin crud daca ne gandim ca existam doar pentru a putea exista alte persoane dupa, care sa duca la alte lucruri si asa mai departe, pana cand... nu se stie. Dar asta este , trebuie combinate cumva cele doua planuri ale existentei, interiorul si exteriorul.
Raspunsul la aceasta intrebare, nu ti-l poate oferi cineva exact, doar tu singur. Dar poti sa fii deschis si la alte perceptii, nu care incearca sa te convinga de ceva, ci care incearca sa te lase pe tine sa te convingi singur, care sa iti defineasca proprile obiective si propria cale in viata. Asa ca fii deschis ca persoana. Asta este una dintre cele mai frumoase lucruri de pe Pamant, lasate pentru om : faptul ca poti sa alegi orice vrei (desi poate nu pare ca alegem).
Poate si cateva carti o sa te ajute daca vrei sa aprofundezi subiectul, asa ca lasa-ma sa stiu
Numai bine si seara minunata sa ai! ^_^
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Dupa mine sensul este sa ne bucuram de fiecare zi cat putem si atat, dar real viata nu are sens, ca nu a aparut ca sa ne bucuram noi, a aparut aiurea.
In general? Sa evoluezi si sa te reproduci ca sa asiguri continuitatea speciei in viitor.
Si ce motivatie am neaparat sa duc specia mai departe? Trebuie sa am si eu ceva la afacerea asta. Adica sa ma bucur de viata.
Si nu e musai sa evoluez, daca ma bucur de ce am si sunt bine, atata conteaza. Ca doar nu ma duc cu evolutia in pamant, raman cu clipele placute.
Bine, ca imi place mie personal sa evoluez, e adevarat, insa ziceam la general.
Răspunde Da, dar asta e scopul tau ca specie. Ai sa vezi ca in viitor se adevereste ce spun.
Salut,pai trebuie in primul rand sa iti doresti sa intelegi cum functioneaza lumea si pe ce structura e construita,lumea e construita pe idei,trebuie sa le identifici si sa vezi care idei sunt bune si care nu,ce ti se potriveste tie,ce idei susti si ce poti sa faci tu ca sa impingi vectorul asta numit civilizatie in fata,cat mai departe,indiferent prin ce mod,poate esti un medic bun si descoperi tratamente la vreo boala,poate esti compozitor si inspiri oamenii prin arta ta sau esti inginer sau chimist,sau un simplu om care prin ce faci tu,nu schimbi lumea,dar poate aprinzi scanteia in ochii altcuiva care va reusi el sa schimbe lumea,de asta oricine trebuie incurajat,daca are o pasiune,un talent,o aspiratie catre ceva anume,pentru ca nu stii ce poate,fiecare om are potential, trebuie sa isi descopere devreme ce il face pe el diferit de restul si sa practice acel lucru care il pasioneaza cel mai mult, cat mai devreme.
Sensul vietii il vei descoperi dupa multi ani de esecuri, deci nu trebuie sa ne dam batuti niciodata, probleme sunt, dar cu ambitie si mai ales credinta putem sa gasim rezolvari.
Lumea e plina de probleme in ziua de azi, poate asa a fost mereu.Fiecare fiinta care traieste experienta umana, ar trebui sa isi ia slujba de a rezolva macar o problema daca poate, macar sa fim putin mai productivi decat generatia trecuta si tot asa, pentru ca altfel regresam.
Nu exista un raspuns corect pentru aceasta intrebare. Fiecare are propriul sens al vietii
Merita sa muncești toată viața ca la bătrânețe să poți să te apuci sa te distrezi si sa te relaxezi? Sau sa trăiești viață pentru ca doar pe asta o ai, desigur dacă nu ai o familie, pentru ca atunci ai avea un scop să muncești
În viață nu muncești mai mult pentru bani decât muncești pentru fericirea rezultatelor pe care le câștigi făcând ce îți place. eu mă gândesc așa: ar fi bine sa muncesc toată viața și să spun la 60-70 ani ""a ia uite frate am zerouri in cont" sau "uite ce viață fericită am avut și plină de oameni super tari de care m-am încunjurat". a doua varianta
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
