Ce a fost inchizitia? Cum s-a manifestat? Cum a fost posibil sa apara?

Inchiziţie (lat. inquisition - cercetare) este o formă a justiţiei în epoca timpurie a Evului Mediu, această formă diferă de „dreptul roman", prin forma de acuzare, aplanarea controverselor, într-un proces intentat de inchiziţie („ex officio") erau prezentate metodele ca servind interesele obşteşti şi salvarea sufletului acuzatului.

Metodele de investigaţie a inchiziţiei, era descoperirea aşa numitului „adevăr" pentru obţinerea acestei dovezi, se folosea şi schingiuirea acuzatului în faţa unor martori, recunoaşterea vinei acuzatului fiind scopul principal al investigaţiile, dovezile obiective fiind neglijate. Acest proces lua în considerare numai declaraţiile unor martori, care se baza pe declaraţiile altor martori, astfel procesul putând dura timp îndelungat, sfârşitul procesului se termina cu o sentinţa putând fi numai nevinovat sau vinovat cu recunoaşterea vinei.

sursa : wikipedia

Inchizitia a fost I instanta judecatoreasca instituita de biserica catolica prin decretul papei gregorXIsi a avut drept scop reprimarea ereticilor.mai tarziu aceasta inchizitie a luat o cu totul si cu totul alta turnura.adica,cei care nu erau de acord cu dorintele oficiale ale bisericii erau numiti eretici.cum a fost posibila aparitia inchizitiei? pentru ca asa a vrut papa.problema grava este ca nici pana in ziua de azi, biserica nu a condamnat inchizitia ca institutie criminala. oare de ce? aceasta-I intrebarea.

Inchizitia si iezuitii au produs cel mai mare masacru din istoria omenirii peste 50 de milioane de oameni au fost martirizati din cauza diferentelor de opinie.

De aia Ii spune evul mediu.caracterizat prin tarele sale si mai putin pe suc. cesurile sale politice, religioase sociale.

Condamnarile care s-au facut se datoreaza principiilor considerate optime pentru a apara ordinea publica lezata prin invataturile asa-zise eretice.
Când era semnalata prezenta ereziei intr-o regiune, se anunta o ancheta: ori se deplasa tribunalul la fata locului, ori erau convocati suspectii, in corpore, la centru. Când era vorba de cazuri particulare, celui in cauza i se trimitea o citatie prin parohia teritoriala. Neprezentarea la locul stabilit in termen de 30 de zile atragea dupa sine excomunicarea, fapt care reducea sansele la proces. Adus in fata Tribunalului, suspectul era pus sa jure ca va spune adevarul, dupa care era interogat si un notar consemna intrebarile si raspunsurile. Mijloacele dure de constrângere fizica erau folosite in cazul in care cel anchetat refuza sa raspunda la intrebari. Asa-zisul eretic care isi retracta erorile primea o sanctiune ispasitoare, dupa gravitatea constatata arbitrar.

Inchizitia era o institutie a bisericii catolice care-i judeca pe eretici, precum si pe cei care-si manifestau, sub orice forma, ostilitatea sau nesupunerea fata de biserica catolica. Ea era subordonata direct papei si a fost creata de Papa Inocentiu al III-lea (1198-1216). Apoi papa Grigore al IX-lea a incredintat-o in 1232 calugarilor cersetori din ordinul dominicanilor si, in parte franciscanilor. Aceasta institutie a fost foarte puternica in Spania, unde Ferdinand al V-lea Catolicul a subordonat-o direct regalitatii, in vederea intaririi absolutismului. In timpul contrareformei, inchizitia a fost reorganizata in 1542 de catre papa Paul al III-lea si a devenit in mainile iezuitilor, una din cele mai odioase arme ale bisericii catolice, in lupra impotriva reformei. Stim ca au fost prigoniti savantii si ganditorii acelor vremuri ca Giordano Bruno sau Galileo Galilei, prin metode perfide si salbatice folosite la instruirea proceselor. Din aceasta cauza inchizitia si-a creat o faima sumbra si ea a atras ura populatiei din acele vremuri. Pe rand ea a fost lichidata incepand din secolul al XVIII-lea si pana la inceputul secolului al XIX-lea.
Biserica catolica a vrut sa-si impuna dictatura, prin aceasta forma de intimidare a maselor si pentru a antrena cresterea bogatiilor acumulate de clericii mai marii ai acelor vremuri, pentru ca se stie ca averile ereticilor erau confiscate si ele treceau automat in proprietatea bisericii. Aceasta forma de intimidare a maselor, este rusinea ce se abate asupra ritului romano-catolic, care nici in prezent nu a luat masara de a considera actiunile inchizitiei ca forma inumana de strivirea sufletului asa zisului ereticului si pana la arderea pe rug a acestuia, fapt ce a ingrozit oamenii. Acea masura de a "face dreptate", era culmea sadismului si ea se intorcea, de regula, impotriva acelor persoane care aveau priza la masele mari de oameni si care erau considerate lideri ai timpurilor lor, pentru a mentine lumea in stare de ignoranta si de teroare, pentru a putea sa faca orice credeau ca le va aduce mai multa bogatie si mai mult huzur. Cruzimea inchizitorilor ingrozeste si azi, iar suferinta nedreapta a celor ucisi de inchizitie, cauta cu infrigurare condamnarea iezuitilor, pentru modul in care au istituit absolutismul si au mentinut in ignoranta populatia. Aceasta nu a fost credinta care a fost propovaduita de iezuiti ci, cruzimea, fara seaman, care a semanat teroarea si opresiunea celor multi.

Nimic

O liga crestina ascunsa

Cine a fost Dmitri Cantemir