Am fost 'mort' inca de la inceputul Universului pana acum 27 ani si ceva. Dupa voi muri permanent fara sa mai revin vreodata in constiinta.
Pentru mine viata e misterul de nepatruns, la moarte nu e nimic special.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Daca exista un mister al mortii atunci el este doar unul din nenumaratele mistere ale vietii.
Răspunde
În una din cugetările lui, Camus spune: "To loose one's life is a little thing, and I'll shall have the courage to do so if is necessary; but to see the meaning of this life dissipated, to see our reason for existing disappear, that is what is unbearable..."
Să-ți faci impresia de "meaning în life" ca apoi sa vezi ca e doar un mare fake, asta e unbearable... Despre asta e vorba de fapt. Suntem niște agățători, cautam meaninguri, nu putem fi fair and square pur și simplu. De ce nu as putea fi bun doar pentru ca sunt bun? Sau onest, sau whatever... Știu pe cineva care zice:'' uite asa și asa și asa, dar vezi ca mai mint uneori. Nu pot spune doar adevărul, ma deranjează adevărul meu''.
Răspunde Te-ai murdarit de romgleza, baiatu'
M-am murdărit de multe. Vrei sa mai stai prin peisaj sa le afli sau erai doar puțin cu mirositul pe la dos?
Ai vrut sa ne arati cat de destept esti dar ai dat-o in penibil.Bravo!
Într-o encjclopedie engleză, pentru cuvântul titlu "Life" sunt acordate câteva pagini. Redau doar începutul:
Life - is one of the great mysteries of the universe. It has no simple definition. We can easely recognize most things as either living or nonliving. We know that a rabbit is alive, but a rock is not. We idenify living things by certain activities that nonliving things do not perform... Philosophers and other scholars have pondered the meaning of life since ancient times. With the dawn of science, men began to study the different kinds of organisms, or living things. They learned how the organisms grow, what conditions they need to live, how they respond to their surroundings, and how they reproduce. They classified living things either as plants or animals. Scientist have built a tremendous storehouse of knowledge about living things. But still they cannot say what life itself actually is.
Al mortii, viata o traiesti, vezi acolo cate ceva (tot e imposibil, nici nu iti ajunge o viata de om pentru a o cunoaste). Dincolo de viata nu stii ce e, dar tind sa cred ca e finalul, as vrea sa cred ca ceva totusi va fi, dar nu vreau sa dezvolt subiectul ca o dam in religii, filosofii total inutile, viata o ai ca s-o traiesti si atat.
Aceeaşi enciclopedie scrie mult mai puţin despre moarte; şi nu o mai tratează ca pe un mister. Începe simplu, spunând că este sfârşitul vieţii, că inima se opreşte, sângele nu mai circulă şi deci nu mai aduce oxigenul pentru a hrăni celulele şi cam aşa. Apoi, că deşi ea îi sperie pe mulţi, în realitate poate fi paşnică şi calmă. Dă exemplu pe un chirurg faimos care a spus că mulţi pacienţi de-ai lui nici nu erau conştienţi că ei de fapt mor.
Interesant mi se pare şi ce a scris un ziarist american cu puţin timp înainte de a muri: "He who dies a thousand deaths meets the final hour with the calmness of one who approaches a well-remembered door" 
Al vietii.
Pentru mine, atee nihilista, viata e doar chimie. Sunt niste elemente chimice care reactioneaza cumva. Ok. Dar de ce exista constiinta? De ce suntem constienti de ce suntem? Noi oricum functionam mecanic, alegerile sunt facute chimic doar, apoi devenim constienti. De ce era nevoie sa devenim constienti? Era o gluma pe Facebook, pentu ignoranti "vietatea x exista de atata timp fara a avea creier, ceea ce da sperante multor oameni". Nici nu are nevoie de creier, oricum functioneaza fara el, ca tot ce exista. Poti compara un organism viu cu o stea, de exemplu. Steaua atrage elementele din jur, la noi asta se numeste respiratie sau foame. Nu e vreun instinct de supravietuire, e doar chimie. Moartea e doar incetarea unor reactii chimice din diferite cauze, dar e doar moarte unui individ, materia existand in continuare.
Nu stii cum sa ti-o traiesti.
Păcat. Nu stii sa treci peste greutati.
Daca gandesti abstract, niciunul. Viata e o chestie predestinata de parinti, ca ei te obliga sa iei fiinta. Moartea e o iminenta, dar, oricum, la nivel biologic, cand moare corpul, mor si retelele neuronale, tiparele dupa cum creierul tau functioneaza in a-ti defini gandirea si senzatiile.
"Viata e... predestinata de parinti" - Dacă o iei simplu, aşa ar fi. Dar gândul te duce spre următoarea etapă: dar părinţii de unde o au? Şi mergând pe urmele ei, tot ajungi la o întrebare dificilă; adică una care nu mai e simplă.
Parintii te duc la forme primare de viata-celule, celulele la substante anorganice, substantele la "cenusa de stele" si alea de la un inceput pe care nimeni nu-l stie. Nu sustin creationismul, iar singularitatea propusa de teoria Big-Bang este peste capacitatea mea de a gandi, deci prefer sa ma raportez numai la ceea ce mi se pare logic, de bun simt si rational, atat cat ma duce mintea prin istorie.
Niciunul dintre ele. Au existat eoni înainte de-a exista, și vor exista eoni după noi. Deja știm în lini mari cum a apărut viața și mecanismele prin care se propagă. Moartea e doar stoparea funcțiilor, nu e niciun mister. Mor bacterii, insecte, reptile, ți se pare misterios că mor? Nu, e natural. Noi credem în viața după moarte pentru că ne dorim asta. Dorim ca viața să aibă continuitate, deși dacă moare o muscă nu îți pui aceleași întrebări.
Pai amandoua sunt interdependente, intre viata si moarte se afla nemurirea.Amandoua ma fascineaza enorm.Dar de ceva timp sunt din ce in ce mai curios de taramul mortii,de asta am si experimentat cu moartea in trecut, am luat-o in brate si am dansat cu ea, e o domnisoara seducatoare, dar in final te lasa fara suflare(suflu, suflet) si te trezesti in abisul constiintei nedumerit.
Cred ca atunci cand visam parasim acest taram pentru o scurta perioada.S-ar putea sa fie la fel si dupa ce plecam de aici complet.
"Cred că..." - "S-ar pute să fie..." - interesant cât de multe incertitudini.
Viata in sine e plina de incertitudini.De ce nu ar fi si moartea la fel?
Al vietii pentru ca e mai amplu. Moartea e simpla. Mori si treci in nefiinta si in neexistenta absoluta.
@StrongHeart. De ce te bagi în seama și apoi ignori pe cineva? Nu te cunosc. De ce as vrea sa îți arat ție ceva?
Nu suntem in stare sa percepem nici una nici alta. Zicem moartea pentru ca suntem de parere ca daca traim, cunoastem viata. Dar atat de putin cunoastem incat, cei care cred ca stiu ceva, doar se mint.
Viata este la fel de grea de inteles ca si moartea.
De ce te nasti si de ce mori? Unde te duci, de unde vi?
Doar pentru ca traim, nu inseamna ca, cunoastem viata.
Daca te uiti dupa Bibilie, viata este pentru a o trai intr-un mod curat dupa voia Creatorului pentru a primi rasplata si moartea este incetarea trupului din viata urmata de pedeapsa pe care o meriti in urma nesabuintei tale. Ce se judeca? Sufletul tau(tu).
Singurul mister este, ce este mai presus de noi si de Galaxii.
"moartea este incetarea trupului din viata urmata de pedeapsa pe care o meriti in urma nesabuintei tale" - Numai pentru asta este moartea? Nu şi pentru primirea răsplăţii, în caz că ai făcut voia Creatorului? Aşa se înţelege din ce ai scris mai sus, că şi pentru a primi răsplata tot prin moarte trebuie să treci. Sau poate n-am înţeles eu bine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
