Pai ce e frumos pentru tine nu e si pentru mine si fericirea ta nu este si a mea!
Al tău n-are nici o sută de milioane de vizionări. Al meu are peste două miliarde. :)
https://www.youtube.com/watch?v=KQ6zr6kCPj8
Fericirea ti-o poti face si cu mana ta...
Adevarat valsul il poti trai intens daca inchizi ochii si dansezi.
Mintea per se nu ii frumoasa. Este doar o capacitate in care se pot inscrie tot felul de mizerii si intunericuri.
Doar mintea cea care primeste invatatura si intelepciunea lui Dumnezeu este frumoasa.
Mintea apartine individului pacatos, este subiectivista(vezi Kant cu rationalismul subiectivist).Pe cand adevarul si intelepciunea apartine realitatii este obiectiva (vezi Iisus si religia care sunt adevarul obiectiv). Sau umanism versus cristianism.
Ca mintea sa se conecteze la un adevar obiectiv trebuie sa faca efortul de a primii invatatura. Mintea ca minte este subiectiva apartine individului. In poate patrunde atat adevarul cat si minciuna. Mintea+intelepciunea, nu mintea per se ca este goala. Sau mintea+intuneric ca nu ii frumoasa.
Cand primeste invatatura i se ilumineaza mintea ca pana atunci poate o avea stinsa sau intunecata. Insa ca sa ajunga frumoasa trebuie sa recunoasca ca Iisus este adevarul.
Deci mintea poate produce monstrii. Ori atunci cand doarme si nu mai este treaza si in ea apar tot felul de animale. Ori atunci cand este treaza si in ea apar idei intunecoase.
Doar cand se conecteaza la intelepciunea si adevarul divin ajunge curata, frumoasa si puternica. Insa aceasta intelepciune ii este extrínseca vine de la Iisus. Pe cand mintea lui este intrínseca, vine de la adam. Cand mintea se conecteaza la adevarul divin si primeste intelepciunea ajunge sa fie frumoasa si sa se imbrace cu toate celelalte virtuti.
Insa este greu ca mintea sa primeasca invatatura. In ea pot aparea mai mult idei fara sens si poate ajunge bolnava. Doar mintea aia care invata prudenta, cumpatarea, mortificarea, perfectiunea, perseverenta, speranta, unitatea cu Iisus, etc., este frumoasa.
Un tata ii transmite fiului anumite valori (teza). Este un diálog tata-fiu.
In acest diálog tatal nu ii explica fiului doar directia ci este un argument/limbaj mai plin in care se explica si consecintele.
Lucrul acesta inseamna virtutea credintei din perspectiva obiectivista. Pentru ca unul argumenteaza/vorbeste iar altul tace si primeste.
Insa in ziua de azi virtutea credintei s-a fractionat in o mie de partí. Unii vad un film si cred ca filmul este dumnezeu. Nu inteleg intentia, cauzele, argumentul, etc.
Iar ca sa intru eu in asa ceva este drum lung. Nu am chef sa explic virtutea credintei ca continut. Acest tip de realitate se studiaza doar la universitate si chiar si acolo intre ei nu inteleg ce inseamna un: argument, discurs, oratorie, cazuistica, etc.
Trebuie sa incepem cu De Partitione Oratoria de Marcus Tullius Ciceron ca sa intelegem ce inseamna un text. Pentru ca noi nu stim nici ce inseamna un text si mai vrem sa aveam virtutea credintei. Sunt mai multe lucruri insa nu vreau sa intru in ele, pentru ca se deschide un subiect lung si iar apare o legiune de destepti ca sa nu intelegi virtutea credintei. Daca nu i-au inteles pe Sfinti cum o sa ma inteleaga pe mine? Punctul meu forte nu este sa explic aceasta virtute, ci altele de mai jos. Aceasta virtute este sintetizata in Biserica, iar Sfintii care o explicau au fost respinsi din spatiul acesta in numele bibliei. Oamenii s-au strans impotriva lui Dumnezeu si au ales ca altii sa le vorbeasca.
Consider ca fericirea vine din interior, din frumusetea sufletului. Fericirea e Dumnezeu si cu Dumnezeu.