Degeaba ramai in istorie daca numai existi, nici numai vei exista niciodata asa ca prefer sa traiesc o viata sa ajut lumea prin stiinta decat prin sabie
Adevarul e ca sunt oameni care mor in chinuri cumplite de care nu se sinchiseste niciun istoric. O vizita la un salon de cancerosi te poate lamuri in privinta asta.
Dar daca vei muri in chinuri cumplite stiind ca vei ramine in istorie iar dupa scurt timp istoria va fi rescrisa iar tu scos in afara ei?!
Mereu am spus ca nu mi-e frica de moarte, dar ma tem de felul in care as putea sa dau coltu'.
Deci, prefer sa traiesc in anonimat, ca un simplu om.
Daca vreau sa-si aduca aminte omenirea de cine stie ce vitejie de-a mea, prefer sa o faca stiind ca mi-am luat singur gatu', ca Decebal
Oricum mori, in ziua de azi, tot simplu om ai fost. Vei fi tinut minte inca o generatie ( maxim 20 ani va mai fi pomenit numele tau) -daca ai copii, sau parintii tai. Moartea e cumplita, ca si semnificatie, indiferent de metoda in care dai ortu popi'. Acuma, daca eu nu voi mai fi aici sa ma bucur de gloria tarii, dupa inmormantarea mea, tare ma tem ca din pamant nu voi putea sa imi dau seama daca am facut sau nu bine poporului, ca m-am sacrificat pentru ei.
Nu prea poti face pace prin razboi...
Daca mor, nu-mi pasa cum. Vreau doar sa fie cat mai tarziu, sa apuc sa imi fac prieteni care sa planga dupa mine. Se zice ca daca la inmormantarea ta plang cel putin 5 oameni, ai avut o viata fericita. Eroi in ziua de azi nu mai sunt, doar persoane publice care au inmormantari stufoase la care merge multa lume pentru ca se difuzeaza la tv si e pomana cu mancare multa, gratis!
Vizitiul întreabă: