| thegatekeeper a întrebat:

Care este diferenta dintre existentialism si nihilism?
Am citit mai multe surse cu privire la subiect, dar doresc sa aflu si alte opinii, fiindca nu sunt complet lamurit.

Răspuns Câştigător
anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

N-o să-ţi răspund la fel de bine cum ar face-o un nihilist dar din ce am observat eu, aceştia actionează fără nici un motiv.Aceştia doar supravieţuiesc nu trăiesc.Rămân reci,indiferenţi, nepăsători, pasivi, impasibili la orice acţiune pe care o efectuează. Moartea le e cel mai bun prieten.O bună parte din nihilişti considerând că viaţa nu are sens, deseori se sinucid.Pun foarte rar accent pe sentimente sau chiar deloc, ei neavând decât o sferă foarte îngustă de sentimente pe care le trăiesc de-a lungul vieţii.Pentru aceşti nu există moralitate, nu există nici bine nici rău.Sunt ca nişte spectatori la un teatru.Nu se implică deloc în piesa de teatru ci doar privesc cum ceilalţi îşi joacă rolurile.

Un portret, conturat destul de bine, al vieţii unui nihilist îl găseşti în filmul Fight Club.

4 răspunsuri:
| oprescudorin11 a răspuns:

Foarte pe scurt, in ultimile 2 -3 secole, 'nihilismul' a precedat 'existentialismul', din punctul de vedere al filozofiilor predominante epocii. De exemplu, NIHILISMUL s-a manifestat pe la inceputul sec. Iangryi Europa, desigur).
Existentialismul a fost mai ales in sec. XX.
Nihilismul, este o negare a tuturor regulilor societatii, bisericii, valorilor societatii din acea vreme.
Existentialismul este o reinterpretare, o explicare a NIhilismului, o intelectualizare fara precedent. (vezi Kierkegaard, Nietzsche, Jaspers, Heidegger, Sartre, etc.-ca sa dau cateva nume doar).
Pe cand Nihilismul parea o joaca, Existentialismul a cautat solutii extreme (comunismul, fascismul ), forme de stat care ar fi rezolvat problema 'disperarii metafizice'.
Nihilismul ramane doar un embrion al existentialismului. Ca o revolta contra sistemului existent, nemultumire. Fara sanse de rezolvare.(era epoca in care biserica si statul si revolutia franceza, alta crima -erau supuse judecarii oamenilor).Mai ales rusii : Turgheniev, Dostoievskii, Tolstoi, au aruncat o privire asupra nihilismului in sec.IX.
Rasfoieste pe astia, apoi ai sa tragi singur o concluzie.
Una :embrionul cealalta (din filozofii) dezastrul.
In istoria lumii exista de cand lumea, coexista. Si in prezent, la fel. Cand nenorocirile, ca si acum, se indesesc, ajung la scara planetara, cele 'sisteme filozofice' vor prospera.Caci amandoua sunt un fel de indicator al falimentului societatilor, incercarilor de globalizare, a negasirii solutiilor!
Decat a celor EXTREME!

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Bună întrebare.winking
Diferenţa o găseşti în sensul celor două filosofii.
Nihilismul afirmă că nu există un sens asupra existenţei noastre.Tot ceea ce percepem este iluzoriu.Nu există un adevăr absolut.
Existenţialismul afirmă, de asemenea că nu există nici un sens în viaţă dar noi, ca indivizi trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a crea acest sens.

Întreabă-mă dacă n-ai înţeles ceva.winking

| thegatekeeper explică (pentru anonim_4396):

Multumesc pentru raspuns, in primul rand big grin.
Aproximativ aceeasi diferenta am observat-o si eu din ceea ce am citit, insa o alta dilema de-a mea referitoare la acelasi subiect este una mai degraba practica, si anume: un existentialist trece, initial, prin acelasi proces ca si un nihilist - realizeaza ca nu exista un sens intrinsec al existentei, insa primul isi creaza propriul scop, in functie de preferintele sale si de alti factori, fara sa pretinda ca acel scop este universal valabil si corect pentru toata lumea. Intrebarea mea este in legatura cu scopul si cu felul in care isi traieste viata nihilistul: din moment ce crede ca nu exista un scop anume al existentei sau o semnificatie intrinseca a lucrurilor, cum abordeaza existenta de zi cu zi, avand in vedere ca, daca si-ar crea propriu scop, ar fi aproximativ echivalent cu felul in care procedeaza existentialistul? Stiu ca nu este o "reteta" anume pe care o aplica fiecare individ in parte si ca circumstantele sunt diferite si unice, insa sunt curios in legatura cu aspectul practic, avand in vedere ca un nihilist, cel putin teoretic, nu isi poate crea propriul scop, la fel ca existentialistul, din cate am inteles.

| anonim_4396 a răspuns (pentru thegatekeeper):

N-o să-ţi răspund la fel de bine cum ar face-o un nihilist dar din ce am observat eu, aceştia actionează fără nici un motiv.Aceştia doar supravieţuiesc nu trăiesc.Rămân reci,indiferenţi, nepăsători, pasivi, impasibili la orice acţiune pe care o efectuează. Moartea le e cel mai bun prieten.O bună parte din nihilişti considerând că viaţa nu are sens, deseori se sinucid.Pun foarte rar accent pe sentimente sau chiar deloc, ei neavând decât o sferă foarte îngustă de sentimente pe care le trăiesc de-a lungul vieţii.Pentru aceşti nu există moralitate, nu există nici bine nici rău.Sunt ca nişte spectatori la un teatru.Nu se implică deloc în piesa de teatru ci doar privesc cum ceilalţi îşi joacă rolurile.

Un portret, conturat destul de bine, al vieţii unui nihilist îl găseşti în filmul Fight Club.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

Nihilismul e nimic si traim pentru el, existentialismul a aparut cu o predica de kierkegaard cum ca oamenii pot avea chestii ca libertatea, sensul, un d-zeu care sa se opuna angoasei de zi cu zi, si sa promita o viata de apoi.
sunt oameni care sunt super fericiti sa se dea unei exploatari capitaliste malefice dar nu recunosc ca sunt nihilisti.

Întrebări similare