Care este teoria relativitatii?
Ordonare:
După relevanţă
Albert Einstein - Teoria relativitatii restranse:Legile mecanicii clasice, nerelativiste sunt verificate de datele experimentale când vitezele relative considerate au valori mult mai mici decât viteza luminii. În cazul vitezelor relative mai ridicate, comparabile cu viteza luminii, legile şi principiile de bază trebuie să fie modificate şi reformulate în funcţie de o teorie mai generală. Mecanica clasică, nerelativistă, constituie un caz limită al acestei teorii.
Răspunde
Teoria relativităţii reprezintă în fizica modernă un ansamblu a două teorii formulate de Albert Einstein: relativitatea restrânsă şi relativitatea generalizată.
Ideea de bază a acestor două teorii este că timpul şi distanţele unui eveniment măsurate de doi observatori au, în general, valori diferite, dar se supun totdeauna aceloraşi legi fizice. Când doi observatori examinează configuraţii diferite, şi anume deplasările lor, una în raport cu cealaltă, aplicând regulile logice, se constată că legile fizice au în mod necesar o anumită formă.
Teoria Relativitatii sau a mersului in timp, Einstein a descoperit ca E= mc la patrat, adica Energia este egala cu masa ori constanta la patrat si conform acesteia se poate calatori in timp dar inca nu s-a facut o astfel de masinarie pentru asta, cred ca nimic nu poate depasi viteza luminii.
Pentru început, o chestie care nu prea se spune pe la lecţiile de fizică: o mărime fizică se defineşte printr-un experiment de măsurare. Mărimea fizică nu poate fi ceva abstract; trebuie să am un experiment prin care să pot să o determin.
Bon 
... Acum să vedem cum definim timpul. Pot, de exemplu, să iau un ceas cu cuarţ: un cristal care vibrează şi un numărător care numără de câte ori a vibrat de la producerea evenimentului A până la producerea evenimentului B. Numărul ăsta, înmulţit cu un factor de scalare, îmi dă timpul scurs între cele două evenimente. Mai e un clenci esenţial: evenimentele A şi B trebuie să se producă în locul în care am ceasul. În caz contrar, trebuie să definesc simultaneitatea la distanţă.
Aici e aici. Până la Einstein, toată lumea a considerat că poţi să verifici dacă două evenimente ce se petrec în locuri diferite sunt simultane sau nu. În fapt, nu există un experiment prin care să verifici aşa ceva. Teoria relativităţii zice că, de fapt, simultaneitatea(sper ca am scris bine 
) depinde de sistemul de referinţă (SR) în care se efectuează observaţia. E foarte neintuitiv, dar, odată ce accepţi lucrul ăsta, ai premisele să înţelegi teoria relativităţii. De fapt, nu e foarte diferit faţă de ceea ce se întâmplă cu spaţiul: poţi spune că două evenimente nesimultane au loc în acelaşi loc sau nu? De exemplu, baţi mingea. Cade mingea de două ori în acelaşi punct? Dacă iei ca SR Pământul, răspunsul este da; dacă iei un SR heliocentric, punctele în care mingea atinge pământul sunt la câteva zeci de kilometri unul de altul...
Teoria relativităţii zice că, independent un SR, poţi spune doar dacă două evenimente au loc simultan în acelaşi loc sau nu. Două evenimente care apar simultane, dar în locuri diferite, pentru un observator pot să apară nesimultane pentru alt observator. Fiecare observator (de fapt, fiecare SR) îşi are propriul timp şi propriul sistem de reper în spaţiu. Dacă ştiu poziţiile şi momentele unor evenimente faţă de un SR şi cum se mişcă un al doilea SR faţă de primul SR, teoria spune cum se pot calcula poziţiile şi momentele aceloraşi evenimente aşa cum vor apare faţă de al doilea SR. Transformările astea sunt aşa-numitele „transformări Lorenz". Şi aceste transformări sunt în aşa fel făcute încât să aibă ca rezultat faptul că viteza unei raze de lumină să nu se schimbe când trec de la un SR la altul.
„Dilatarea timpului" şi „compresia lungimilor", în teoria relativităţii, sunt două consecinţe ale transformărilor Lorenz: durata între două evenimente este cea mai mică dacă o măsor în SR-ul în care cele două evenimente au loc în acelaşi punct din spaţiu; faţă de alt SR, durata este mai mare („dilatată"); lungimea unui obiect este cea mai mare dacă o măsor în SR-ul în care obiectul stă pe loc; în orice alt SR, lungimea este mai mică („comprimată").
Este adevărat, cu puţin înainte de teoria relativităţii, s-a emis ipoteza că obiectele se contractă şi că ceasurile merg mai repede dacă se mişcă faţă de ipoteticul „eter universal". Această ipoteză a fost emisă pentru a explica observaţia (experimentul Michaelson-Morely) că, aparent, viteza luminii este aceeaşi independent de mişcarea observatorului.Aici vine partea cea mai tare Einstein a arătat că, de fapt, nu am cum să verific experimental faptul că mă deplasez sau nu faţă de „eterul universal" şi că nu am cum să observ comprimarea corpurilor şi nici faptul că ceasurile merg mai repede (din simplul motiv că nu am cu ce să le compar; dacă toate obiectele s-ar comprima în acelaşi mod, nu aş putea constata lucrul ăsta pentru că şi riglele cu care aş efectua măsurătorile s-ar contracta la fel). Ca urmare, Einstein a creat o formulare matematică în care să elimine „eterul universal", oricum neobservabil.
sper ca te-am ajutat... si ca ai inteles
Einstein a schimbat viata multora mai ales cu aceasta teorie 
Ca şi cei mai mulţi dintre voi, nici eu nu aveam habar că sistemul de localizare al obiectelor cu ajutorul sistemelor GPS (Global Positioning System ) sau tratamentul cancerului prin iradierea celulelor bolnave se bazează pe teoria relativităţii 
xoxo, mary 
Am citit acum 1 an, cred ca pe site-ul CNN, ca s-au descoperit anumite situatii care sfideaza teoria relativitatii. Era vorba de rata de propagare a unde-i de soc a bombei nucleare si de rata de degradare a efectelor ei care erau influentate de soare, in sensul ca campul gravitational al Soarelui, care este considerabil, influenta acestea si prin fluxul de neutroni (logic). In orice caz, in ambele caracteristici ale soarelui schimbau ratele mentionate la inceput, marindu-le. Bineinteles ca la o prima vedere, dovezile acestea infirma teoria relativitatii, dar la o vedere metaforica, prin prisma faptului ca totul e relativ, putem intelege ca Einstein a omis factorii precizati anteriori, si demonstreaza ca inteligenta lui este relativa si si ratele de degradare sunt relative, lucru care de fapt ii aduce un plus teoriei relativitatii. Dar in ambele cazuri asta sunt vesti proaste pentru Einstein. Daca prima varianta e corecta, atunci Einstein nu era chiar asa destept, iar daca a doua varianta e corecta, nu era nici asa de prost cum ar fi fost inca pe atata. Is curios care poate sa inteleaga ceva din ce am zis.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
