Care este limbajul TĂU primar de iubire?
Am citit săptămâna asta o carte intitulată "Cele cinci limbaje ale iubirii" de Gary Chapman.
Evident, iubirea este o limbă universală. Însă fiecare persoană are un anumit,, limbaj" specific prin care comunică şi prin care percepe cel mai bine iubirea.
Conform autorului (care e consilier marital), există 5 limbaje principale ale iubirii (fiecare cu dialectele lui):
-CUVINTELE (vorbe de apreciere, îmbărbătare, tandreţe etc.)
-SERVICIILE (în genere activităţi de menaj, sau orice lucru prin care îi uşurezi munca partenerului)
-DARURILE (cadouri oferite spontan în semn de apreciere)
-TIMPUL ÎN DOI (atenţia neîmpărţită oferită partenerului; activitatea per se nu are relevanţă, ci doar faptul că petreceţi timp de calitate Împreună)
-CONTACTUL FIZIC (nu se referă numai la raportul sexual, ci îndeosebi la mângâieri, îmbrăţişări, atingeri tandre).
Aşadar, CUM dăruieşti tu iubire şi CUM ai vrea tu să primeşti iubire pentru a te simţi, într-adevăr, iubit?
Care este limbajul tău de iubire?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Dăruiesc iubire (și mi-ar plăcea s-o primesc) în toate modurile posibile. Nu mă limitez la un singur mijloc de a o arăta.
http://www.youtube.com/watch?v=7nle0N2OYZA
Mda, evident că ne dorim aşa ceva, şi că toate aceste modalităţi de exprimare şi manifestare a iubirii sunt fiecare importante într-o oarecare măsură, doar că (cel puţin conform autorului cărţii, iar eu îi dau dreptate), există o anumită manieră în care noi tindem să se exprimăm cel mai eficient şi mai des iubirea, şi care ne face, la rândul nostru, să se simţim iubiţi cu adevărat.
În carte sunt prezentate, de pildă, mai multe cazuri de cupluri care, în pofida faptului că se iubeau, nu,, vorbeau'' acelaşi,, limbaj'' al iubirii.
De e.g.: El îi făcea multe servicii (o ajuta la pregătirea mesei, spăla vasele în locul ei, ducea gunoiul etc. - pentru că asistând-o în acest mod era limbajul pe care el îl folosea pentru a-i transmite:,, Îmi doresc să îţi uşurez munca pentru că îmi pasă, ţin la tine, te iubesc.'' şi acesta era limbajul prin care el se aştepta, la rândul lui, să primească iubirea.
În acelaşi timp, Ea se lamenta:,, Nu discutăm niciodată, nu îmi acordă atenţie, mereu e preocupat de altceva.''
Cei doi erau foarte confuzi.
Ea tânjea după timp de calitate petrecut împreună cu el, aşa dorea ea să primească iubire pentru a se simţi cu adevărat iubită, şi aşa ştia să o dăruiască mai bine, încercând să petreacă timp cu soţul ei. Pe de altă parte, el voia ca ea să îi facă mai degrabă anumite servicii (să îl ajute, uşurându-i în diferite moduri munca) pentru a simţi că ei îi pasă şi că îl iubeşte.
Se iubeau, dar nu ştiau cum să şi-o arate pe limba partenerului. Fiecare dăruia iubirea aşa cum se aştepta s-o primească.
Odată ce au învăţat să vorbească limba dragostei partenerului, relaţia lor a luat o întorsătură radicală, cu timpul au devenit,, fluenţi'' în limba celuilalt, iar căsnicia le-a fost salvată.
Răspunde
Frumoasă poveste.
Şi eu sunt de părere că este foarte important limbajul iubirii al fiecăruia şi are şi el o mare influenţă asupra compatibilităţii.
Dar personal, chiar n-aş şti ce să aleg...
Probabil pe primele locuri ar fi "timp în doi" şi "cuvintele", urmate de celelalte...
Una dintre (foarte) puţinele melodii în limba spaniolă care chiar îmi place. Mult.
Superb...
Nu ma integrez in limbajele astea 5.Nu stiu daca sint extrem de simplu sau complicat pentru ca nu prea ma gindesc la mine si despre daruirea dragostei sau primirea ei nu m-am intrebat niciodata cum s-o fac ci am facut-o pur si simplu.
De cartea asta am auzit, cand am vazut-o pe biroul unei colege, alaturi de un volum din Nicholas Sparks, efeminatul preferat al multor fomei, cand vine vorba de lecturat.Intrebandu-ma ce parere am de carti, am zis direct : Ma abtin!
Ma seaca psihologelile social-aplicate ce bat apa in piua, ca ale lui nenea Gary.
Paradoxal, probabil, eu identific un singur limbaj al atractiei fizice.Si nu al iubirii.E un termen prea mare, prea dens, pentru niste fiinte prea mici, prea efemere.Limbajul simbiozei.
Limbajul darurilor-praf in ochi.
Limbajul contactului fizic-praf in ochi.
Limbajul serviciilor-da' sunteti un cuplu sau stapan si menajer(a)/guvernant(a)?
Limbajul cuvintelor-adolescentin si pasibil de ipocrizii, mult prea pasibil de ipocrizii si puseuri adolescentine periculoase pentru ambii si pentru stabilitatea relatiei.
Limbajul timpului in doi-atentie poate oferi si un rapitor victimei, se poate ajunge si la sindrom Stockholm, praf in ochi si acesta, cel putin pentru mine.
Toate cele cinci limbaje le poti vedea si intr-o relatie de client-prostituata dusa mai la extrem.Simbioza nu e valabila decat in cadrul atractiei pe bune, conditionata doar de...ei bine, de simbioza insasi.
Poate ar parea iarasi paradoxal, insa refuz atractia ce imi este ocazional daruita, pentru ca nu cred in atractie pura 100.00%,ci doar in ipocrizia fara margini de care este in stare omul.Eu nu cred in iubire, cred in adulatie oarba.Asta,da,exista.Se numeste fanatism, dar e adevarat, spre deosebire de iubire.Prea...fandosita toata paradigma iubirii.
Intrebare: De ca sa daruiesti,si sa nu pui propria persoana pe un piedestal,deasupra a orice altceva? Si da,stiu ca Narcis s-a ars facand asta.
Nu vreau sa daruiesc iubire/atractie,chiar si cand simt mici impulsuri de a aprecia pe cineva,mai mult de o linie anterior stabilita de mine,ma setez sa ma opresc,pentru ca constientizez ca,daca merg mai departe,nu-i a buna pentru mine.Da,sunt un bastard egoist egocentric,ce uraste visceral mai orice.Da, sunt paranoic.Da, n-a fost prost cel care a zis prima data ca iubirea transforma omul dintr-o stanca intr-o planta si il face vulnerabil al dracului.
Daca vrei, am putea discuta de limbajul meu de ura, repulsie si egoism.Ca si-asa, totul se rezuma la dualitate pe lumea asta.
Retorică goală, dragul meu.
Nu fi naiv.
Nu ești deloc original in tentativa ta de a construi ziduri oțelite și zeflemitoare de ură, sfidare, repulsie și nonșalanță. E demult perimată ideea (sau,, fumată'', cum iți place ție). Mulți alții au făcut-o inaintea ta, și o vor face după tine. Fools. Fii isteț și nu mai investi timp și energie in ceva care nu o să iți aducă in final decât frustrare, alienare și un sentiment acut de neimplinire, deșertăciune și...neant. Been there, done that.
Evident, iubirea nu se rezumă la fluturii și molii, furnici și mai știu eu ce simți in stomac când iși face de cap chimia atracției dintre două persoane. Poate te-nsori tu, și vezi cum zboară toate alea. Bineințeles, și acele emoții, sentimente, au rolul și importanța lor, care nu trebuie subminată. INSĂ Iubirea autentică e...vezi 1 Corinteni 13.
Am fost creați să iubim.
Tot ce ai tu, ai pentru a dărui. Nu vei fi nicicând fericit dacă TE vei ține, in obstinația ta infantilă, pe tine pentru TINE.
Iar iubirea adevărată presupune prin insăși natura ei intrinsecă sacrificiul de sine, dăruire totală, necondiționată.
,, Eu sunt aici PENTRU tine. Ca să te susțin, să te apreciez, să te inalț, să te imbărbătez, să te alint, să te consolez, să te sprinjin, să te mângâi, să te IUBESC.'' - asta spune dragostea.
Inchipuie-ți dacă toți ne-am iubi așa unii pe alții. Dacă fiecare ar avea certitudinea că celălalt va fi mereu acolo pentru el, că nu va pleca niciodată, și ar fi sigur de iubirea celuilalt. Ce frumos ar fi.
Sună a utopie. Dar e posibil. Oamenii sunt imperfecți, dar Iubirea e perfectă și suficientă.
Paradoxal, egocentrismul e auto-distructiv, e in detrimentul omului.
Tu, ca ființa umană, ești conceput pentru a DĂRUI tot ce ești și tot ce ai, și pentru a PRIMI, la rândul tău, tot ce e și tot ce are cealaltă persoană cu care trăiești in,, simbioză''. Iubind pe alții...te iubești pe tine, pentru că faci exact lucrul pentru care ai fost conceput să il faci, fapt care iți aduce implinire și satisfacție incomensurabile.
Niciun egoist de pe această lume nu se simte cu adevărat implinit. E contrar firii umane. Iar dacă este vreunul care susține că e, ori e in negare și incearcă in disperarea lui să se convingă singur că de fapt totul e bine, ori e ipocrit.
Și da, devii vulnerabil când iubești. Tocmai de aceea, a iubi necesită Curaj. Numai bărbații adevărați știu să iubească cu adevărat. Pentru că in virilitatea lor, și nu in pofida ei, au temeritatea de a se deschide. Dar se merită din plin. Iar in inteligența lor, ei știu asta.
A fi inabordabil nu e COOL deloc. E FOOLish, mai degrabă.
Dar e democrație. Ai dreptul.
...
Personal, nu mă incântă Nicholas Sparks deloc (excepție: A walk to remember, că-s femeie). MULT prea siropos pentru papilele mele gustative. I'm real-er.
Cartea asta, sau una asemănătoare am văzut-o şi eu în mâinile unei colege, în timp ce o citea curioasă. Şi am întrebat-o dacă chiar are de gând să aplice bălăriile de acolo. Mi-a zis că în primul rând nu-s bălării, şi că ea oricum ea nu are nevoie să aplice asta, dar îi place cum scrie ăla.
Ironia a fost ca în săptămâna aia să se îndrăgostească de un bărbat însurat, şi cu 12 ani mai mare decât ea, după care îi curg balele şi acum, după un an de zile, chiar dacă respectivul a divorţat de ceva vreme şi încă nu-i acordă atenţie.
E amuzant să vezi asta...chiar mă satisface.
Am incheiato cu iubirea dao naibi numa suferinta aduce, numai daruiesc iubesc ca primes durere
Stai ca nu e gata. Iubirea nu se rezuma doar la indragostiti. :) Mai ai pe cine iubi si cine sa te iubeasca in alt mod, banuiesc eu. Iubirea niciodata nu dispare intru totul din "inima" ta :D iar unul dintre acele limbaje se mai poate aplica intr-o oarecare masura.
Uite, iti dedic si tie o melodie asemanatoare:
http://www.youtube.com/watch?v=IQU4DoE1eBg
TIMPUL IN DOI, intotdeauna!
Cel mai important, din punctul meu de vedere, iar asta le poate include si pe celelalte.
Apropo de timp si dragoste, e imposibil sa nu ma gandesc la melodia asta: http://youtu.be/7wfYIMyS_dI
Da...
Superbă.
E posibil totuşi să ai două limbaje primare, dintre care unul să fie preponderent. Pentru mine e timpul în doi şi contacul fizic.
And I love this song:
http://www.youtube.com/watch?v=FXxCBEyHd54&feature=related
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
