Ce credeti despre Dumnezeu in viziunea si credinta unor oameni simpli de la tara atinsi vag de materialismul filozofic si politic impus de vremurile respective, despre existenta sau non existenta lui in credinta lor de oameni simpli care nu stiau decat ca daca ploua mananca romanul paine si boul iarba iar daca nu vor muri si- si vor pierde sufletele care sunt aburi ce se plimba? pai se cam plimba?
D-zeul taranului este unul simplu si neclar. Taranul nu prea este atins de materialism si daca a avut din intamplare vreo atingere candva aceasta s-a cam sters. Taranul original gandeste mai mereu cantitativ, la el totul are o masura matematica; stie sa inmulteasca sa adune si sa scada, dar mai ales sa imparta. Multi sunt mai degraba agnostici fara sa constientizeze asta. Merg la biserica ca vacile la camp manati de un instinc dobandit in timp si dintr-un fel de respect ancestral fata de popa ca element social superior in comunitate. Pentru taran religia si credinta se manifesta prin bine si rau, rai si iad iar cele mai importante manifestari religioase ale taranului autentic sunt cele legate de traditie si obiceiuri care si acestea sunt ambiguu concentrate intr-o lume a superstitiilor parvenite la radacina din ritualurile pagane.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Romanii sunt un popor credincios si mai ales in mediul rural, fiecare traieste cu frica lui Dumnezeu ( cu exceptia desigur ale oamenilor care mai comit fapte rele) si respecta cele invatate din mosi stramosi. Pe la ei materialismul nu prea cred ca a ajuns, cu exceptia intelectualilor din comuna, care au studiat mai mult si care iti mai pun unele intrebari legate de Dumnezaire, de existenta Puterii Divine, restul lumii merge la biserica si crede ca totul, inclusiv pamantul, au fost facute de Pronia Cereasca si ca atare asteapta voia Domnului sa intre in viata si casa lor.
Intr-adevar romanii acum se plimba cum zici tu, merg la munca in strainatate si multi merg si din satele si comunele noastre, insa acolo, pe langa munca, ceea ce-i leaga pe toti ca o comunitate este biserica si ca atare raman cu credinta pe care au avut-o cand au placat de acasa.
Cu totii riscam sa ne pierdem sufletele daca nu avem un cod al onoarei, al moralei crestine si daca punem baza doar pe acumulari materiale, lasand la o parte acumularile spirituale, care ne fac mai buni, mai intelepti, mai receptivi la suferintele celor din jurul nostru.
Sunt curioasa ce ti se va mai raspunde la aceasta intrebare pentru ca, sunt destul de multi, care au uitat ca nu suntem nemuritori decat prin valoarea faptelor noastre si prin urmasii pe care-i aducem pe lume. Bunurile pe care luptam sa le acumulam, vor fi lasate de noi, atunci cand plecam in lumea amintirilor si atunci cu ce ne vom prezenta la asa zisa "judecata de apoi", daca nu avem nimic care sa ne "salveze sufletele" ratacitoare care "umbla si umbla, pana isi gasesc linistea", asa cum retoric tu te intrebi.
Răspunde
Fiul lui Dzeu, Isus Hristos a murit pe cruce pentru pacatele tuturor oamenilor de pe pamant, asa ca nu numai oamenii simpli cum ii numesti tu, trebuie sa aiba credinta ci noi toti...
Toti avem posibilitatea sa ne cerem iertare de la Cel care a murit pe cruce pentru. noi si astfel sa traim in veci prin sufletul nostru salvat de la moarte...La judecata de apoi ne vom prezenta cu pacatele noastre, daca nu ne pocaim de ele, vom primi rasplata pe care o meritam...Linistea sufletelor noastre o gasim doar in Isus Hristos si in sangele lui care ne curateste de orice pacat.Nu putem sa spunem ca nu avem pacate...Ne-am insela singuri... o vorba urata, o privire rea, o barfa, minciuna, etc sunt in viata fiecaruia...Deci avem zilnic nevoie de iertare.Dzeu a fost, este si va fi in veci, depinde doar ce alegem noi...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
