Dragostea neimpartasita fara doar si poate.
Peste orgoliu ranit putem trece nu usor ci foarte usor:"Era prea fitoasa, nu era pentru mine, nu stie ce a pierdut", pe cand la dragoste este mai mult.
Incerci sa te apropii de persoana de care te indragostesti, sa ii arati cine esti, cum esti, ce calitati ai si dupa ce vezi ca tot nu te place asa cum o placi tu... doare, doare foarte tare.
Cand acea persoana de care te indragostesti te vede asa cum esti si stie cum esti si pana la urma tot nu vrea o relatie cu tine, doare ca sti ca nu mai ai ce sa-i arati ca sa-si schimbe parerea; te respinge pentru ceea ce esti.
Oricum orgoliul ranit si dragostea neimpartasita merg mana-n mana, fara una nu poate fi cealalta.
Prima data iti este ranit orgoliul dar mai rau este cand iti este ranit sufletul.
Dragostea neimpartasita macina prea multe minti sau mai bine zis o intrebare fatidica:"Ce ar fi fost daca?".
Cum ar fi fost viata cu ea sau cum ar fi fost daca ea ar fi acceptat.
Prin orgoliu ranit inteleg sa fi respins de la inceput, inainte sa te cunoasca persoana in cauza.
Orgoliul poate fi refacut de o alta persoana care o sa ti se para mai cu tronc decat cu cealalta dar dragostea neimpartasita este mai mult; o sa cauti mult si bine inca o persoana care sa fie la fel ca cea pierduta de tine.
Cred ca o dragoste neimpartasita doare mai mult.un orgoliu ranit cu timpul se vindeca.Dar cat de trist trebuie sa fie atunci cand iubesti cu pasiune si nu ti se raspunde cu aceeasi moneda.Sa te ajute Dumnezeu sa iti gasesti perechea care sa te iubeasca la fel de mult cum o iubesti si tu.
Un orgoliu ranit se vindeca mult mai usor. In primul rand prin trecerea timpului si prin orientarea catre indivizi care stiu sa nu raneasca si iti pot deveni cu adevarat prieteni. Aceasta alegere, a oamenilor de langa tine se face in timp, cu rabdare, dupa cum tot asa se face si educarea propriei fiinte prin renuntarea in limitele simtului bunei masuri la orgoliu. Deci cu asta se poate rezolva candva, sunt convinsa. In schimb cu dragostea neimpartasita nu prea mai ai ce face. Cand cineva nu te iubeste, nu te iubeste si gata. Nu se poate ca ceva sa se schimbe in timp atat de mult, sau daca da, sunt cazuri foarte rare. Si in acele cazuri chiar, mai degraba acea persoana accepta sa ramana langa tine nu pentru a te iubi cu aceeasi intensitate cu care tu o faci, ci pentru a se lasa iubit, caci ii convine starea. Va fi ceva de genul ca unul iubeste si celalalt se lasa iubit. Depinde de tine cata rabdare doresti sa acorzi unei astfel de relatii si cat de mult ti-o doresti in acest mod. Gandeste-te ca vor fi poate mai tarziu momente in care vei simti ca ti se acorda atentie doar dintr-o obligatie morala fata de puternicele tale sentimente sau din mila. Nu cred ca este ceva ce totusi s-ar potrivi firii tale, sau care ti-ar conveni definitiv. Pari o fire mult prea puternica pentru a suporta astfel de inhibitii. Cand focul se va stinge si dragostea isi va estompa stralucirea, il vei vedea pe cel pe care acum il urci pe un piedestal, ca pe un om absolut obisnuit. Ai mai avea aceeasi rabdare care poate acum ar fi hranita de ambitia spontana de a-l castiga? Ai mai suporta sa-i privesti in ochi compasiunea? De aceea cred ca dragostea neimpartasita doare cel mai mult, caci este la tot pasul plina de neputinta. Iti doresc sa iti gasesti o iubire adevarata, pe masura puterii tale de a iubi.
Depinde de fiecare persoană în parte.
Dacă eşti orgolios/ă, acest orgoliu te va răni, dar te va răni în ambele cazuri. Dacă dragostea nu este împărtăşită, orgoliul îţi va fi rănit, din moment ce tu ai pretenţia ca toată lumea să aibă o părere foarte bună despre tine. Cu timpul, nu va mai conta că dragostea nu este împărtăşită, ci va conta doar faptul că ai fost respins şi că orgoliul tău a fost zdruncinat.
Sau ceva de genul acesta.
Ambele dor, insa durerea dragostei neimpartasite, e mult mai profunda cati n-am fost raniti in orgoliu? cati n-am trecut peste? Atunci cand vine vorba de iubire, si mai ales cea neimpartasita, problema e mai complicata
Ambele dor.
Diferenţa e că orgoliul se vindecă mai repede şi persoana aceea poate fi iertată, reluându-vă vechea prietenie / relaţie de orice tip. În schimb, o dragoste neîmpărtăşită nu dispare, poate doar rănile inimii, dar mai greu.
Diferenţa: orgoliul e ceea ce vrei tu ca alţii să vadă, şi dacă te-ar durea refuzul cuiva nu ar durea de fapt că nu eşti cu acea persoană, ci că te-a refuzat şi ţi-a dovedit că nu eşti tu cea mai bună. Dar când e vorba de dragoste, atunci te doare că nu formezi un cuplu cu persoana respectivă.
Într-adevăr, puţini sunt cei ce fac diferenţa.
Orgoliu ranit e mult mai puternic din punctul meu de vedere decat drag neimpartasita
O dragoste neimpartasita.pentru ca nu voi sti niciodata cum ar putea fi daca am fi impreuna.dar un orgoliu ranit nu e asa.ai facut tot ce se putea face si stii exact de ce e asa.
Dupa parerea mea cel mai tare doare o dragoste neimpartasita. [ Pentru ca stiu cum e sa iubesti si sa nu fi iubit ] Poti face diferenta usor : orgoliu ranit inseamna sa te prefaci ca iubesti si sa ai pretentia ca acea persoana sa te iubeasca neconditionat, in timp ce tu iti bati joc de ea adica un fel de pariu. baa fac pariu ca o sa se indragosteasca de mine si eu o sa il/o las balta, acea persoana dandu-si seama de planul tau si renuntand la " dragostea " pe care ti`o purta. In timp ce dragostea neimpartasita nu e acelasi lucru cu orgoliu ranit. dragostea neimpartasita de obicei se intalneste in cupluri care nu se bazeaza pe incredere de exemplu ti-ai inselat prietenul/prietena, el/ea nu ti-a spus ca stie acest lucru si incepe incet incet sa renunte la relatie.
Stiu ca e veche postarea dar vreau sa zic decat un singur lucru.
Daca iubesti o persoana cu adevarat atunci orgoliul nu iti va fi ranit.
Citez exemplul lui KELPTO "Era prea fitoasa, nu era pentru mine, nu stie ce a pierdut".
Eu nu as putea sa gandesc asa ceva, sau sa spun asa cuvinte urate despre persoana la care am tinut atata timp. CHIAR DACA M-A RESPINS. Pentru ca iubirea adevarata e mereu neconditionara, indiferent de situatie.
Aceasta e doar o parere persoanala.