Pai iti explic: Iubirea este de fapt atasament, ca sa faci cuplu cu acel om, sa faci copii, sa nu umbli brambura si sa nu faci treaba asta, ca natura vrea sa fim slugi doar sa-i facem copii, nu s-a gandit si la suferinta.
Indragosteala apare sa-ti ia mintile, sa nu mai judeci, in perioada aia se face mult sex si ies copiii, si te-a pacalit, sa nu vezi ca e incompatibil partenerul, ca daca ai gandi, s-ar putea sa nu mai vrei cu acela, mai ales ca aia atractivi nu au suflet prea bun.
Si deci creierul zice "aha, ala e bun pentru specie, exprima trasaturi care ajuta, PAC, trebuie sa te cuplezi cu el, asa ca iti iau mintile ca sa o faci, ca eu asta vreau".
Dupa ce trece, te trezesti ca stai cu cine nu trebuie, de aia sunt f multe cazuri, ca e un sistem dezechilibrat, se vede ca e o anomalie, sa sune de 10 ori pe zi, sa stea la vb 7 ore, nu prea are cum iesi ceva bun din asta in multe cazuri, in unele da, iese.
De aia si trece, ca NU mai e nevoie de asta dupa ce scopu e indeplinit. Deci e un mecanism adaptativ sa te prosteasca.
Si neavand ochi pentru altcineva te cuplezi cu ala sau aia, faci familie ca sa ai grija de puradel.
De aia iubirea de copil nu trece, ca e facuta sa nu treaca! Deci unde s-a vrut s-a putut.
Nu e altceva deloc, e tot acelasi principiu chiar daca e altfel de iubire. Sau de caine, il iubeste cat traieste chiar daca vezi altul mai frumos, mai cochet mai simpatic, nu-l arunci pe primul ca ti-a trecut iubirea pentru el.
Deci intre parteneri iubirea permanenta nu e necesara! De aia apare plictiseala, nu e normal deloc, ca in celelalte cazuri nu apare nici o plictiseala. Si de multe ori copilu te termina mai mult ca un partener, deci nu tine nici aia "ca...te enerveaza domne si de aia se duce".
Barbatu simte nev sa schimbe femeia ca sa il oblige sa f cat mai multe, altfel NU se plictisea niciodata si avea pofta de sex pe aia la infinit. Zic de cazurile unde se intampla, ca nu toate dar multe.
Sper ca esti lamurit acum.
De ce la adolescenti apare nebunia? Ca e cazu sa isi slujeasca stapanu adica pe natura, e cazu sa faca cuplu, sa perpetueze, ca acum n ani femeia nastea pe la 12-13 ani, nu la 30 ca acum.
Nimeni nu s-a gandit la confortul nostru! Ca pana la urma femeia cu barbatu se potrivesc ca dracu, gandire, pasiuni, discutii cam cucu. Rel de acelasi sex culmea multi le considera anpoda dar sunt mai potrivite.
Cum nu sunt toti pentru dat gene cand sunt obsedati toti de copii? Sa faca, pun 200 poze obsesiv pe FB cu ei, e nebunie.
Evolutia nu implica logica, ci anumite combinari bazate pe niste legi predefinite. Logica e un produs al evolutiei.
Dragostea
dragostea NU e logica
din pacate, versiunea cinica, si mai ales, "stiintifica" este ca dragostea e solutia naturii de a avea grija de copii, de catre ambii parinti, si parintii sa ramana impreuna si sa aiba grija de copii, iar asta e o soltuie "gandita" pentru fiintele inteligente, care nu pot fi dominate de instinctul care face animalele sa faca acelasi lucru (sa abia grija de copii)
insa solutia nu e perfecta, mai da rateuri
Exista doua teme pe care le abordezi: De ce "iubim"? De ce ne sacrificam pentru persoanele iubite? Știu că nu întrebi chiar asta, dar cred că o să înțelegi ce te întrebi din răspunsul celor două.
Prima are un raspuns foarte clar: pentru ca evolutia nu are ca scop bunăstarea noastră ci răspândirea genelor, deci nu evoluăm ca să fim fericiți ci pentru a răspândi gene; acel concept al genei egoiste de care vorbea Dawkins în cartea cu același nume. Apropo, să derivi moralitate din teoria evolutiei e o prostie uriașă!
A doua are un răspuns mai lung, care e cam așa: Putem să ne răspândim genele nu doar menținându-ne în viață și reproducându-ne, ci și prin ai menține în viață pe cei înrudiți cu noi (care au gene similare cu ale noastre în proporții mari); gândește-te ce nașpa e viața de albină, muncești o viață pentru stup și nu apuci să pui mâna pe unul din sexy-bondarii ăia, că ei se împerechează doar cu matca, dar ea are gene ca ale tale deci...
Pentru majoritatea istoriei noastre evoluționare noi am trăit în grupuri desptul de omogene genetic, și avea sens din punct de vedere evoluționar să te sacrifici pentru el. Acum cu iubirea e perceput ca acelaș lucru, odată ce iubești pe cineva îl vezi ca fiind din grupul tău, deci demn de sacrificiu. Deci sinucidere din dragoste e un fel de eroare a minții (intenționată evoloționar) pentru o persoană care nici măcar nu e intenționată de acest sistem. E oarecum o strategie evoluționară ineficientă, a cărei ineficacitate e datorată condiților sociale umane recente, deci nu a putut fi rectificată de evoluție, pentru că era oarecum eficientă în trecut.
Cum dai sens existentei tale?
Crezi ca toți oamenii au în cap răspândirea genelor? Un articol dar de Cristian Tudor Popescu mi-a dat de gândit. "Copiii se fac pentru părinți. Dacă îmi spuneți mie că cei care fac copii au în cap perpetuarea speciei sau demografia României… O să vă spun ceva greu de înghițit. Oamenii fac copii când au un grad ridicat de insatisfacție în legătură cu propria lor existență în această viață", a spus Cristian Tudor Popescu, la Digi 24.
Nu, nici de cum...
Ideea nu e ca oamenii gândesc așa, ci mai mult că oarecum noi avem niște gene care ne predispun să avem niște instincte parentale. Spre exemplu am auzit de la o rudă că ea la 30 de a simțit pur și simplu nevoia să aibă un copil--întrbarea e de ce?
Am mai găsit gene specifice care predispune pe cineva să fie infidel în relații.
A simțit nevoia aia din cauza societății care e educata în felul asta din răstimpuri, a simțit nevoia aia fiindcă probabil simtea nevoia sa și dea un nou scop în viata, exact cum am citat mai sus, probabil la vârsta aceea avea un grad de insatisfacție în legătură cu viata ei, dacă se simte bine, se distra, călătorea, avea alte preocupări poate instinctele astea nu veneau fix atunci
Există un pericol în ce spui, cel de a da într-un Constructivism Social totalizator. Nu spun că societatea nu joacă un rol important în aceste fenomene--apropo, și principile unei societăți pot fi Natural Selectate, Dawkins zicea ceva de meme și memă, în caz că ești interesată.
Dar până la urmă, de ce ar fi avut un grad de insatisfație? e și asta tot determinat de societate? sunt societăți în care oamenii se distrează toată viața și nu simt niciodată insatisfacție? Evident, nu. De ce oare?--Evident dacă sapi destul de adânc, dai de caracteristici biologice, care au mai mult sau mai puțin, motive evoluționare.
Sunt perfect de acord că și standardele sociale joacă un rol, dar că în ceea ce privește trăsături generale, există motive evoluționare adânci.
De ce sa aiba instatisfactie? Depinde de om, depinde de realizari, de sanatate, inteligenta. Bine, ca muncesc, dar se si distreaza, nu se insoara/marita ca sa se lege la cap si o tin asa. Altii se simt satisfacuti cu familie si ii umple mereu.
Care-s caracteristicile alea evolutioniste (nu evolutionare)? Explica te rog.
Imi da eroare la clip, nu imi merge.
Dorinta de copii este si social indoctrinata, natural e doar dorinta de sex si instinctele partener si materne care apar dupa ce apare copilul, nu inainte, iar copilul e rezultatul indirect, al sexului, nu dorinta directa de copii e naturala.
Se tot spunea "fara copii nu are sens, asta e scopu., nu poti fi fericit fara", ca na, societatea avea nev de fraieri sa-i munceasca pe nimic, in trecut aveau nev de soldati sa cucereasca alte tari (de acolo la unele categorii sunt 4-5-6 copii ca asa e traditia).
Plus ca la o adica cand e un crash mondial economic, sa ii puna sa se bata si intre ei.
Deci scopuri politice, lumea a prins momeala si casuna pe copii in prostie. Desi de multe ori destrama cuplurile, nu domne, ei au boala pe copii.
Eu de ex nici gand, vreau liniste, sa fiu totul pentru partenera si ea pentru mine si ajunge. Nu simt nevoie sa fac jocul politic si nici naturii in detrimentul meu.
Foarte multi barbati se plang ca dupa ce femeia naste, ba nu mai vrea sex, ba il ignora, se duce dracu, nu in toate cazurile insa.
Cand ii vad ca pun sute de poze pe FB cu copiii lor chiar ma intreb de unde au luat obsesia asta.
Am vazut, cand are copil si iese cu el, practic cei doi nu mai au treaba, nu mai pot avea treaba intre ei, stau dupa copil, in sus, in jos, e jale.
Abia noaptea cand trebuie sa doarma ca a doua zi muncesc, se trezesc sa faca sex, in loc sa faca de la 19 cand vin acasa si pan se culca, sa se plimbe, sa vad un film, sa fie frumos intre cei doi asa cum era inainte de copil.
Nu știu care e treaba cu oamenii de pe TpU și scosul din context? Întrebarea aia era parte dintr-un paragraf, unde arătam exact că dacă îți pui întrebări în continuu ajungi la răspunsl „Evoluția".
Caracteristicile la care mă refer sunt cele din primul meu comentriu la acestă întrebare.
Știi ce e trist? Că nu am o opinie contrară cu a ta... Adică eu n-am afirmat nicăieri că oamenii au copii din motive neapărat evoluționare. Cel mai probabil există o conbinația între factori sociali și biologici--poate că există studii pe tema asta, dacă găsești zi-mi--adică, să fim sinceri, descri viața cu copil ca fiind groaznică, nu crezi că motivul pentru care soții o suportă e și pentru că sunt predispuși pentru asta?
Nu am zis ca viata cu copil e groaznica, am zis ca la multi cam strica relatia, sotii suporta ca unii sunt slabi, altfel se despart, isi viziteaza copii, dar isi fac viata lor, nu stau dupa o femeie care nu dau doi bani pe ei si nici sex nu le da. Sunt mai molateci aia care suporta aiurea. Ca si sa vezi sute de milioane de barbati care s-au despartit si au copil, iar altii nu, si indura lipsa de atentie si sex.
chiftelutacrocanta întreabă:
PufuleteKiduuu întreabă:
anonim_4396 întreabă: