Un om inteligent considera importanta intelepciunea..., la fel un intelept apreciaza mult inteligenta!
PS-Pentru Alessa ("Expert TPU")
Ce constructie este asta: "In vechime..., cand inteligenta, nu aparuse, ca si neologism..."? Ne-ai putea enumera si alte
"neologisme din vechime"?
Inteligenta este cumulul cunostintelor.
Intelepciunea este sa stii: cand si cum sa-ti expui inteligenta.
Ambele sunt importante, depinde de caz.
Inteligenta e nativa, adica te nasti cu ea.Inteligent nu e neaparat omul care acumuleaza multe informatii si e o adevarata enciclopedie ambulanta ci acela capabil de a face conexiuni intre diferite situatii si informatii, de a elabora idei proprii pornind de la cele aflate, de a emite judecati de valoare.Intelepciunea nu o datoram exclusiv inzestrarii native, ea se capata datorita experientei. Daca, in general, se asociaza intelepciunea cu batranetea, e pentru ca se presupune ca experienta unei vieti traite si ajunse spre sfarsit ne face intelepti, capabili sa dam sfaturi celor tineri, care nu beneficiaza de avantajele unei experiente traite...De aici si importanta ce se dadea in antichitate celor varstnici; atat Atena cat si Roma instituisera sfatul celor intelepti alcatuit dintr=un anumit numar de batrani.Tot de aici si cunoscutul proverb:"Cine n-are batrani, sa-si cumpere."Importante sunt amandoua.
In viziunea mea umila inteligenta si intelepciunea sunt... cum sa ma exprim eu, doua planuri diferite ale cunoasterii. Inteligenta este ceva ce o dobandesti intr-un fel oarecum artificial, palpabil, sigur, iar intelepciunea este ceva ce creezi tu dupa propriile observatii a inconjuratorului. Intr-un fel cred ca vreau sa spun ca inteligenta este creier, iar intelepciunea este inima. Din acestea doua eu aleg intelepciunea...
Poate gresesc, dar imi asum afirmatia... eu cred ca sunt una si aceeasi. In vechime..., cand inteligenta, nu aparuse, ca si neologism, oamenii care dovedeau prin vorbele sau faptele lor rezolvarea problemelor, a situatiilor conflictuale, erau numiti intelepti, si la ei se apela pentru sfaturi...
Nu le vad separat...ci un tot.
Parerea mea...
Inteligenta se mosteneste, se dobandeste pe parcursul vietii insa intelepciunea o ceri si o primesti de la Dumnezeu.
Inteligenta este nativa, o mai cizelam in scoala, dar intelepicunea este capatata prin experienta.
Daca le consideram "separat" - sunt doua concepte diferite; tinind cont ca ambele se pot aplica omului si ca de cele mai multe ori nu le putem separa (in sensul ca un om inteligent da dovada de intelepciune in majoritatea situatiilor, dar asta nu insamna ca un intelept este neaparat un om inteligent, ci doar o persoana cu foarte multa experienta de viata); daca facem un experiment imaginar si ne inchipuim ca X poate trai 500 de ani cu siguranta va fi intelept, pentru ca s-a confruntat cu foarte multe situatii si din fiecare a invatat cite ceva, a acumultat multe cunostinte, dar asta nu il face un inteligent.
Ca raspuns: natura e inteleapta, omul e inteligent
Sunt doua entitati diferite ce pot "colabora" intre ele. In timp ce inteligenţa este facultatea de a descoperi proprietăţile obiectelor şi fenomenelor înconjurătoare, precum si relaţiile dintre acestea, intelepciunea se dobandeste in timp prin acumulare de experienta. In timp ce inteligenta este vizibila prin rezultatul actiunilor tale (construiesti ceva, inventezi ceva, faci o masina sa functioneze...) intelepciunea nu se poate observa decit atunci cind o dai altuia si nu o tii pentru tine.
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. (Socrate)
De acord cu Bula.Pt Anna:Cand nu stii ce sa raspunzi zici ca e de la d-zeu...sau il bagi inaintare.
Sinceer mie imi trebuie un referat despre diferennta dintre ele.desi am citit toate raspunsurile tot nu am reusit sa vad argumentele pro si contra si se pare k nimeni nu stie ceva concre despre asta.deci raman la ceea ce credeam si inainte: pentru a putea fi vreodata intelept ai nevoie de inteligenta nativa si multa dobandita k altfel esti decat un om obisnuit cu un minim d ecunostinte
Desi tardiv, comentariul meu, ar fi nevoie de concluziile cuiva, aici. Vad ca n-au aparut axiome la tema propusa si m-ar durea inima sa nu adaug niste observatii pe acest subiect fundamental. Diferenta intre inteligenta si intelepciune este ca intre cositor si diamant. Inteligenta (sensul vorbirii curente) tine de sfera intelectuala, de gandirea practica, iar intelepciunea de cea spirituala, de constiinta, si imbogateste sufletul. Asemenea, cu o barcuta (inteligenta) e riscant sa traversezi oceanul vietii, dar cu o corabie, un vapor (intelepciunea) calatoria este in mare siguranta si ajungi la limanul mantuirii. Vad ca unii s-au inselat, confundand experienta de viata a unor batrani cu intelepciunea. Inteligenta ("Intre inteligente sunt putine caractere"- Eminescu) i-a facut pe multi sa se descurce, si sa aiba chiar avantaje, dar ea nu a presupus Binele, si fiind orientata egotic, sau spre rau ("fara nici un Dumnezeu"), nu i-a maturizat sufleteste. Pe cand o viata bazata pe principii morale, bunatate si respect pentru Adevar, a adus har, iar la caruntete, Intelepciunea, care este "Lumina, iubire si intelegerea legilor divine si omenesti". Din pacate dex-ul da pentru Intelepciune o definitie care trimite la un IQ superior, mai curand. /Inteligenta nu te vindeca de prejudecati"Petre Tutea./ In sfarsit, daca-l scoatem pe Dumnezeu din ecuatie, nu mai putem vorbi de intelepciune.
CatelusaCuParulCret întreabă:
anonim_4396 întreabă: