Este vorba de constiinta. Fie in sensul de intuitie, atunci cand un om care ti se pare ca arata dubios, se dovedeste a fi un infractor, fie in sensul de axa morala, atunci cand vrei sa ranesti pe cineva, dar iti este mila de el sau iti dai seama ca acea persoana nu merita sa fie ranita.
Depinde ce imi doresc mai mult. Vreau sa merg in vacanta respectiva? Este un loc pe care l-am vazut/nu l-am vazut? Vreau sa vizitez locul respectiv? Caci poate sa fie o vacanta gratis la munte sa schiez, iar eu urasc muntele si urasc sa schiez. Imi permit sa merg in vacanta aia cu prietenul meu? Poate este o oferta proasta. Poate este o vacanta destul de ieftina si pe care mi-as permite-o si as putea merge impreuna cu prietenul meu. Cat ar dura vacanta? Este un loc pe care prietenul meu si-ar dori foarte mult sa il viziteze? Pentru ca daca ar fi, atunci nu as merge. S-ar supara daca as merge?
Dupa cum spuneam, iau in considerare avantajele si dezavantajele inainte sa iau o decizie, iar cu un exemplu atat de vag nu pot sa iau o decizie.
Constiinta? E prietena noastra cea mai buna, pacat ca nu o ascultam mereu.
Creierul are sa zicem un mecanism care calculeaza sansele de succes, si esec in functie de imprejurime. Daca sansele sunt prea mici, subconstientul te va avertiza, insa tu poti face aia daca vrei. Din punct de vedere crestin, aceasta e constiina data de Dumnezeu care te indeamna ce sa nu faci.
E bine sa asculti acea voce. Nu ti-ai dat seama ca e intuitia ta? Cand intuitia, izvorata adanc din subconstientul tau, iti spune ceva. atunci ar trebui sa-i dai crezare. Daca ar fi fost frica, eu zic ca ti-ai fi dat seama de la inceput. Opinez ca frica nu se manifesta doar prin acea "voce din cap", ci si la nivel de corp, etc.
Bine, intrebarea mea era pusa retoric, din obisnuinta, nu ca sa te pun la indoiala.
Eu una incerc cat mai des sa-mi ascult intuitia. Pur si simplu daca ceva nu mi se pare okay, si corpul/mintea imi da semnale, stiu ca ele nu sunt de evitat. Am avut o colega de clasa, aparent nu ma deranja niciodata in mod direct cu ceva, dar aveam un sentiment nelalocul lui cand stateam in preajma ei. Intuitia imi spunea ca acea colega nu e pe aceeasi lungime de unda cu mine si trebuia sa ma indepartez de ea, si ca sa vezi, am ascultat acea voce. E bine sa o faci, intuitia e specifica pentru fiecare individ si nu vad cum ar putea vreodata sa tradeze.
O sa spun un lucru, care nu-mi apartine dar il impatasesc, si care rezolva orice frica: nimic strain nu decide ceea ce simtim, omul e raspunzator pentru ca lasa anumite lucruri sa-l afecteze. Atunci cand vine vorba de socializare, trebuie sa pastrezi in minte faptul ca tu alegi cum te afecteaza comportamentul celorlalti, ci nu se poate ca oamenii cu care interactionezi sa te controleze. Pentru ca majoritatea persoanelor au frica de a fi judecate de cei din jur. Chiar si criticile: tu alegi si iti asumi daca acestea te vor afecta sau nu.
Frica de socializare se naste cand oamenii nu sunt pe deplini stapani pe viata lor, si ofera prea mare pret pe parerile celor din jur, cand totul porneste de fapt numai din ei insisi. Omul decide cat de usoara vrea sa fie viata pe care o duce, viata ii apartine lui, nu celorlalti.
E o tampenie.
Ai minte, o folosesti, iti calculezi sansele/reusitele si actionezi, atata timp cat privesti situatia realist si dintr-o perspectiva obiectiva (pentru evitarea implicarii afective) nu ai cum sa iei o decizie proasta.
RAY întreabă: