Ba,la mine e putin complicat, sau cel putin asa cred eu.Am frica de abandon, daca as cunoaste o persoana si m-as intelege foarte bine cu ea, la un momendat probabil as abandona-o eu fara motiv pe ea, de frica de a nu o face ea mai tarziu.Mereu ma gandesc la chestia asta.
Ce chestie ne potrivim la chestia asta, pai sa stii ca eu unu nu mai incerc nimic si uite asa nici frica de abandon nu mai am
Mie nu prea mai imi place sa cunosc persoane noi din cauza asta, mai bine zis nu mai imi place sa imi fac prieteni noi, sa ma atasez prea mult
Si eu la fel
Frica asta e nasoala rau. Eu am frica ca voi fi dat afara de la locul de munca si ma dau eu de dinainte afara ca sa nu ma dea ei
Sarcasm?
Nu, e pe bune
Toate fricile noastre au legătură cu moartea si evitarea ei. Instinctul de supraviețuire ne face sa trăim în frica pentru a ne proteja de neprevazut.
Fricile se modifica cu varsta.Cumva sunt aceleasi pentru toata lumea, procentajele sunt diferite.
Frica de a-mi atinge propriile limite. Nu incerc sa scap, incerc sa realizez ca potentialul uman este infinit si limitele exista doar in mintea noastra.
Fiecare om are cate o temere specifica.
Un elev care nu a invatat se teme sa nu deschida proful catalogul in dreptul lui.
Un student sa nu ii pice un subiect pe care nu l-a invatat.
O dama de companie se teme sa nu se rupa prezervativul.
Un ateu sa nu para prost in ochii celorlalti (adica sa fie demascat)
Un crestin evanghelist sa nu dea peste o scara de bloc cu interfon.
Un bicliclist sa treaca pe langa o haita de caini.
Un parior sa piarda un bilet bun la un singur meci diferenta.
Acum intr-o nota mai serioasa, toate fricile au la baza doua elemente, frica de moarte sau de suferinta in toate formele ei, care ne pot afecta fie pe noi, fie pe cei dragi.
Solutia? Ori adopti tactica strutului care baga capul in pamant (adica incerci sa nu constientizezi fricile) ori le constientizezi dar te increzi in Dumnezeu ca totul va fi bine pana la urma.
anonim_4396 întreabă:
LisaJulie întreabă: