Dacă am primit în dar viaţa, trăiesc şi mă bucur de ea: ce altceva să fac? Dacă cineva îţi oferă în dar o bicicletă, ce faci? Te uiţi la ea si filosofezi? Nu, o iei, o încerci, mergi cu ea, te bucuri de mersul ăsta pe două roţi. Dacă ai lua-o si ai pune-o într-o vitrină si ai tot cugeta ce să faci cu ea, s-ar supăra si ăla care ţi-a dat-o. Păi ce faci, mă papă-lapte? Ia-o, du-te cu ea încoace, încolo, circulă, bucură-te de minunea asta, să am si eu o satisfacţie că ţi-am dat-o si să se bucure si inventatorul că îi este apreciat produsul.
Mi-ar placea sa ajung profesor de istorie. Poate, o sa reusesc. Momentan as zice: 50% accomplished.
Nu am o misiune. Dacă mă întrebi pe mine, nimeni nu are o misiune. La fel ca și orice alte organisme, oamenii se nasc și mor. Facem umbră pământului pentru că existăm ca specie și nu avem altceva de făcut.
Da, putem să ne dăm fiecare un scop propriei vieți, dar e un sens subiectiv creat tocmai pentru a ne distrage de la faptul că așa cum ne-am născut, vom și muri. Eu nu am reușit să dau un astfel de sens vieții mele așa că răspunsul meu este că sunt pe pământ fix degeaba.
anonim_4396 întreabă: