Fiecare se considera pe sine normal in felul lui, dupa personalitatea pe care o are, dupa principiile dupa care se ghideaza. daca se schimba nu se mai regaseste in propria persoana si in primul rand nu se mai considera el pe sine normal, iar mai apoi nici de ceilalti din jur. poti sa fii normal pentru ca asa te caracterizeaza cineva, sau poti sa fii normal pentru ca asa vrei tu. in general normalitatea tine de socializare si de comunitatea din care faci parte. daca tu te consideri normal asa cum esti tu, este cel mai bine sa ramai asa si sa nu faci schimbari doar de dragul de a face, sau pentru a parea mai "interesant" in ochii altora. important este ca prietenii, familia, colegii si cei apropiati te vor asa cum esti, normal in felul tau, si nu asa cum ti se dicteaza din alte parti. de obicei normalitatea variaza in functie de anturajul pe care il ai, de obiceiurile tale si de modul cum vezi lucrurile. poti sa fii normal in grupul tau, si poti sa fii considerat anormal in ochii altor grupuri, care nu au preocupari cat de cat comune cu al tau.
cel mai corect este sa fii considerat normal de cei care conteaza si de cei care merita sa-i iei in seama.
In general normalitatea in viziunea multora este legata de societate. Primesti acceptarea sociala,esti normal. Faci ce face toata lumea,esti normal. Daca faci lucruri iesite din acest tipar, esti anormal. Oricum, in ziua de azi se respecta vorbe ca: "puritatea e un defect intr-o lume in care normalitatea presupune a fi o jigodie."
Atâta vreme cât normalul tău nu afectează desfăşurarea normalului meu, atât normalul tău cât şi al meu sunt normale. (s-a-nţeles ceva?)
"Nu îţi voi ataca nici doctrinele nici crezul dacă ele îmi acordă libertate. Dacă însă consideră că gândurile sunt un pericol, dacă sugerează că scepticismul e o crimă, atunci cu siguranţă le voi ataca, fiindcă înrobesc minţile oamenilor." - Robert Green Ingersoll
Adică, în traducere liberă, câtă vreme ţie ceva anume ţi se pare normal şi nu afectează viaţa, gândirea şi/sau activitatea altcuiva (căruia normalul tău nu i se pare în regulă), totul e perfect.
Exemplu concret: Mie nu mi se pare normal să crezi în virgine dătătoare de viaţă, zei răzbunători şi iubitori în acelaşi timp şi/sau să te rogi la instrumente de tortură. Totuşi, unora li se pare normal. Câtă vreme o fac pentru ei înşişi, eu nu o să am o problemă cu ei. Câtă vreme vor încerca să mă coopteze şi pe mine în normalul lor, atâta vreme şi eu voi avea o problemă cu ei.
Numai bine.
@NoOneCanJudgeMe... si eu sunt pe diazepam deci.
Nu exista o definite a normalitatii, deci, cum ceri si tu o sa`mi dau definitia proprie.
A fi normal inseamna a avea un psihic echilibrat in primul rand. si asta include lipsa psihozelor si a teribilismului. Nu poti pretinde ca esti normal cand esti de exemplu schizofrenic (ma dau ca model pe mine insumi) Trebuie sa ai un anume echibru intre ratiune si bun simt (bunul simt care lipseste cu desavarsile la majoritatea userilor de pe aceasta categorie). Nu consider normala o persoana care tinde spre animozitati si degradari ale interlocutorului. Iarasi aici se incadreaza si lipsa socializarii, timiditatea care sunt percepute ca ceva anormal de multi pentru ca vai. eu sunt smecheri ""
Exista si partea fizica. Malformatii congenitale, genetice etc. Daca vezi un om cu un ochi stramb de exemplu inclini sa crezi ca nu e normal (ma dau iar ca exemplu) dar si acestea rezulta de la un psihic bolnav sau, de ce nu, de la aroganta!
Deocamdata asta imi vin in minte tinand cont ca sunt sedat de diazepam si etanol.
In ziua de azi "normalul" a devenit altceva, ceva aiurea. Toti tinerii vor sa iasa din tipar doar pentru a fi speciali. Devii emo doar sa fii diferit dar nu realizezi ca de fapt imiti ce ai vazut la tv sau in alte parti. Asculti nu stiu ce muzica doar sa nu fii ca restul desi tie nu-ti place muzica aia. Lupta pentru originalitate a devenit prea idioata. Lumea isi face o obsesie din chestia asta. Nimeni nu se gandeste ca de fapt cei care au ramas normali sunt foarte putini si normalul ala e marginalizat.
Am preferat sa raman normala desi diverse trenduri au trecut pe langa mine.
Buna o02i!
Eu cred ca a fi normal este a fi la fel cu majoritatea.
Ca sa intelegi mai bine uite un exemplu.
Intr-o banda de EMOnei`, normal ar fi sa fi imbracat in negru, cu un machiaj strident si sa asculti T.H.
*isi face cruce zicand "doamne fereste"*
sau in africa e normal sa fi de culoare, precum aici e normal sa fi alb.
Normalitatea e impusa de majoritate!
Asta e doar o simpla parere, sper ca te-am ajutat!
Bafta! :]
De cele mai multe ori normalitatea este impusa de majoritatea, dar sunt si cazuri, cand poti sa fii singurul normal (care gandeste sanatos/logic) dintre cateva sute-mii de oameni. As putea sa dau zeci de exemple, dar probabil le stim cu totii.
Personal, nu sunt atat de drastica si radicala, cand vine vorba de "normal-anormal". Evit sa-i etichetez inutil pe ceilalti, sa-mi pun intrebari in legatura cu normalitatea lor, pentru ca stiu ca e relativa. Si sunt de acord cu Kongeriket. "Atâta vreme cât normalul tău nu afectează desfăşurarea normalului meu, atât normalul tău cât şi al meu sunt normale".
Sa fi normal e pentru fiecare in parte puterea de a face exact ce simte, chiar daca asta e anormal pentru altii.
Ca sa tii pasul cu normalitatea, trebuie sa fii in pas cu realitatea. Lasa, prietene, realitatea este cea care are o problema, nu noi.
Http://www.topexperti.ro/......litate_678 Parerea unui expert este mai importanta si la valabila decat parerea unui necunoscator. Sper sa iti placa articolul:)
Nuosamighicestiusernameulproasto întreabă: