Nu ma gindesc la asta, ramin imperturbabil in a trai cit mai simplu, mai ieftin si poate in continua cautare a linistei proprii.
Orice răspuns aş da...sunt sigur că va veni un ultra-mega-super specialist în psihologie, care să-mi spună că nu-s chiar atât de fericit cum cred eu că sunt, răspunsul nu prea are relevaţă.
Asculţi rock, cum poţi fi fericit?
Cum rămâne cu "Tu ai dreptul să-mi pui etichetă, eu am dreptul să nu-mi pese"?
Ce contează cine ce părere ar avea despre părerea ta?
Cine/ce te opreşte să ţi-o exprimi?
De ce s-o faci pentru alţii, când o poţi face pentru tine?
Îţi dai seama că nu-mi pasă mie de părerea cuiva despre cât de fericit sunt eu. Doar că nu mai am chef să văd răspunsuri postate la răspunsurile mele de cei cu atitudine de genul "lasă că ştiu eu mai bine cum este". Unor astfel de oameni, oricât de multe argumente le aduci, tot au impresia că te cunosc mai bine decât te cunoşti tu.
Când nu răspunzi doar ca să nu fii contrazis, cam dai de înţeles că eşti dependent (într-o măsură mai mare sau mai mică) de părerile celorlalţi, deşi tot încerci să o negi.
Poate mă înşel, dar îţi spun cum se vede din afară.
Îmi place să fiu contrazis, dar cu argumente logice şi bine întemeiate.
La chestia cu "cât eşti de fericit", am fost contrazis de câteva ori cu răspunsuri de genul "nu, asta nu înseamnă fericire" sau "fericirea este mai mult de atât, păcat că tu nu o poţi vedea, deci nu eşti atât de fericit precum crezi tu"...iar eu când văd chestii de genul deja mi-e silă.
- Nici puțin, dar nici foarte. Sunt într-o stare de mijloc a fericirii.
Numai bine.
Atata timp cat inca pot zambi,inseamna ca nu sunt trista, iar daca nu sunt trista sunt fericita.Dar secunda urmatoare ma pot simti trista, deci sentimentul de fericire este un lucru relativ care trce mai repede decat vine, deci ce scop mai are sa ne gandim la el? Mai bine il lasam sa existe, sa nu il alungam studiindu-l!
Sa spunem ca am avut si zile mai bune.
Fericirea nu-i o linie continua ci o succesiune de puncte iar eu ma aflu acum intre doua asemenea puncte.
De vreme ce nu caut fericirea, pot spune ca fericirea mea poate atinge infinitul.
Buna!
Deocamdata sunt foarte fericita, nu ma supara nimic acum.
O seara buna!
De ce se posteaza la Conversatii stimabile, nu poate fi o intrebare filosofica sau n-ai somn si cum nu poti raspunde unei intrebari de acest gen, te-ai bagat in seama ca idiotul? Du -te la vaci!
Daca intrebarea este postata gresit va fi mutata automat de catre administratorii acestui site.
Totusi, eu am postat o intrebare mult mai "filosofica" decat asta si au mutat-o la Literatura... In fine...
în fine, nu am vrut sa te jignesc, Nu știu cei ''filosofic'' la intrebare.
Fiecare cu parerea lui.(Oricum îmi cer scuze pentru neînțelegere
N-am nimic cu killmereb sa nu intelegi gresit. Dar cred ca fiecare are dreptul la exprimare, iar eu cred killmereb era puțin plictisit la ora respectiva și a mai adaugat o intrebare(Parerea mea, n-am nimic impotriva celor care sunt mai ''filosofici'' din fire)
Deci imi cer scuze inca odata pentru ca eu nu sunt atat de filosofic ca tine
1. Nu stiu de ce te exprimi atât agresiv
2.Nu stiu cine este idiotul aici(Eu sau tu) Sau poate suntem amândoi
3.Nu înțeleg ce ai cu vacile? Apropo cred ca ai fi surprins sa afli ca sunt oameni de la tara care sunt mult peste nivelul tau/meu de studiu.
Daca nu aveai nimic cu el, din bun simt, puteai mai intii sa-i raspunzi postarii dupa care sa faci si observatia!
Faptul ca nu vezi nimic filosofic in intrebarea lui e datorita inteligentei si nu faptului ca fericirea nu e un concept filosofic.
Idiotenia de care vorbeam sta tocmai in faptul ca, eventual din plictiseala, ai intrat si tu la aceasta categorie ceea ce de obicei nu o faci caci prezenta ta la S/F e nula, aruncind aiurea o constatare fara un motiv intemeiat.
Cit despre faptul ca te-am trimis la "vaci" nu are legatura cu locuitorii de la tara ci cu faptul ca ai fi mai util vacar!
Sincer te cam screme talentul pe acel ''Filosoficus'' Dacă tu esti atat de inteligent si "filosof"
De ce te cobori din munti la nivelul meu?
Stimabile, e ultima replica pe care o fac vizavi de "incident" si nu o sa mai continui.
Nu sint nici sus, nu sint nici jos; intotdeauna sint la nivelul persoanei cu care conversez! Poate ca putin frustrat, nu doar de gestul tau ci de multitudinea de gesturi asemanatoare, am reusit sa te jignesc; eu imi cer scuze, sincer dar sper ca si tu ai invatat ceva din acest rau necesar. Salutari alese!
Mulțumesc de înțelegere. si eu ma saturasem de replici. Bafta in continuare.
Nu prea cred că starea asta de fericire e ceva real.
Atunci când nu te deranjează nimic, ai pur şi simplu o stare obişnuită.
Şi de-ar fi să ai tot ce-ţi doreşti, lucrurile ăstea vor fi considerate nimicuri în cele din urmă şi va trebui să cauţi o altă preocupare care să te facă "fericit", până te plictiseşti din nou. Dacă afli că ai câştigat nu ştiu ce căcat, de exemplu, revi la starea normală(termenul pare forţat ) prea repede.
În schimb, furia pare ceva mai complex...
Pot spune că sunt foarte fericită, iar stările de tristeţe pe care mi le provoc singură sunt doar nişte stări trecătoare.
Ne exista feriocire fara tristete. Fericirea-i de moment. Sunt trist mereu dar fericit cand vreau pentru ca imi induc starea de fericire. Ma gandesc la ce am si la ce nu au altii pun in contrast si asa imi pot induce fericirea care este doar rezultatul gandurilor noastre. Totu in lumea asta se bazeaza pe contraste si diferente alb/negru frumos/ urat fericit/ trist etc. Deci trebuie sa ma intreb cat de trist sunt ca sa aflu cat de fericit sunt. Pot sa fiu fericit pentru ca sunt trist daca am un motiv nobil sa fiu trist ma pot gandi ca altii nu ar face asta. De exemplu eu sunt trist pentru ca realizez cata prautate exista altii nu o fac iar eu pot fi asemenea fericit dar si trist pentru ca realizez acest lucru.
Daca vrei iti poti pune intrebarea "Cat de fericit sunteti?" sau "Ce este fericirea?" de fiecare data o sa fie alt raspuns.Pe tema asta dar nu o sa existe o concluzie satisfacatoare.
Cat de fericita sunt sau cat de fericita ar trebui sa fiu?
Ar trebui sa fiu foarte fericita, dar am un obicei foarte prost de a gasi tot felul de motive, unul mai stupid ca altul, pentru a-mi strica buna dispozitie
Pai depinde. Adica nu pot zice ca sunt tot timpul nefericita si moarta de plictiseala. Uneori sunt asa de fericita ca totul danseaza in jurul meu. Depinde de zi. In general sunt fericita, dar mai sunt si zile ce fac exceptie
Fericirea mea depinde de Dumnezeu. Depinde in ce iti gasesti tu fericirea..si cat dureaza.a mea.e vesnica! sa Fi sa sanatos!
Sunt fericita, indeajuns de fericita ca traiesc, indeajuns de fericita ca am oameni dragi in jurul meu, indeajuns de fericita ca exist si ca am vise implinite si multe obiective de atins inca. Fericirea e relativa, depinde in mare masura de felul in care vezi lucrurile, de intamplarile fericite sau mai putin fericite de care ai avut parte. depinde de fiecare in parte. esti fericit fara motiv sau esti trist cautand motivele pentru care esti asa...
Si o sa fii mereu pana cand moartea ne va desparti... >