| sabin89 a întrebat:

Care vi se pare vouă a fi întrebarea întrebărilor, dilema dilemelor: 1. A fi sau a nu fi? 2. A ști sau a nu ști? 3. Altele?
Prima a fost propusă, cum știe toată lumea, de Shakespeare. A doua a fost rostită de Em. Racoviță în discursul de recepție la Academia Română, în urmă cu vreo sută de ani.
Ne gândim că omul are o conștiință, care implică o inteligență - inteligența de a rezolva problemele. Cu toții avem de rezolvat problema de A Fi.
A fi înseamnă a fi conștient nu numai că exiști, ci și conștient de menirea ta ca om.
Ce înseamnă a ști: organizare, activitate rațională, întrajutorare, evoluție pașnică. A nu ști înseamnă superstiții, egoism orb, concurență sălbatică, neînțelegere, dușmănie, război...și poate adăugați voi și altele. A ști presupune pentru noi să ne trăim timpul, să ne bucurăm de "a fi" și să așteptăm clipa de "a nu fi" cu seninătate...

3 răspunsuri:
| gabicoo a răspuns:

Mai degrabă "Mă îndoiesc deci cuget, cuget deci exist" Descartes.

| EestiSodalane a răspuns (pentru gabicoo):

Frază care astăzi este pe drept judecată ca fiind o inepție filozofică demnă de toată critica.

| EestiSodalane a răspuns:

"A fi" nu înseamnă deloc să fii conștient că exiști. Scaunul este conștient de existența sa? Normal că nu. Dar tot există.