La polisemie
Fiindca polinsemantica unui cuvant are mai multe sensuri printre acestea poate avea sens figurat sau sens propriu
Iar omonimele sunt aceleasi cuvinte dar cu inteles diferit:d sare(de fericire) sare (de bucatarie)
Polisemie (Polisemantism)
Capacitatea celor mai multe cuvinte dintr-o limbă naturală de a avea mai multe sensuri. Este considerată o categorie semantică fundamentală şi universală pentru că se manifestă în orice limbă.
Aproximativ 80% din fondul principal al limbilor actuale este compus din cuvinte polisemantice (cifra variază de la o limbă la alta). Polisemia caracterizează în primul rând verbele, substantivele şi adjectivele. Este direct proporţională cu vechimea cuvântului şi cu frecvenţa folosirii lui în limbă.
POLISEMÍE s. f. Însușire a unor cuvinte sau unități frazeologice de a avea mai multe sensuri; calitatea de a fi polisemantic; polisemantism. – Din fr. polysémie.