Care este punctul vostru de vedere referitor la eutanasia umana? Ma refer la eutanasia savarsita de catre medici, care se face respectandu-se niste conditii stricte ca:
- dorinta din partea pacientului informat de boala de care sufera, instiintat fiind de faptul ca nu exista solutii de salvare si existenta unor suferinte considerate de nesuportat de catre persoana suferinda;
- acordul unui alt medic, prin care se ajunge la un comun acord.
De asemenea, putem vorbi de eutanasie si in cazul copiilor nascuti cu deficiente, precum cei suferinzi de Sindromul Down. Considerati ca acestor copii ar trebui sa li se dea dreptul la o viata plina de suferinta, intr-o lume de care sa nu apartina, facand, astfel, un iad si din viata parintilor sau o solutie viabila ar fi eutanasia, inca de la nastere?

Fiecare individ are dreptul sa decida asupra vieti lui, deci pentru eutanasie.

Nu pot vorbi in numele tuturor, insa daca eu personal, as avea o boala incurabila, care mi-ar face viata insuportabila, mi-as dori foarte mult sa am dreptul de a decide, daca sa mai traiesc sau nu, daca sa ma mai chinui (pentru ce? ) sau nu.
In cazul copiilor ai partial dreptate. Doar partial. De ce? Pentru ca ei, fiind oameni, ca si noi toti, in mod normal ar trebui sa fie si ei in cunostinta de cauza, sa aiba dreptul de a decide, daca vor sau nu sa-si duca existenta/viata mai departe. Trebuie lasati sa creasca, ca sa aiba posibilitate singuri sa ia aceasta decizie. Si eventual, numai in cazuri EXTREM de grave, care implica dureri foarte mari, aceasta decizie ar trebui sa fie luata de parinti si doctori.
Asa ca sunt PRO, dar totusi numai in cazul persoanelor cu varsta peste 18 ani.

Sunt de acord cu @MarionEL. Sunt PRO eutanasia, insa ea ar trebui sa tina, in primul rand, de dreptul omului de a hotara, de a lua propriile decizii!
Sa-i lasam pe copii in pace! Pana la urma n-ai de unde sa stii ce e in sufletele lor, cat sunt de fericiti, cum fac fata stresului si cum va evolua viata lor, chiar daca vor fi crescuti de niste parinti "cretini" sau in case de copii (cati dintre copii sanatosi, n-au aceasta soarta?! sa-i eutanasiem si pe ei, din cauza parintilor idioti, care le fac viata imposibila?! nu e mai bine sa punem mana pe parinti, daca tot am inceput sa decidem - cine sa traiasca si cine nu?! ). Daca ne tot legam de capitolul "sentimente/fericire", atunci cam jumatatea din populatie planetei (poate mai mult) ar trebui eutanasiata, nu crezi?! Sunt mii si mii de copii absolut sanatosi, care poate sunt de o suta de ori mai nefericiti (din diverse motive), decat cei bolnavi. Ar trebui sa scapam si de ei?!
Insa in cazuri unor boli incurabile, chinuitoare, insuportabile (din punct de vedere fizic; psihicul mai poate fi ameliorat cu ajutorul unui psiholog/psihiatru), ma refer mai degraba la un cancer in stadiu terminal si NU la Sindromul Down, poate sa intre in discutie si eutanasie. Dar pana si atunci exista niste calmante foarte puternice, iar in cazuri extreme pacientului poate fi indusa coma medicala, ca sa nu simta nici un fel de durere. Deci pana la urma existe variante, cu ajutorul carora il putem scapa de suferinta fizica pe un copil, fara sa-i fie luata viata intr-un mod abuziv (hotararea fiind luata de altii, el neputand sa-si aleaga propriul destin). Si as vrea sa mai revin inca un pic la copiii cu Sindromul Down (@GenOm, din start nu trebuiau adusi in discutie si atunci nu s-au fi luat toti de tine. idea generala nu e rea deloc. ): dupa parerea mea, copii cu acest sindrom sunt chiar foarte fericiti in lumea lor, in "dulcea lor nestire", mai degraba sunt nefericiti doar cei din jur, o parte dintre ei, pe care ii incomodeaza aceasta situatie, vor sa se simta iubiti, sa li se raspunda la sentimente, dau dovada de egoism, desi ii putem intelege si pe ei (sau poate e mai bine sa-i eutanasiem pe ei, sa nu mai sufere "saracii"?! ).
Deci, ma repet, sunt PRO eutanasie, dar DOAR in cazul in care pacientul este in masura sa-si dea acordul sau, mai bine zis, sa faca o "cerere de eutanasie".

Evident că eutanasia este o soluţie.
Dar cum trăim în Romanistan unde doar cuvântul "celui de la etaj" (sau de "sus") contează, nu o să se întâmple.
Las' să muncim ca proştii ca să ţinem un sistem de pensii în spinare şi pensionari de 90 de ani din care ultimii 20 şi i-au petrecut în spital deşi până şi ei înşişi îşi cerşesc moartea, lasă să muncim ca proştii să susţinem DGASPC care să acorde sute de lei lunar pentru copii cu tot felul de dizabilităţi născuţi doar pentru că mamele sunt prea cretine, pardon, creştine şi nu pricep că avortul înseamnă viaţă şi naşterea unui monstru înseamnă de fapt sfârşitul vieţii!
Dar, desigur, asta doar într-o ţară civilizată şi nonreligioasă, nu în Romanistan.
Aici ateii muncesc şi creştinii primesc sau fură. C-aşa-i la noi.
Eutanasia este o soluţie viabilă, evident, şi-aşa suntem prea mulţi.

Sunt si pro si contra. In mod normal un om matur poate hotari privitor la propria viata, si este si logica o decizie de a pune capat suferintelor lui. Persoana foarte bolnava este fara bucurii, sperante sau idealuri, doar cu durere, motiv pentru care este logica propria decizie, dar putem lua in considerare si persoane bolnave dornice de trai, iar aceste persoane sa se simta in plus(sa-i mustre constiinta) si sa considere ca sunt o problema pentru persoanele ingrijitoare lor, in cazul ca eutanasierea umana va fi legala(din proprie decizie). Putem lua in calcul, in cazul propriei decideri de eutanasiere si cazuri in care persoanele intretinatoare a bolnavului, sa-i scoata "ochii" si sa-l trimita in fiecare zi la eutanasiere.
In cazul copiilor este mai greu sa te pronunti, deoarece desi bolnav are si el dreptul la minanatiile vietii si naturii. Un copil pana intr-o anumita varsta(nu ma pot pronunta), nu realizeaza destul deficienta care o are, iar omul nu poate anticipa cu precizie evolutia medicinei peste un numar de ani. Probabil in cazul eutanasieri copilului nascut cu deficiente(grav bolnav), vor fi si acuzatii intre doctorii optimisti si cei pesimisti dar si intre parinti si doctori.

Nu fiindca intr-un fel cred ca asta e sinucidere (bine nu sinucidere curata ) dar iti dai acordul ca sa fii omorat, si decizia finala e a ta, asa ca se poate spune ca ti-o faci cu mana ta!

Sunt PRO eutanasie.

In aceste conditii eutanasia parca nu mai pare atat de diabolica. Nu sunt de acord cu ea insa in cazuri speciale mai bine asa decat sa traiesti nu viata, ci suferinta.

Sunt pro, daca pacientul are discernamant si nu vrea sa mai sufere chiar nu vad de ce sa nu ii se repspecte dorinta, desi majoritatea ar spune ca viata e un dar si ca nu avem niciun drept sa ne-o luam tosusi nu este asa, fiecare vedem lucrurile altfel si nu ar trebui sa comparam viata noastra cu a altuia, deci da sunt de acord cu eutanasierea intrucat persoana respectiva o face pe propria raspundere.

Sunt contra. Cum sa omori un copil pentru ca are o dizabilitate de ce sa faci asta? In lumea asta nu venim ca sa ne distram ci ca sa facem fata vieti oricat de rea ar fi. Cat de lasi sa fi ca sa renunti la viata pentru ca ai cancer in ultima faza sau ca ai sindromul Down?
Ce drept avem noi asupra vietii noastre? Dumnezeu stie ce face sau suntem noi cumva mai destepti decat Creatorul nostru?

Apendicele avea rol de a pastra o provizie de mancare cand omul primitiv consuma mancare de provenienta vegetala inainte ca sa fi consumat carne mult mai bogata in energie. Acum are rol in sistemul limfatic. Menstruatia are rol in eliminarea toxinelor si multe alte... Dumnezeu nu face greseli El este perfect. Gandeste-te ca datorita Lui tu exististi in acest mare Univers, crezi ca asta e o greseala? Daca da atunci te rog renunta la viata chiar in momentul asta. Daca alegi sa-ti ei viata nu mai ai nici o sansa sa-L cunosti vreodata pe Creator si odata cu el sa cunosti viata vesnica.

Nu sunt de acord.Viata merita traita fie si in coma sau suferinta.Cred totusi ca este decizia fiecaruia, sau ar trebui sa fie.

Esti incredibil! Chiar azi, coincidenta sau nu, am stat pe o banca in parc iar langa mine s-a asezat o femeie si fetita ei cu S.Down.Pai tu, habar nu ai ce inseamna o persoana cu acest sindrom.Citeste mai mult despre acest sindrom si te asigur ca vei afla ca acestia sunt deasupra multora dintre acei considerati a fi sanatosi si normali.
Plus ca tu ar trebui sa fii foarte atent la felul cum pui anumite probleme. Expresii de genul:"ar trebui sa li se dea dreptul la o viata"te scot din joc fara sa iti dai seama.

Dorinta de a trai este in fiecare dintre noi, nu ai de unde stii ce este in sufletul celor cu deficiente mentale, nu poti intra in sufletul lor.Noi avem impresia ca sunt nefericiti dar nu avem de unde stii ce nimicuri de pe lumea asta ii anima si ii bucura.

Pai cum, tu legi fericirea de capacitatea individului de a rationa? De a gandi? Pai atunci, cum explici aparitia sentimentelor de iubire? Mai intai gandim si dupa aceea iubim in functie de concluziile la care am ajuns anterior?

De unde ai tras concluzia ca ei sufera? Asta nu inteleg eu.De ce i-ai pus pe lista celor fara viitor, fara speranta? Ei sunt anormali pentru noi deoarece sunt in minoritate.Defineste normalitatea.

Corect! Sunt pe dinafara.Mai intai ajungi la niste concluzii gen:"Viata plina de suferinta","lume de care sa nu apartina", acesti copii fac"in iad si din viata parintilor" mai apoi nu esti nici pro nici contra.Pe naiba, deja ai o opinie clara in acest sens dupa felul cum ai pus problema.Nici nu e nevoie sa citesc restul.

Fara multe vorbe, sunt foarte PRO!

Luana1, se pare ca-ti place sa dai din clanta aiurea. Daca nu poti conversa respectand opiniile celorlalti si, mai grav, scotand din context, muta-te draga in alt mediu. Altfel, risti sa-ti iei bocanci in fundulet! Oare, trebuia sa scriu kur?

Sunt de acord si in acelasi timp in dezacord cu eutanasia. In timp ce in cazul pacientilor care sufera de boli incurabile ce provoaca dureri insuportabile, as fi de acord cu eutanasia, in cazul copiilor cu deficiente nu.
Ia de exemplu cazul unui cvadriplegic. E o leguma. Daca isi doreste eutanasia, da.
Un suferind de sindromul Down e putin alta treaba. Trebuie tratat altfel, e un caz mai special, dar eu zic ca s-ar putea descurca. In plus, nu cred ca un astfel de suferind si-ar dori sa moara, iar altii nu sunt in masura sa decida pentru el.

Daca cel bolnav a si ajuns intr-un stadiu in care regreta amarnic ca s-a nascut, daca suferinta este prea mare pentru a o putea suporta sau daca omul in cauza este practic ca o leguma nefiind capabil sa aiba ratiunea necesara sau daca s-a saturat si el saracul sa fie ingrijit si suportat, in oricare din aceste motive as accepta eutanasierea unei persoane, chiar si draga mie fiind sau insumi eu.nu consider viata un dar divin de vreme ce sunt ateu iar aceste ipoteze imi par in de ajuns de rationale pentru initierea unei eutanasieri.ma gandesc acum la cei intr-o faza grava, in care nu pot sa isi foloseasca mintea. de ce i-ar mai tine divinitatea in viata? ca sa-si ispaseasca pacatele? cum? fara posibilitatea de a gandi? iata inca o dovada buna ca nu exista un dumnezeu.
sunt de acord si cu eutanasierea acelor copii.pana si noi, oamenii destul de sanatosi suferim pe langa ceilalti. atunci de ei, si bolnavi pe deasupra ce sa mai zicem? la ei viata desi nici viata nu pot s-o numesc este in totalitate un calvar.
sa nu uitam de utopia lui morus in care eutanasierea era ceva cu adevarat de valoare

Consider ca fiecare are dreptul la viata si numai D`zeu il poate lua.
Insa, atata timp cat un om accepta de buna voie sa fie eutanasiat, stiind motivele, este problema lui!

Dar altcineva sa vina sa ii ia dreptul la a trai, la a respira, oricum ar face-o, cu oricate greutati, NU!

Pentru noi, un caz tipic de etica aplicata, pentru altii, o adevarata drama.

Teoretic, eutanasia pare o solutie pentru a pune punct suferintei.De ce sa il obligi pe un copil sa traiasca o viata de suferinta, lacrimi si durere?
Nu spune si Kant ca o actiune este morala daca o faci strict din datorie?


Practic, nu as apela niciodata la o astfel de solutie.Pentru mine, dreptul la viata este mai important decat dreptul la libertatea de alegere (in cazul de fata cel putin).

@ Genom, trebuie sa luam in calcul si faptul ca pentru unii oameni fericirea inseamna sa-si traiasca viata, asa cum e ea: buna sau rea!

In cazul pacientilor adulti care pot decide singuri asupra propriei vieti, care isi cunosc limitele in fata suferintei ar fi posibil acest lucru dar dupa ce psihologii au epuizat orice metoda de convingere sa se abata de la hotararea luata.
In cazul copiilor insa ma cutremur de ce imi spui! Vrei o lume perfecta? Hai sa ii eutansiem pe toti cei cu boli genetice.Copilul meu sufera de o boala genetica insa s-a impacat cu suferinta, noi la fel, ii suntem aproape in fiecare clipa si are performante scolare extraordinare desi merge foarte putin timp la scoala.In fiecare an ia premiul I si vrea sa devina medic.Asa ca pur si simplu ma inspaimanta ce scrii.Ca mama a unui copil cu o boala genetica destul de grava, vreau sa spun ca nu mi-as schimba pentru nimic in lume viata, nu as vrea pentru nimic in lume sa fiu mama unui alt copil decat al meu, as trece de zeci de mii de ori prin toata durerea si suferinta indurata pana acum doar pentru a fi mama unui copil atat de special.
Cand o sa fii parinte ai sa intelegi ce spun! Cum sa decizi sa ii iei viata propriului copil pentru a-l scuti de suferinta? E oribil ce spui.Imi cer scuze dar nu te inteleg.
Ca sa nu crezi ca sunt o ignoranta iti spun ca sunt si cadru medical si am lucrat cu copiii cu sindrom Down si iti pot spune ca au si ei suflet, un suflet mare!

Da, sensibil subiect.Depinde din ce perspectiva privesti lucrurile.
Medicii care practica insa "eutanasierea activa" nu prea sunt medici. Ei ar trebui sa faca totul pentru viata.In plus, ei nu o fac pentru ca le-ar pasa de omul ala ci pentru bani. Daca i-ar interesa stoparea suferintei, ar face totul gratis.Asa ceva nu face oricine si oriunde asa ca se plateste, scump de tot.Deci,trebuie sa-ti permiti ca sa mori asa.
Apoi, noi putem sa "filosofam" oricat si sa spunem orice, numai ca atunci cand vom fi pusi intr-o asemenea situatie (sper sa nu ni se intample niciodata), convingerile noastre o sa fie date peste cap, cel mai probabil.
M-a socat un caz al unei fete care a ajuns in stare vegetativa si era tinuta in viata doar de aparate. Dupa 15 ani in care parintii ei nu si-au pierdut speranta si au trait practic in spital, au cedat si au dorit eutanasierea, ajungand si pana la papa care, evident, a refuzat sa le dea acordul.Intr-un final, a facut-o tatal ei, a deconectat-o de la aparate.Nu cred ca vrea cineva, si nici nu poate, sa-si imagineze ce a fost si ce probabil mai e in sufletul lui.
In ceea ce priveste bolile incurabile, e aberant, ar trebui lasati sa se traiasca viata pana la capat, mai ales ca sunt suficiente mijloace pentru a alina suferinta.Si pana la urma, asta e viata, sa te bucuri de fiecare zi traita, oricat de grea ar fi ea.
In plus, oamenii bolnavi si apropiatii lor, sunt influentati foarte mult de sentimente si emotii, asa ca decizia trebuie pusa mereu sub semnul intrebarii, cu foarte multe semne de intrebare. Poate se razgandesc la un moment dat.
Cei in stare vegetativa nu putem sti cat si daca sufera, nu putem comunica cu ei. Cel mai probabil, cel mai mult sufera apropiatii, bolnavul se prea poate sa nu simta nimic sau sa fie foarte fericit.Cine stie ce e in mintea lui si ce vis traieste, atat timp cat nu e constient si traieste in subconstient?!
Copiii? E cea mai absurda decizie. E la fel cu botezul.Cine suntem noi sa hotaram in locul lor?! Putem sa o facem, de asta suntem "maturi", avem dreptul legal, dar pana la un punct si in nici un caz in chestiuni de viata si de moarte.Religia poate sa si-o schimbe cand creste, viata nu poate sa si-o recapete.Cand devine major, mai putem discuta. Un alt motiv, mai mult decat suficient, e faptul ca au sperante mai mari.Nu putem sti cum va evolua medicina si cate leacuri se vor descoperi.Si sunt sanse mari sa se descopere.
Genom,
"Pentru cei care nu stiu, eutanasia pasiva consta in retragerea sau neacordarea niciunui fel de tratament care sa-i prelungeasca viata suferindului."
De asta au parte foarte multi pacienti din Romania, fara sa-si doreasca asta, chiar si cei care isi doresc din tot sufletul sa traiasca.
Am inteles ca tu o sustii pe cea "activa" dar nu e atat de simplu cum pare.
Oricum, la noi nu se pune problema, mai ales ca "eutanasierea pasiva" este peste tot, bolnavii fiind trimisi acasa sa moara, chiar si cei care pot fi salvati.Si ultima oara cand am mers la urgente cu cineva (si nu la orice spital, singurul din oras la care sunt cat de cat oameni, la care nu stai 1/2 de zi pe hol cand ai o urgenta si nu esti rugat sa nu bati in usa!?!, dimpotriva, esti rugat sa bati, soneria fiind sticata si te iau imediat) era pe hol un barbat care astepta de 48 de ore internarea, pe un scaun, fiind bolnav de diabet si avand probleme grave cu inima (+ multe altele). Si in timp ce asteptam, au fost trimisi acasa foarte multi, rudele fiind socate pentru ca nu au fost internati.
In plus, sa spunem ca legalizam "eutanasierea activa", desi e suficienta cea pasiva care se practica la greu...Cine isi permite sa moara?! Putini, foarte putini.Asta pentru ca trebuie sa-i dai o groaza de bani lu' popa si sa cumperi locul in cimitir cu o groaza de bani. Daca ai multi bani, iti permiti. Daca nu, nu, exceptand cazurile in care locuiesti la sat sau esti dispus sa fii inmormantat acolo si nu esti ortodox ci ai alta religie sau esti ateu.

Eutanasia este un subiect foarte delicat.
Nu sunt de acord cu eutanasia din pricipiu.

Sunt pro si contra in acelasi timp sunt pro pentru eutanasierea celor in varsta ca sa nu mai sufere mult, iar in legatura cu cei mici sunt contra...

Intr-un fel sunt pro...adica daca pacientul e in totalitatea facultatilor mintale si vrea sa scape de durere nu inteleg care e problema? pana la urma o sa se sinucida decat sa il macine boala pana il termina

Nu mi se pare ca eutanasia reprezinta o solutie, indiferent de situatie.