Grea intrebare, foarte grea. Dar sunt genul de persoana care lasa in spate amintirile si se uita mereu inainte.In aceste conditii as prefera sa pierd toate amintirile de pana acum.
Dar pe de alta parte ceea ce a insemnat puritatea (copilaria) de acum inainte nu le voi mai avea.Cum sa-mi uit prima dragoste, primul sarut, jocurile copiariei, cum sa o uit pe mama cand era tanara, cand ma jucam cu tata? E foarte greu sa iei o asemenea decizie.Totusi,vreau sa-mi amintesc noaptea nunti, vreau sa-mi amintesc nasterea copilului si toate etapele prin care el creste.Aleg prima varianta
As alege sa fiu incapabil sa am amintiri de acum inainte. Trecutul care imi trebuie, baza din care sa invat pentru a deveni mai intelept il am. Tot ce urmeaza de acum inainte trebuie trait oricum la prezent.
Cu siguranta sa fiu incapabila sa imi mai fac amintiri si cred ca e valabil pentru toti.cum a zis si bacemi, datorita trecutului trecem mai departe, suntem cine suntem, am gresit, am invatat din asta, am iertat, am fost iertati,. dar fara trecut nu am fi ajuns aici si nu am stii nimic iar trecutul inseamna amintiri. frumoase sau mai putin frumoase, dar mereu amintiri
O intrebare mai tampita nu aveai in program?
Sa iti pierzi amintirile inseamna sa iei totul de la capat, e problema neurochirurgicala (cred).
Sa nu fii capabil de a mai inmagazina informatii, care ulterior devin amintiri inseamna sa fii in moarte cerebrala, leguma. Gandeste-te ca inseamna cand spun "ïnformatie".
Nony celelalte amintiri de acum le poti filma, faci poze, gasesti solutii dar trecutul, acel prim sarut, prima iubita, parintii tineri, intrarea la scoala, terminarea liceului, astfel de momente nu ai cum sa le mai pastrezi altfel decat in memorie la adevarata lor valoare chiar daca ai cateva poze.
@Bacemi, ce nu ai inteles? Eu am zis ca vreau sa-mi aduc aminte de ziua nunti cu aleasa mea, vreau sa traiesc live nasterea copilului meu, vreau sa fiu live la cresterea lui.Eu consider ca primul sarut e mai putin important si, prima dragoste a fost la 13 ani, poate fi inlocuita usor. Pot sa intru si in detaliile morti mamei mele, cea care este lumina ochilor mei, pentru ca si la moartea ei vreau sa plang din suflet, nu sa vad poze si sa nu am habar cum am fost in ziua aia. Vreau sa traiesc sentimentele la maxim (bune sau rele). Ai inteles acum?
Oare pentru ce am luat acest stupid? Rog pe cel care mi l-a dat sa dea dovada de demnitate si sa imi posteze un motiv serios. Nu pot sa inteleg de ce unii prind ciuda pe mine fara nici un motiv.
@Nony, am inteles ce vrei sa spui si normal ca si eu apreciez aceste lucruri. Eu am spus doar punctul meu de vedere. Te respect pentru raspunsul tau si pentru cum gandesti. Nu sunt adeptul : nu esti cu mine, esti impotriva mea.
Buna!, eu zic ca amintirile te fac sa vezi ceia ce ai fost tu!, priveste totul ca pe o experienta, ele vor fi la tot pasul!-ex., chiar si dupa ce imi vei citi mesajul(rasp.) cred ca iti vei aminti!, simplu, ele fac parte din noi!- ne fac sa mergem mai departe(e hrana a sufletului)!, ps. Pentru ca unele lucruri sau persoane au menirea sa ne schimbe viata sau perspectiva asupra unor lucruri din viata noastra.Numai bine, pa!
Eu ti-am formulat un al doilea raspuns cu gandul ca poate nu m-am facut inteles.Nu am zis ca esti impotriva mea, nu ai avea de ce, nu ai avea cum.Si eu respect alegerile altora. Daca tu preferi sa traiesti cu trecutul eu vreau sa traiesc cu viitorul.
Aş alege să pierd toate amintirile de până acum, să păstrez experienţa de viaţă şi să îmi fac amintiri noi mult mai frumoase.
Depinde de varsta.
La 60 de ani clar as dori sa am amintirile de pana atunci, la varsta aia (stim toti care avem bunici, bunice) amintirile sunt cam toata comoara omului.
La 14 ani, as fi dispusa sa renunt la ele, as uita bataile cu fetele alea rele, ca m-a prins mama fumand in spatele blocului (e un ex, nu fumam atunci), momentele penibile (please sa se stearga si de la restul fazele alea nasolae)...sunt ready for the future!
Eu, nu fac compromisuri din astea. Le vreau pe amandoua! Si alea de dupa... Vreau tot ca sunt traite si simtite de mine, alea sunt eu si ma reprezinta, vreau sa stiu daca am invatat ceva din trecut, daca am ramas tot eu, sau am devenit alta persoana. Daca nu am temelia, de unde sa stiu daca sunt mai buna, mai rea, mai frumoasa, mai desteapta?
Amintirile fac parte din viata, atunci cand ele lipsesc nu vad ce sens ar lua viata.Ar insemna sa o i-au de la capat in fiecare zi, as obosi repede si as muri! Nu am ce alege.Cine nu are trecut, cine nu traieste clipa, cine nu spera in ziua de maine-nu este viu!