Care este poezia vostra preferata din lirica romaneasca si argumentati de ce, nu copy- paste. Mie imi place Plumb-Bacovia si Oda in metru antic-Eminescu.
Ideea de moarte este foarte bine scoasa in evidenta, si sa nu credeti ca sunt emo, persoana trista dar totusi si moartea face parte din ciclul vietii si de accea cred ca acesti doi mari poeti romani au ilustrat cel mai bine in poeziile lor moartea, cu toate aspectele ei.

Multe sunt poeziile care imi plac, Eminescu, desigur, Bacovia sau Nichita Stanescu.Insa in ultima vreme visez acompaniata de patru versusi ale unui foarte original poet iesean. Iata versurile:
'am de trait o durere
Si de tacut un gand
Apoi te voi astepta
Toate vietile
Care mi-au ramas pe Pamant"
Nu stiu exact sa spun ce anume ma farmeca in aceasta farama de poezie, insa e o spiritualitate de dincolo de viata aceasta, dincolo de lumea aceasta, care vorbeste parca special pentru mine.La capatul unei tacute dureri pare ca un suflet nemuritor ma asteapta...

Acele doua sunt si preferatele mele. Dar si alte poezii ale celor doi imi trezesc orice simt. Sa nu uitam de Decembre, de Luceafarul si de alte multe opere semnificative. George Bacovia si Mihai Eminescu sunt poetii mei de suflet. Imi place sa ma consider ca o imbinare a optimismului tragic al primului cu pesimismul morbid al celui de-a doilea. Imi plac mult si poeziile Testament si Flori de mucigai ale lui Tudor Arghezi sau poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. Se vede o implicare sufleteasca incredibila si o stare de contemplare magnifica. Sunt multe poezii care merita o apreciere deosebita.

Scrisorile lui Eminescu fac sa mi se ridice parul pe mine, mai ales cand le recita Mircea Albulescu. Imi plac pentru ca zugravesc si societatea de azi ceea ce releva geniul lui Eminescu asupra timpului.

Scrisoarea I o ador cu precadere pentru ca vorbeste despre subiectele mele preferate: timp, vesnicie, diferenta dintre geniul care are "Universul fără margini e în degetul lui mic" si dobitoc ce se "lustruieste" scriind vreo cartulie despre el. Este o antiteza actuala, mult mai pregnanta pentru ca astazi nu mai vezi oamenii de cultura de prostime.
Il regasesc pe Kant si pe Schopenhauer in poem cand se vorbeste despre moarte, regasesc teoria big bang-ului. Regasesc cam tot ce imi place mie.

O alta poezie care ma mai scurma prin inima uneori este a lui Minulescu, Romanta noastra. Astea sunt versurile pentru care am iubit-o:
Dar va veni o zi în care
Ne vom opri deodată-n drum,
Înspăimântaţi că-n urma noastră
Zări-vom pe-alţii cum sosesc,
Cum ne ajung,
Ne trec-nainte
Şi râd că nu-i putem opri...

Romanta pentru mine e un ciclu natural, o curgere lichida a timpului, sprerantelor, vietilor.

Mistreţul cu colţi de argint de Ştefan Augustin Doinaş, vorbeşte despre încercarea de a găsi un scop în viaţă, diferit de al celorlalţi, de căutarea obsesivă, mistuitoare a idealului care în final îl răpune pe cel pornit la vânătoare. În adolescenţă mă identificam perfect cu prinţul rebel care nu asculta de sfaturile celorlalţi dar şi acum mă încântă ritmul ei şi imaginile pe care le evocă.

Mie nu-mi plac poeziile despre moarte, de exemplu Plumb mi-a dat asa o stare...ciudata sa zic asa.Se vede ca Bacovia a reusit prin poezia lui sa ne creeze un anumit "feeling", dar mie nu-mi plac poeziile de genul. le prefer pe cele de dragoste, cam toate ale lui eminescu, sa zicem "sara pe deal" care iti creeaza o liniste sufleteasca si "lacul". Insa tu ai perfecta dreptate, cei doi poeti au stiut sa sublinieze perfect moartea in cadrul poeziilor lor.

Ti se pare ca Eminescu subliniaza ideea de morte in poezia sa?
Citeste mai bine poezia... Eminescu in Oda(in metru antic) nu descrie moartea. Ideea este inspirata din filozofia indiana si germana, iar poetul formeaza un cerc viata-iubire-moarte. Verbul a muri are 2 forme, in primele randuri este sinonim cu a iubi(iubirea si moartea sunt fete ale aceleiasi realitati), iar in final are sens propriu, moartea care precede accesul la nirvana. Insa poetul spera la iubire, pe care o si descrie ca fiind "suferinta dureros de dulce". Moartea este cumplita(suferinta dureros), dar ea implica iubire(de dulce). Iar fara iubire putem spera la nirvana, in absenta iubirii si eternitatea pare trista. Aceasta poezie se numara si printre preferatele mele
Sunt mai multe... Lupta vietii-George Cosbuc, Unde ni sunt visatorii?- Alexandru Vlahuta, Ce fericiti am fi impreuna- A. Vlahuta, O scrisoare de la Muselim-Selo; Mama; Trei, Doamne, si toti trei -G. Cosbuc, Pe langa plopii fara sot; O, ramai, Floare albastra, Luceafarul, Mai am un singur dor-Eminescu. Si lista tot continua...

Mie mi-a placut enorm poezia lui Ion zimbru "trei ori trei egal cu sase"E comica dar evoca trist adevarul unor vremi sa speram apuse.

De ce nu le citesti mai... SARA? ca sa le auzeasca si copii mei