| AvalohAlyn a întrebat:

Cate șanse sunt sa existe un Creator, o forță Superioara și Inteligența și viața de după moarte?
Eu zic că 50/50.
Voi? De ce?

16 răspunsuri:
suntserios
| suntserios a răspuns:

0%.
Daca exista, o demonstra cineva în atâta amar de vreme

sadrian46
| sadrian46 a răspuns:

Cate șanse sunt sa existe un Creator,
Dacă dai cu banul în discuția unor probleme majore ai șansa să greșești în aceeași proporție.
Dacă nu îți pasă că ești 50% în eroare cân răspunzi la această întrebare, e vai de tine.
Ce s-ar întâmpla cu tine dacă la o intrebare simplă ai da răspunsuri, totdeauna răspunsuri care au șansa să fie doar 50% adevărate, adică doar 50% utile pentru viața ta. De exemplu dacă te întreabă partenera, dacă o iubești, dta să îi spui.
- Nu sunt sigur. 50% da, 50% nu.
Ca să pot răspunde procentul meu la prima. Creatorul trebuie să preceadă în timp propria sa creație. Iar în momentul creației să fie numai el singur fără nimic altceva.
Ori știm că în momentul Creației a existat ceva, Atomul Primar, din care a rezultat Big Bangul, deci la Acel moment Zero al creației, Creatorul și materia din care a rezultat creația coexistau.
Ca să fie Creator a toate, atunci trebuie să fi existat un moment dinaintea momentului Zero când Creatorul a creat Atomul Primar.
Din ce? Trebuia să existe ceva din care să poată Creatorul să creeze acest Atom Primar. Deci în orice moment anterior, Creatorul nu putea fi singur, trebuia să aibă materie din care să facă ceva. Deci Creatorul și materia primară sunt inseparabili.
Concluzia este că un Creator așa cum l-a conceput lumea până acum, separat de materia lumii nu a putut exista niciodată.
Concluzia finală este că Creatorul se identifică dintr-un început cu creația sa. El există numai în și prin creația sa.
---
Într-o clipă-l poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri,
La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimic, deşi tot era ascuns...
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
https://Versuri.ro/w/hdd2
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!
Dar deodat-un punct se mişcă... cel întâi şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii...
De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii...
---
Citește mai sus pe Eminescu, e mare fizician fără să știe.
Deci părerea mea, expusă mai sus, este asta.
Existența unui Creator singur, care apoi să creeze tot și toate = Zero.
Un Creator care se identifică din start cu creația sa, care este Universul, da 100%.
Da, dar dacă se identifică 100%, nu mai avem nevoie de o entitate separată pe care să o numim Creator, și la care să ne rugăm apoi de ea la biserică să ne dea pâinea noastră cea de toate zilele.
Creatorul este Universul însuși. El s-a creat pe sine și apoi te-a creat pe tine ca să dai răspunsuri cu fifti fifti ca la aruncatul cu banul la pincă sau la barbut zarurile.
...o forță Superioara și Inteligența și viața de după moarte?
Eu zic că 50/50.
Voi? De ce?
=====
Cu viața de după moarte, ai o problemă de logică împreună cu toți cei ce au inventat și utilizează acest termen absurd.
Viața de după moarte= viața după ce ai murit.
Ai murit sau nu ai murit.
În viața de după moarte ai murit și nu prea, vorba dtale, fifti fifti.
Punctul meu de vedere este tot cel al lui Eminescu.
---
Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Şi v-a făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi...
Nu! moartea cu viaţa a stins toată plăcerea -
https://Versuri.ro/w/e517
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morţi sunt cei muriţi.
---
Deci, părerea mea. ca a lui, morți sunt cei muriți.
Șanse 0 %.
Dar viața care se continuă prin reproducere în urmașii tăi, după ce corpul tău l-au mâncat complet viermii ( ei mănâncă din tine și acum, norocul tău că ei sunt mai puțini deo

| Steregoi a răspuns (pentru sadrian46):

Procesul de materializare din imaterie dovedeste ca Dumnezeu a existat inainte sa apara materia. Dumnezeu nu e dependent de materie. Dumnezeu a creat imaterie din imateria Sa adica a creat ingeri imateriali. Dumnezeu nu s-a creat pe Sine. Dumnezeu nu are inceput. Dumnezeu a creat mereu, creeaza si va creea mereu. Materia are un inceput.

| sadrian46 a răspuns (pentru Steregoi):

Dumnezeu nu e dependent de materie.
De acord 100%.
Dar fără materie ca să creeze lumea, el nu are ce face.
Așa că, El și materia formează o entitate așa
(Dumnezeu-Materie).
Așa cum spune cel mai mare filozof fizician român in Scrisoarea a 3-a.
Cum din Haos facee mumă iară el devine Tatăl.
----
Și apoi după momentul Zero al creației, unde se află Dumnezeu în totalitatea sa?
În creația sa!
Cercetează ceea ce este în jurul tău și îl vei afla pe Dumnezeu.
Citiți Cartea lui Iov,
6. Zguduie* pământul din temelia** lui,
de i se clatină stâlpii.
*Isa. 2.19, 21. Hag. 2.6, 21. Evr. 12.26. **Cap. 26.11.
7. Porunceşte soarelui şi soarele nu mai răsare;
şi pune stelele sub pecetea Sa.
8. Numai El* întinde cerurile şi umblă pe înălţimile mării.
*Gen. 1.6. Ps. 104.2, 3.
9. El a făcut* Ursa Mare, Orionul, Pleiadele şi
cămările sudului.
*Gen. 1.16. Cap. 38.31, etc. Amos 5.8.
10. El face* lucruri mari şi nepă trunse,
minuni fără număr.
*Cap. 5.9. Ps. 71.15.
11. Iată*, El trece pe lângă mine şi nu-L văd,
Se duce şi nu-L zăresc. ( Iov 9, 6-11).
Ca să le facă pe toate, el trebuie să fie acolo, când le face, când le potrivește chit pe chit.
Iar ce rămâne în urma lui? Creația. Acolo este Dumnezeu în toată splendoarea și măreția lui, în Creație. El nu este dependent de materie, el nu este materia, el este ordinea și Legea care a pus-o în materie în momentul creației.

| Thecurious a răspuns (pentru sadrian46):

Il considerati pe Mihail Eminovici -numele sau real- cel mai mare filosof-fizician roman.
Inteleg de ce, si profesorul meu de fizica a explicat niste similitudini intre teoria relativitatii si poeziile sale, dar, este atestat documentar, ca el nu intelegea matematica.
Cum credeti ca a reusit sa "atinga " o teorie atat de importanta?
Poezia lui transcede atat e mult, incat este capabila sa "aparga " granita dintre literatura si stiintele exacte?

| sadrian46 a răspuns (pentru Thecurious):

Eminovici era numele tatălui lui.
Orice nume și orice origine etnică ar fi avut, el a creat și a trăit românește, a fost mare patriot român, la contribuit la cultura și la limba română, care este sufletul nostru ca popor, ca nimeni altul.
A reușit să atingă fiindcă a citit și clasici indieni, iar la universitatea din Berlin unde a urmat studiile, chiar dacă ne terminate era o efervescență academică în care aceste lucruri se discutau, studenți și profesori deopotrivă. Inainte ca ele să devină idei noi în fizica secolului 20, răsturnări pe scara valorilor în artă, estetică. muzică, pictura abstractă, poezia dadaistă, muzica dodecafonică, scultura lui Brâncuși, filozofia lui Bergson, matematica Galois, a lui Bolyai și a lui Lobacevski, au creat un spirit înoitor care depășea pe cel al Luminilor și al revoluției franceze. Pe acea vreme, el fiind la Berlin, acolo în cafenele, în berării, studenții nu umblau numai după fuste ci dezbăteau și probleme filozofice. El a fost vizionar și a prins în versuri acest val de idei revoluționare. Eco.

| Thecurious a răspuns (pentru sadrian46):

" Pe acea vreme, el fiind la Berlin, acolo în cafenele, în berării, studenții nu umblau numai după fuste ci dezbăteau și probleme filozofice. " - De aici reiese ca acum umbla numai dupa fuste, studentii din berlin. Oare asa sa fie? Eu nu cunosc Germania, am auzit doar ca invatamantul german e renumit la nivel mondial.

| Steregoi a răspuns (pentru sadrian46):

Materia a aparut si apare din imaterie.

| sadrian46 a răspuns (pentru Steregoi):

De unde ai dta această infiormație, care este sursa ei?
Cum definești imateria.
Acest interes al meu este foarte serios.

| Steregoi a răspuns (pentru sadrian46):

Haosul nu exista si nu a existat niciodată. Este interesant ca ateii se lauda ca nu cred in zei insa ei de fapt cred in zeul grec al Haosului. Din credinta in haos rezulta credinta in noroc si iată astfel omul ajunge sa fie de acord cu pierderile si sa se resemneze in fata răului ca pe un rezultat inevitabil al unei sorti sau al unei predestinări închipuite.

Acum revin la întrebarea dumneavoastră.

Aceasta informație o am din meditare si cercetările mele din fizica.
Adevărul este in fiecare om iar omul il poate găsi prin meditare. Meditarea este mai importanta decât informarea. Meditarea înseamnă comparație a tot ce știe omul fara contradictii si astfel rezulta o gândire coerenta. Informațiile greșite sau minciunile pot fi înlăturate prin comparație cu restul celor știute. Cu asta v-am răspuns parțial de unde am aflat aceasta informație si modul cum am aflat-o.

Un fizician renumit Louis de Broglie a spus: "Dacă presupunem un mediu sub-cuantic ascuns, cunoașterea naturii sale pare să fie de dorit. Sigur că are un caracter destul de complex. Nu ar putea servi ca un mediu de referință universal, deoarece ar contrazice teoria relativității."

https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Teorii_ale_eterului

Ce rezulta din spusele lui Louis? Considerarea domeniului sub-cuantic sau imaterial ar fi de dorit dar in același timp de teama de a nu fi contrazisa faimoasa teorie a relativității aceasta considerare este ignorata. In cadrul teoriei relativității se spune ca corpurile cosmice se mișca așa cum s-ar mișca pe o panza a spațiului din care ar rezulta o curbare a spațiului si timpului. Ori daca ne gândim mai bine spațiul si timpul sunt concepte imateriale care nu exista dpdv material. De fapt lungimea este distanta imaginara intre doua puncte imaginare fixe in spatiu. Timpul este schimbarea nivelului energetic al unui punct imaginar din spatiu. Viteza este doar schimbul de energie din aproape in aproape intre doua puncte imaginare din spatiu. Folosirea cuvântului "curbare" este intenția savanților de a elimina din calculele lor existenta infinitului pentru ca omului ii este greu sa accepte si sa conceapă existenta infinitului. De aici si ideea greșită ca "spațiul si timpul are un început". De fapt in domeniul științific academic in acest punct este contradicția introdusa de savanți intre fizica si matematica considerand matematica teoretizare sau imaginare iar fizica o considera practica sau ceea ce exista. Cineva spunea gresit ca "numerele nu exista pentru ca nu se vad in natura" si ca acestea sunt doar imaginare. Greșeala este ca ceea ce teoretizeaza omul sau își imaginează exista macar in mintea lui chiar daca doar sub forma de noțiune. Totuși multe descoperiri in știință au fost precedate de teoretizare. Teoretizarea poate fi numita credință. Se vorbește despre fizica cuantica. Insa se poate vorbi si despre o fizica subcuantica. Cuvintele subcuantic sau sub-cuantic sunt omise in dex. Vreau sa spun ca intre zero si constanta Planck = 6, 6 x 10 (-34) este o infinitate de valori. Intre zero si constanta Planck este domeniul imaterial sau subcuantic. Măsurarea si calcularea constantei Planck pleacă de la macro spre micro. Este arbitrar deci sa se spună ca nu exista valori energetice mai mici decât nivelul constantei Planck sau ca particulele elementare nu sunt divizibile.

| Plato a răspuns:

100%.

| Steregoi a răspuns:

100% exista un Creator precum Dumnezeu. Fara Dumnezeu nu pot fi explicat tot ce exista si motivul pentru care a aparut si exista.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

10%

| Sindbad a răspuns:

Dar oare cate sanse sunt sa existam noi?| Sau care este probabilitatea ca tu, AfrodiusAlyn19, sa existi?

| sadrian46 a răspuns (pentru Sindbad):

Extraordinar de mică, fir de nisip.
Dar de valoare extraordinar de mare, fără el Universul nu ar fi complet.

| Sindbad a răspuns (pentru sadrian46):

Tamam!