Ce ai face daca ai trai vesnic?
E o intrebare de tip fictiune.
Normal ca e fictiune!
Dar intrebarea mi-am pus-o si eu, mai la inceputul vietii, asa ca pot sa-ti ofer PAREREA doar a mea.
(sper ca nu e pleonasm!).
Raspunsul la intrebare deriva de la ce planuri ti-ai facut sau ce planuri de planuri iti poti face si asa mai departe!
Ca sa poti raspunde tiesi insuti la aceasta intrebare, trebuie sa treci prin niste 'frecusuri ale vietii'.
Eu acum sunt in CRIZA de TIMP!
Vroiam sa inteleg TOATA FILOSOFIA!
Sa citesc macar cartile care sa nu ma poticnesc de scarba dupa o rasfoire(crede-ma sunt o gramada!), sa ascult si sa memorez TOATA ARTA!(muzica, dans, pictura, arhitectura, etc. sa nu intram in Morfologia artei!).
Sa cunosc toata istoria, toate frumusetile Naturii!
Toate categoriile religioase!
Vreau sa te asigur, dragul meu ca nu te vei plictisi!
Nu ajunge nici 10 Vesnicii sa poti sa Te Bucuri De Toata Frumusetea LUMII!
Daramite sa te infiori de mizeriile ei!
Nu ma pune sa fac un roman, nuvela din asta, apoi sa ma dai in judecata cerandu-mi paternitatea ideii! Ca-mi mai trebuie inca o vesnicie sa castig si procesul!
Entuziastica idee!
O fi sau nu o fi fictiune?
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
RăspundeVesnicie exista doar dincolo de moarte! Noi tanjim dupa viata vesnica, daca asta ne permite bunul Dumnezeu dupa faptele noastre bune petrecute pe pamant!
Răspunde Nu ai fost botezat crestineste in Biserica si ti-ai primit numele real de botez de la nasii tai?
Ba da, dar n-am decis eu asta, la varsta aia nu stiam sa vorbesc
Asta inseamna ca esti botezat, ca ti-ai primit numele tau sfant! Care e numele tau real, chiar daca nu te superi!
FICȚIÚNE, ficțiuni, s. f. Reprezentare produsă de imaginația cuiva și care nu corespunde realității sau nu are corespondent în realitate; plăsmuire a imaginației; născocire. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. fiction, lat. fictio, -onis.
''A trai vesnic pe pamant este imposibil! Toti suntem muritori!''
Si de ce ai dat raspunsul asta? Am zis doar sa spui ce ai face daca ai trai vesnic, nu daca e posibil sau nu
Sa luam in calcul ca n-as putea murii prin nicio modalitate.
M-as sinucide in toate modurile posibile, atunci 
Pai as incerca sa nu ma indragostesc, deoarece as suferi si eu si ea cand aceasta ar muri, mi as trai viata la maxim
Si tu ai ramane mereu tanar, deci nu trebuie neaparat sa moara
Eu ma refeream ca ea sa nu moara
Si ce daca moare? Tu traiesti vesnic, gasesti alta
Este posibil ca omul – fiecare om – să trăiască veşnic? Unii cred că da, şi chiar o doresc; alţii se tem că ar fi posibil; unii speră că nu, iar alţii sunt convinşi că nu se poate. Adevărul este că o trecere a omului de la starea de făptură muritoare la cea de fiinţă nemuritoare ar fi cea mai profundă, cea mai drastică schimbare petrecută vreodată în istoria speciei umane. De la dreptul de moştenire şi până la sistemul de pensii şi de asigurări de viaţă, întreg eşafodajul civilizaţiei moderne se sprijină pe realitatea că oamenii mai şi mor, după ce au trăit o vreme… Şi, oricât de ademenitoare le pare unora perspectiva nemuririi individuale, problemele pe care le ridică această colosală transformare sunt de de natură să-i facă pe cei cât de cât înclinaţi spre reflecţie să se întrebe: oare chiar e de dorit să devenim nemuritori?
Confruntaţi, timp de milenii, cu realitatea unei vieţi scurte - scurtată de boli şi de războaie - oamenii au visat mereu să trăiască mai mult, uneori ducând la extrem această aspiraţie, spre dorinţa de a trăi veşnic. Stau mărturie multele legende şi scrieri despre fiinţe umane dornice să afle viaţa fără de moarte, elixirul tinereţii, secretul vieţii veşnice…
Religiile au venit în întâmpinarea acestei aspiraţii fundamentale prin ideea consolatoare a nemuririi sufletului şi a unei vieţi de apoi, de după moarte, într-o lume de dincolo de marele prag, o lumea în care viaţa eternă era posibilă.
Dar oamenii au continuat să aspire la nemurirea fizică individuală. Şi, după atâtea secole în care au putut doar visa la ea, iată că a venit vremea în care se vorbeşte despre nemurire în alţi termeni: ca despre ceva care, în scurt timp - câteva decenii - ar putea fi posibil.
Dincolo de consideraţiile filozofice sau de speculaţiile ezoterice, ar fi interesant de ştiut ce gândesc despre acest subiect oamenii de ştiinţă, obişnuiţi, în general, să privească lucrurile prin prisma unui pozitivism mai degrabă sceptic.
Vreau parerea ta
Stiu si eu sa dau copy paste
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
