Cat de dezvoltat aveti simtul critic si cat de dezvoltat pe cel al admiratiei? De ce oamenilor,in general,le vine mai mult sa critice si sa conteste decat sa aprecieze si sa admire? Daca unul vine o idee spre binele societatii si al tuturor, de ce trebuie sa existe cineva care sa critice? Unde este acel spirit al admiratiei si cat de dezvoltat ar trebui sa fie acesta?

Bună!

Critica este bună atunci când este constructivă și nu distructivă. Problema mai apare și la cel care recepționează mesajul totuși, pentru că eu îți pot spune ceva și tu să înțelegi altceva. Sunt chestii de ordin personal și câte și mai câte, cazuri personale.

Oamenii nu admiră, în marea majoritate a timpului deoarece sunt complexați de ceva și sunt invidioși, așa că le este mai ușor să urască și să vadă partea rea a lucrurilor, decât să caute binele și să nu mai stăruiască asupra lucrurilor irelevante.

Iar admirația trebuie să fie făcută și ea la limita realității, nu poți să spui cuiva că este ceea ce nu este, de fapt.

O zi bună!

Simtul critic te ajuta sa-i admiri pe cei demni de admiratie si nu pe orice niznai sau politruc.

Orice lucru poate fi criticat, și la un nivel mai înalt nu există nimic care să nu aibă o critică. Criticile sunt și ele constructive, deci nu văd de ce ar fi așa o mare problemă. Oricum sunt sigur că la un lucru bun, aprecierile nu lipsesc, și chiar predomină.
În cazul meu le am dezvoltate pe amândouă. Mereu încerc să mă raportez atât la perspectiva mea cât și la altora.
În ziua de azi oamenii au prins așa o pasiune în a critica, își zic hateri, dar foarte mulți o fac într-un mod prostesc. Acest fel de critică, făcută fără cap, nu o apreciez. De ce sunt mulți hateri? Pentru că astea sunt tendințele zilelor noastre, și oamenii au acest instinct de turmă.
Acum depinde și despre ce e vorba. M-am referit la general. E clar că un lucru fără valoare merită criticat și unul cu valoare merită apreciat. Atât criticile cât și aprecierile sunt la fel de bine venite și importante, atât timp cât au o justificare.

Si tu de unde stii ca unul va veni cu o "o idee spre binele societatii" fara ca, mai intai, sa dezbati respectiva idee, cu mai multe persoane capabile sa ofere diferite puncte de vedere? Si cum poti dezbate respectiva idee, punand in balanta partile pozitive si cele negative, in lipsa spiritului critic? Acum intelegi de ce avem nevoie de spiritul critic?

Nu cred ca exista un simt al admirației si unul al criticii. cred ca exista doar gandire (ce? De ce? Ce anume vrea ca eu sa inteleg etc)
Poate ca unor oameni le este mai usor sa cricitice o idee deoarece ei nu o considera buna pentru ei. Părerea mea este ca totul in viata este relativ Iar in unele cazuri ceea ce pentru tine este bine pentru mine este rau.
Exista bineinteles si alte cauze ale criticii negative.

In lipsa intelepciunii,devenim cinici.Ori a critica si a nu recunoaste un om admirabil,asta denota frustrari si dorinte bolnavicioase de a epata, de a incerca sa fim ceva mult mai mult in ochii celorlalti., cand de fapt in oglinda, privind, stim bine cine suntem.

Din punctul meu de vedere cred ca pot sa deosebesc critica ce nu permite informatilor sa ajunga la mine si critica cu sensul de a testa o anumita idee prin a o pune la indoiala. Ma gandesc ca te referi la critica cu tenta de ura, cea care un om o manifesta fata de un altul care are o idee diferita decat cea a lui. Am observat ca oamenii in general critica pentru scopuri personale si aici depinde de la persoana la persoana. De obicei o persoana ce este sau se crede superioara ii critica pe cei inferiori. In acelasi timp si cei inferiori ii critica pe cei superiori de obicei sub pretextul ca sunt criticati prea mult daca ei sunt cei in cauza, sau pentru un confort emotional, punandu-se mai presus de acele persoane din anumite puncte de vedere. Dupa cum am zis depinde de tipul de personalitate, in general critica poate apara odata cu invidia si ura, sau odata cu dorinta de a invata pe cineva ceva. Asta cand ne referim la criticarea unei persoane. Admiratia chiar este aproape inexiatenta in ziua de azi. Admiratia se rezuma mai mult la popularitate nu la aptitudini in societate. Ce le-ar fi mai usor oamenilor? Sa critice si sa refuze sa creada ca o persoana e mai presus, sau sa admire si sa se puna intr-o ipostaza inferioara? Toti vor sa fie modelele altor, toti vrem suprematie, intrebarea e perfecta pentru a raspunde, reflectand exact ceea ce noi si siccietatea suntem. Toti vrem succesul, toti vrem bani, toti credem ca fericirea vine odata cu puterea. Toti criticam oamenii din cauza pozitiei lor in societate sau din cauza ca au o perceptie diferita decat a noastra, dar sa admiram ceea ce o persoana gandeste, ne este imposibil daca puterea noastra de intelegere nu este destul de dezvoltata incat sa inteleaga capacitatile omului reapectiv. Nu spun ca trebuie sa admiram toti oamenii, ar trebui sa ii admiram pe cei ce ne inspira. Din pacate aici este greseala societatii, cel putin din punctul meu de vedere. Pe oameni ii inspira mai mult prostia, popularitatea, banii. Oamenii au perceptii diferite, fiecare crede ca este bine sa admire o anumita persoana. Dezvoltarea personala, evoluarea si intelegerea nu mai sunt lucrurile pe care oamenii sa le admire, astfel deoarece nu se potrivesc perceptiei lor, le critica. Si nu numai despre asta e vorba, dar in general ce nu poti intelege sau ce nu vrei sa intelegi critici, iar ce iubesti, simti o atractie, intelegi pe deplin, admiri. Pana la urma critica personala, nu va disparea decat in clipa in care oamenii se pot intelege reciproc si vor fi constienti ca nu exista oameni mai prosti sau mai destepti decat oameni care sunt mai putin sau mai mult invatati si de asemenea ca toti suntem diferiti si putem evalua fiecare ce este bine sau rau. Critica constructiva pe o anumita tema ar trebui sa fie ceva de genul: cu toate ca intelegi despre ce e vorba incerci gradul de adevar prin a pune la indoiala acel subiect. Critica in mod daunator inseamna sa critici ceva doar pentru ca tie ti se pare absurd. Este propria mea parere.