Ce ati face daca ati gasi vreodata o piatra de lemn?
Rezultatul acestei intrebari, as vrea sa fie o discutie serioasa. Sa vad daca am cu cine sa o port.
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Parcul Naţional Yellowstone, cel mai vechi parc naţional din Statele Unite, ocupă porţuni din trei state: Wyoming, Montana şi Idaho. Este renumit pentru activitatea geotermală, care include 10.000 de izvoare cu apă fierbinte şi 200 de gheizere printre care şi „Old Faithful". Cuprinde de asemenea munţi, inclusiv unul de obsidian negru (sticlă vulcanică), scurgeri răcite şi solidificate de bazalt vulcanic, văi adânci şi canioane, râuri, lacuri, păduri, lemn pietrificat şi animale sălbatice.
Păduri pietrificate?
În unele locuri din Parcul Yellowstone, eroziunea laturii unui deal scoate la iveală straturi de copaci pietrificaţi în picioare. La Specimen Ridge se spune că sunt 27 astfel de straturi, în timp ce Specimen Creek conţine cam 50. Aceasta înseamnă că formaţiunea de la Specimen Creek este deosebit de mare – înălţimea totală este de 1.200 de metri. Se pune întrebarea: cum s-au format straturile de copaci pietrificaţi?
Explicaţia evoluţionistă:
Evoluţioniştii şi alţi adepţi ai vârstei de miliarde de ani a Pământului prezintă următorul scenariu:
1. Fiecare strat reprezintă rămăşiţele unei păduri.
2. Fiecare pădure a fost îngropată în locul în care a crescut de către cenuşa vulcanică şi moloz.
3. Mineralele dizolvate au fost absorbite de către copaci, pietrificându-i.
4. După aproximativ 200 de ani, cenuşa s-a transformat în argilă şi apoi în sol, sub acţiunea precipitaţiilor şi a aerului.
5. O nouă pădure a crescut deasupra celei dinainte. Din inelele copacilor care s-au păstrat mai bine, cel mai bătrân copac în fiecare strat avea cam 500 de ani în medie.
6. Pădurea nouă a fost îngropată de cenuşă vulcanică şi procesul s-a repetat.
7. Întreaga structură de straturi a fost erodată, astfel încât marginile lor sunt vizibile acum.
Dacă acest scenariu ar fi adevărat, ar fi fost necesari aproape 40.000 de ani pentru formarea întregii serii de la Specimen Creek. Însă deoarece acest scenariu este bazat pe un trecut care nu poate fi observat, nu face parte din ştiinţa normală, operaţională, care se bazează pe observaţii repetabile în prezent. Dar, după cum vom vedea, există câteva probleme la Specimen Ridge care nu pot fi explicate în acest fel. [1]
Probleme cu acest scenariu
* Copacii au multe rădăcini, de obicei 20-30% din masa uscată totală a copacului. Dar copacii pietrificaţi din Yellowstone au rădăcinile rupte. Asta se întâmplă atunci când copacii sunt smulşi cu forţa din pământ (de exemplu de un buldozer).
* O pădure pietrificată în locul în care a crescut ar trebui să aibă multe crengi pietrificate şi multă scoarţă pietrificată. Dar trunchiurile pietrificate din Yellowstone, majoritatea înalte de 3-4 metri, au foarte puţină scoarţă şi foarte puţine crengi. Ceva a smuls majoritatea scoarţei şi a rupt majoritatea crengilor, lăsând doar noduri în loc.
* Unii copaci ajung până în stratul de deasupra. Dar dacă stratul următor a trebuit să aştepte sute de ani ca cenuşa vulcanică să se transforme în sol (pentru a putea creşte), atunci trunchiul expus ar fi putrezit complet. Dar dacă copacii au fost depuşi acolo rapid, această observaţie nu ar trebui să fie surprinzătoare.
* Atunci când copacii dintr-o pădure cad, mai ales într-una în plan orizontal, sunt probabilităţi egale să cadă în orice direcţie. Dar în „pădurile" pietrificate, copacii întinşi pe jos par să fie aliniaţi pe aceeaşi direcţie. De asemenea, şi cei în picioare sunt întorşi astfel încât axa mai lungă este aliniată după aceeaşi direcţie. Aceasta arată că o forţă comună (apă sau mâl în mişcare) a acţionat asupra lor după ce au fost smulşi din rădăcini.
* Dacă straturile de copaci au fost îngropate de erupţii vulcanice separate de mii de ani, probabil că fiecare ar trebui să conţină minerale diferite. Dar conţinutul în minerale rămîne acelaşi pe o înălţime de peste un kilometru. Aceasta indică unul sau doar câteva episoade vulcanice, cu multe impulsuri în cadrul fiecăruia, toate însă într-un interval de timp destul de redus.
* Pădurile în creştere au straturi clare de sol şi humus, cu multe rădăcini şi o faună înfloritoare. „Pădurile" pietrificate nu au aşa ceva.
* Studiile despre plantele din Yellowstone, inclusiv analiza polenului, arată că se găsesc mult mai multe specii de plante decât ar trebui într-o pădure. De asemenea, de multe ori polenul nu se potriveşte cu copacii din jur. Aceasta însă ar fi explicabil dacă aceştia au fost smulşi din rădăcini şi aduşi din locuri diferite.
* Într-o pădure reală, rămăşiţele plantelor formează un strat organic deasupra solului. Cu cât mai adânc, cu atât mai vechi şi cu atât a avut mai mult timp să putrezească. Dar pădurile pietrificate nu prezintă acest fenomen de putrezire mai accentuată cu adâncimea. De asemenea se găsesc frunze foarte bine conservate – de vreme ce frunzele nu îşi păstrează forma pentru mult timp după ce cad din copac, acestea au fost probabil îngropate foarte repede.
* Mineralele vulcanice cum ar fi feldspatul se transformă în argilă destul de repede atunci când sunt expuse la apă şi aer. Dar straturile de „păduri" pietrificate nu conţin argilă. Aceasta indică că nici unul dintre straturi nu a fost expus pentru mult timp.
* Modul în care sunt sortate după mărime granulele în straturi indică adesea cum au fost formate. De exemplu nucile dintr-o pungă de obicei vor fi destribuite la întâmplare. Însă dacă sunt scuturate, cele mai mari ajung deasupra iar cele mai mici cad prin goluri. Dar multe straturi de rocă care au fost depuse sub apă prezintă efecte diferite de acestea. Granulele mari s-au lăsat la fund, şi au fost acoperite de unele mai mici – fenomen numit depunere graduală. De asemenea, dacă apa se deplasează orizontal, se formează straturi alternante de granule mari şi mici. [2, 3,4, 5] Printre „pădurile" din Yellowstone se găsesc roci care prezintă acest model de distribuţie al granulelor, sugerând că au fost formate sub apă. Unele straturi de granule mai mari se intersectează cu limbi de cenuşă ce trec prin ele. De asemenea, aceste straturi par să fi necesitat o cantitate mare de apă pentru ca materialul să fi putut parcurge distante mari. În Noua Zeelenadă există roci vulcanice despre care se consideră că s-au depus sub apă şi care arată foarte similar cu cele din Yellowstone. [1]
* În condiţii normale, un copac îşi adaugă câte un inel pe an. Cu cît inelul este mai gros, cu atât copacul a crescut mai mult în acel timp, şi aceasta depinde, printre alţi factori, şi de vreme. Deci copacii care cresc în acelaşi timp în zone relativ apropiate, ar trebui să prezinte secvenţe similare de inele subţiri şi groase. De asemenea, copacii care au crescut la sute de ani diferenţă, ar trebui să prezinte secvenţe diferite de inele. Deoarece a crezut în intervalele de timp descrise în Biblie, Dr. John Morris a prezis în 1975 că copacii din straturi diferite din formaţiunile din Yellowstone prezintă secvenţe de inele similare. [6]
Câţiva ani mai târziu, dr. Michael Arct a analizat secţiuni din 14 copaci de pe diferite nivele, pe o înălţime de 7 metri. A descoperit că toţi prezentau aceeaşi secvenţă distinctă, şi că 4 dintre ei muriseră cu numai şapte, patru, trei şi respectiv doi ani înaintea celorlalţi zece. Aceşti zece se pare că au murit împreună, iar aceasta susţine teoria că toţi au foşti dezrădăcinaţi şi transportaţi de mâl. [7]
Este nevoie de o nouă explicaţie
Trying to pull myself away.
@Smith, se vede că ești beat dom`le, ai nimerit drumu greșit!
As ingradi terenul, as pune o placuta "Atentie, cad pietre!" l-as cumpara aproape pe nimic, as da un zvon palpitant despre inlemnirea pietrei, apoi as vinde terenul pe bani grei. Eventual, as face-un film : "Piatra de lemn si tehnicile de persuasiune".
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
