Ce credeti despre existenta fantomelor si cum intelegeti aceasta teorie? Mor de nerabdare sa discutam impreuna raspunsurile fiecaruia!
Ordonare:
După relevanţă
Nu pot raspunde decit din propria experienta.Cine le vede este la limita mintii dintre somn si trezire.
Răspunde
Chiar sunt curioasa care este perspectiva ta in aceasta privinta. Cuvantul "fantoma" - gresit fata de ceea ce spune Dex-ul- defineste,dupa tiparele existente in lume la ora actuala,spiritul ramas dupa decesul partii fizice a omului - si nu numai - pentru rezolvarea unor probleme remase restante aici pe pamant,dar si pentru multe alte lucruri. Spiritul ramane - nu sunt baliverne vorbele spuse din batrani - o perioada mai mare sau mai mica aici,in functie de multe, foarte multe "probleme". Asta ar cam fi, pe scurt, definitia, sau mai bine zis partea "oficiala" a definitiei. Partea "neoficiala" nu se da la vedere din alte varii motive extrem de intemeiate.
Fantome nu exista.Doar spirite. si cele care au ramas pe pamant sigur au vrut sa faca ceva cat au fost in viata dar nu au reusit si for sa o faca acum dupa moarte.Parerea mea.
De ce ții totuși să mori?
Să ajungi mai repede fantomă, ca să sperii copiii naivi și creduli?
Biblia spune ca "Dumnezeu este Creatorul tuturor, vazutelor si ne vazutelor" stiinta spune ca exista tot ce o minte gandeste si ori ce gand poate fi materializat. Da exista! Am trait experiente ciudate si infricosatoare si placute si vreau sa se repete ambele.
Cu tine am mai discutat, nu are rost sa repet teoria mea, teoria autorului. Autorul care mege pe mai multe drumuri, aparent dumurile nu au legatura dar duc tot acolo. Nu, desigur ca nu exista. Subconstientul, bazat pe ceva, credinta in religii sau vizionarea anumitor filme, cum ai mentionat si tu.Dar nu e doar atata. Exemplu, ai fost sau vizitat un mediu rural? Acolo sunt cele mai multe povesti si legende, suflete ratacite sau vrajitoare care fac tot felul de ritualuri malefice. De ce? Ma insel eu sau e posibil ca acei oameni sa aiba si mai putin acces la informare, cand nu isi pot explica un fenomen sa dea vina pe misticisme? In concluzie, sunt limitati.Creierul este o masinarie complexa si momentan nu poate fi inteleasa. Sunt de parere ca atunci cand inregistrezi aceste porcari si mai si crezi in ele, noaptea te torturezi, iti faci rau singur, reactionezi mecanic, creierul proceseaza, iti reda aceste imagini pe care tu le faci reale, nu iti poti monitoriza gandurile, intervine subconstientul. Toate persoanele care le-am auzit pana acum, si nu sunt putine, nu mau convins.Nimic palpabil. De ce pe toti ii auzi ca "moroii" apar noaptea? Ce este noaptea? Oare ei stiu ce este noaptea, ca fenomen? Moroii de ce apar noaptea? Ziua fac insolatie, se scorojesc? Legendele sunt frumoase, dar trebuie luate doar ca legende.
Sunt a naibii de bucuros de raspunsurile primite pana acum. 
Pentru ca, ma face sa constientizez ceea ce stiam deja: exista categorii de oameni, cu nivele de evolutie mentala si spirituala diferite, cu pareri si prejudecati diferite, mai ales in legatura cu intrebarea pusa de mine.
Opinia mea este urmatoarea: exista fantome, nu exista fantome. De ce ambele?
Daca mediul e prielnic, prejudecatile bine implantate in subconstient de care cei din jur si massmedia si mai ales teama ca asa ceva ar putea fi real, atunci fantomele chiar devin reale. Mai mult sau mai putin. Si numai, cum ziceam, in anumite conditii.
Pe de alta parte, daca nu crezi in asa ceva, daca esti constient de ce e in jurul tau si nu te lasi cuprins de sentimentul de teama, il "observi" si constientizezi ca e doar o senzatie/sentiment creat de subconstient in functie de propriile prejudecati, atunci fantomele ajung sa existe doar ca simpla legenda, mit.
Mai citisem niste teorii pe net despre faptul ca daca o persoana moare in conditii de chin, oribile, atunci energia mentala negativa se imprima si ramane o perioada asupra locului in care a murit. Desigur, suna 100% a mit, dar sunt curios daca o fi sau nu adevarat.
Răspunde
120%, asta ar insemna ca noi suntem forme de viata supreme, la scara universala contam cu adevarat si totul se termina cu noi, in concluzie am fost creati si tot ce spune biserica e "adevarat". Omul moare si de fapt tot acest univers a fost creat pentru noi.De ce ar construi cineva atat de mult pentru atata de putin? Dar intervine intrebarea, o data ce mori partea fizica devine materie, ce se va intampla cu partea spirituala? In felul asta revenim la intrebarea ta, suntem finte create si totul se va termina o data cu noi? Judecata de apoi, spirite care nu isi gasesc linistea 
? Sunt de parere ca viata e ceva unic, o data ce ai inchis ochii traiesti mai departe ca "materie", dar ce "materie"?
Ma bucur sa citesc si sa constientizez ca esti unul dintre cei care percep si inteleg dincolo de aparente. 
De asemenea, sunt de parere ca viata e ceva unic. E ceva unic pentru fiecare din noi, deoarece fiecare din noi o percepe diferit. In functie de experientele personale, mentalitate si in funtie de nivelul de intelegere a tot ceea ce exista. Suntem unici si in acelasi timp suntem una. Separarea e doar o iluzie "fizica" perceputa prin cele 5 simturi, iluzie de care avem nevoie in aceasta dimensiune temporala pentru a percepe lumea si intamplarile din jur la nivelul de evolutie actual, din care facem parte.
Dupa multe intrebari si raspunsuri gasite exact la momentul potrivit, am ajuns la concluzia ca totul e perfect asa cum este. Bine, rau, toate sunt experiente necesare pentru evolutia fiecaruia, in functie de propria realitate.
Sa afirmam ca tot acest univers care a fost creat pentru noi cred ca e putin gresit. Noi am fost creati in univers, din univers, noi suntem universul deoarece reprezentam o particica din intreg. Avem impresia de unicitate ca fiinte cu inteligenta superioara, tocmai deoarece nu am ajuns inca la nivelul la care sa putem intelege toate nivelurile de existenta care coexista simultan.
In legatura cu moartea, personal consider ca va fi cea mai extrema, adevarata, ciudata, fericita, psihedelica si unica experienta de care fiecare din noi va avea parte. Eu vad experienta mortii ca pe o trecere, o transformare a nivelului actual de exista la un nivel diferit, nou, superior din toate punctele de vedere celui actual. Moartea si nasterea sunt doi poli opusi intre care exista viata. E nevoie de ambele extreme pentru ca viata sa fie posibila. Si de asemenea, moartea reprezinta nasterea si nasterea moartea.
Totul e un ciclu fara de sfarsit, un "cerc" absolut alcatuit din experiente diferite, pe nivele de vibratie, intelegere si existenta diferite.
Nu exista pacat, nu exista rau, nu exista bine. Nu exista fericire, nu exista tristete. Sunt doar "iluzii", vibratiile vietii, care oscileaza armonios intre extreme (binele si raul), pentru a ne reaminti iar si iar de simplul fapt ca suntem in viata, respiram, traim si singura responsabilitate e fata de adevaratul potential al fiecaruia.
In rest, fiecare din noi e liber sa urmeze un sistem de crezuri si adevaruri, sau sa nu urmeze niciunul. E liber sa fumeze sau sa faca sport. E liber sa vada viata in mod optimist sau pesimist si sa si-o schimbe in functie de adevarul pe care alege sa-l traiasca prin experienta a tot ceea ce exista acum.
In final, comprimand tot ceea ce am explicat mai sus, totul si orice se poate explica si trai printr-un concept numit simplu, viata. (constient sau inconstient)
Eu ma bucur si mai mult. Am ce invata, presupun bine cand zic ca esti mult mai mare fata de mine. Si eu vad moartea ca o trecere, insa nu imi pot explica aceasta trecere. Am citit un articol interesant. De ce ne e frica atat de mult de moarte? Pentru ca cea mai mare frica a noastra este aceea ca nu ne putem imagina non-existenta noastra. Poate ca noi, dupa moartea corpului fizic, vom dispare fara nicio urma. Poate ca nu vom mai avea constiinta fiintei noastre. Poate ca a muri inseamna a disparea pentru totdeauna, nemairamanand altceva decat amintirile in randul celor dragi noua, aflati inca in viata. Ne este frica de moarte intrucat nimic nu va mai conta pentru noi. Noi nu vom fi decat…nimic. Iar aceasta frica este inimaginabila.
Dar daca moartea este cu totul ceva diferit? Daca moartea nu este sfarsitul unei vieti, ci inceputul unei noi existente? Este aproape imposibil pentru noi sa ne gandim la supravietuirea noastra dincolo de mormant. Noi suntem extrem de atasati de trupurile noastre, avand grija in fiecare zi de nevoile noastre fizice. Cum am putea exista dincolo de moarte, cand noi ne intoarcem in tarana?
Ceea ce pare moarte dintr-o perspectiva, in realitate este o noua forma mai inalta de viata?
Am raspunde mai detaliat dar nu am timp momentan. Consider ca ne e frica de moarte, deoarece chiar murim de tot, doar la nivel de activitate cerebrala, doar creierul ca si organ in toata complexitatea lui moare. De aceea e cel mai normal sa ne fie frica de moarte pentru ca duce la disparitia lui si in mod inconstient avem mai mult sau mai putin aceasta frica. Apoi, frica de moarte provine si din faptul ca, asa cum ai zis si tu, ne temem de non-existenta. Ne temem ca vom ramane doar ca amintiri si nimic mai mult. Eu cred ca, in ultimele clipe dinaintea mortii, credinta noastra cea mai puternica despre ce ne-ar putea astepta se va transforma in realitate, pentru fiecare din noi. Nu va fi ceva etern, deoarece procesul de trecere e putin confuz la inceput si ca si forma de existenta total transformata, pana sa intelegem exact ce si cum vom trai de fapt realitatea a ceea ce credem ca ne asteapta dincolo. Revin cu mai multe lamuriri cand imi permite timpul.
Fantomele exista dupa ce bei 2litri de bere. fantomele sunt plasmuirea mintii atunci cand ii este frica sau are constiinta incarcata
Eu cred ca sunt sufletele oamenilor care din diferite motive sunt legate de viata pe pamant/care nu si-au gasit pacea.
Este corect si gresit din propria perspectiva. Sufletul omului nu e chiar asa cum credem fiecare la nivel subconstient, ca rezultat al filmelor vazute pe acest domeniu sau teoriilor religioase. Explic si vin cu mai multe detalii dupa ce se aduna mai multe raspunsuri. Multumesc pentru raspunsul tau, BadxGood.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
