Ce e liberul arbitru? Mă interesează exact ce e, nu ceva vag. Eu înțeleg ceva de genul: un arbitru e pe teren si nu trebuie să aibă preferințe pentru vreo echipă de fotbal, de fapt nu trebuie să aibă sentimente, fiindcă ar interfera cu abilitatea lui de a lua decizii corecte, trebuie să fie obiectiv, dar niciun om nu poate fi 100% obiectiv. Mai știu că liberul arbitru e în opoziție cu determinismul, care spune că lumea funcționează după cauza și efect și faptul că tu crezi că alegi e o iluzie, fiindcă alegerea ta are cauze, deci e determinată.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Irelevant, ca de obicei Ema e pe dinafara si o arde in-truna cu mantuitorul, deci Isuse rau ai ajuns daca esti secreterul PERSONAL al lui Ema 
Răspunde
Fiecare alegere a noastra are consecinte.De exemplu stiu ca daca pun mana in foc ma ard.La fel este si cu Dumnezeu.Aleg ca El sa fie Domnul si Mantuitorul meu personal voi beneficia de binecuvantarea Lui si la sfarsit viata vesnica.
Liberul arbitru se poate raporta doar la religie si nu la actiunile noastre; se spune ca atunci cind ne-a creat, Dumnezeu a ales sa nu puna in constiinta Omului un sentiment de apartenenta, de crez comun ci un sentiment de libertate individuala in alegerea puterii spirituale care ne conduce si implicit in directionarea actiunilor noastre in raport cu aceasta putere.Deci, Liberul Arbitru, functioneaza numai in cazul in care misticismul e parte a constiintei noastre. In cazul acelora care nu au o constientizare mistica, Liberul Arbitru nu exista, acesta fiind inlocuit de relatia Actiune -Reactiune.
Și, totuși, mulți adepți ai creștinismului spun că, de fapt, credința e înnăscută, e un sentiment interior pe care-l purtăm din născare, doar Diavolul fiind cel care ne aduce în stadiul de negare și rătăcire, pe parcursul vieții materiale. Mamona ftw.
"Sentiment de libertate individuală" - bine zici "sentiment", că la asta se rezumă.
Răspunde Cine sunt aceia care sustine, ca, credinta e inascuta, spune-mi unu' sa-i bag o capra cu coarne pe gat.
Eu am auzit la destui chestia asta, cred că dacă Ema va opina la fel, dacă o întrebi.
Ema, a evoluat mult frate si l-a luat pe God si Isus secretari personali, iar mi-a tras ignore, tocmai mie care mereu i-am adus numai lauda.
" Filozofia creștină vede divinitatea ca forță creatoare a lumii și a omului. Omul, ca ființă creată, nu are posibilitatea de a-și modifica natura. Din această logică ar rezulta că singura libertate a omului este aceea de conștientizare a propriilor limite, rămânând astfel liber întru Dumnezeu. Însă astfel se ajunge la concluzia că Dumnezeu este responsabil și pentru producerea răului. Pentru a nu renunța la ideea de perfecțiune a naturii divine, gânditorii creștini Vasile cel Mare și Fericitul Augustin recunosc existența liberului arbitru, adică libertatea omului de a alege între posibilitățile care i de oferă. Răul și eroarea devin astfel rezultatele alegerilor greșite ale omului. " Wikipedia
Liberul arbitru este libertatea omului de a alege ceea ce vrea sa faca. S-a facut recent un studiu conform caruia oamenii nu au liberul arbitru, adica deciziile noastre nu sunt luate de catre noi ci de catre subconstient. Nu este nimic sigur inca nu au spus daca este sau nu asa.
Bine, dar alegerile care au cauze sunt deterministe oarecum. Alegerile care nu au cauze ar trebui să fie aleatorii, deși am o bănuială că și chestiile aleatorii pe care le facem au cauze, ceva de genul: dăm cu banul sau aruncăm zarul.
Aș putea să pun întrebarea: putem cu adevărat să alegem sau suntem ceea ce suntem datorită eredității și mediului? Știi prea bine că dacă te nășteai într-un trib prin Amazon, ai fi fost cu totul altfel.
Interesant de urmărit, în legătură cu subiectul și determinismul pus în discuție de tine:
http://www.youtube.com/watch?v=pCofmZlC72g
''Liberul arbitru este o noțiune filosofică și etică (morală) care desemnează o libertate absolută a voinței omului, privită ca o independență totală față de necesitatea și cauzalitatea obiectivă.''
Sursa: dexonline
Mi se pare suficient de explicită.
Păi asta nu o înțeleg, dacă liberul arbitru e independent de cauzalitate, înseamnă că e aleatoriu? Există și altă variantă în afară de cauzalitate și întâmplare?
Cum să fie aleatoriu dacă e independent de cauzalitate?
De unde deducţia aceasta?
...
Da, ai dreptate, noţiunea de liber arbitru e antagonică concepţiei determinismului. Acest fapt explică într-o mare măsură definiţia liberului arbitru.
Liberul arbitru reprezintă în esenţă libertatea umană de a ALEGE, omul modelând astfel, prin suma alegerilor sale, însuşi Destinul său în această viaţă.
Liberul arbitru elimină idee predestinaţiei întru totul.
Eu nu mai știu altă variantă în afară de cauzalitate și întâmplător. Zi-mi celelalte variante, ca să nu mor prost. Dacă alegerea are cauze, e o chestie deterministă, corect? Dacă alegerea e aleatorie, nici chestia asta nu e liber arbitru, corect? Deci ce e liberul arbitru? Mai bine aș întreba ce înțelegi prin libertatea de alegere. Adică unde e libertatea?
Ho ho hooo.
Dar stai puţin, că ajungem prin abisuri filosofice tenebroase.
Poate problema la tine e semantica.,, Aleatoriu'' se referă la ceva care depinde de un eveniment viitor şi nesigur, ceva supus întâmplării. Cum să fie liberul arbitru per se aleatoriu, întâmplător? Eventual consecinţele existenţei şi asumării lui.
Pentru că viitorul în sine e incert.
...
,, Dacă alegerea are cauze, e o chestie deterministă'' - ce vrei să spui cu asta? Ce fel de cauze, Independente de Om (atenţie)? Fii mai explicit.
Pentru că orice alegere are o,, cauză'', adică un MOTIV în spatele ei. Pot să-mi cumpăr îngheţată de vanilie sau de ciocolată. ALEG să-mi cumpăr una de ciocolată. MOTIVUL? Îmi place ciocolata.
NU are nicio legătura cu predestinaţia/determinismul, DECÂT dacă ar sta scris undeva ca eu să aleg îngheţata de ciocolată.
SAU (asta e partea foarte picantă) tu insinuezi că stă scris undeva ca mie să îmi placă de fapt ciocolata, ca astfel să fac alegeri pe baza acestei preferinţe?
Adică am fost construiţi într-un anumit fel, care fel determină alegerile noastre, transformând astfel liberul arbitru într-o iluzie?
...
Dacă la asta faci referire...n-aş mai fi aici dacă aş şti răspunsul la întrebarea ta.
...
Eu înţeleg prin libertate (liber arbitru) posibilitatea omului de a alege bazându-se strict pe preferinţele şi convingerile lui, FĂRĂ influenţe externe, independente de el (de sorginte supranaturală).
Hai că e foarte interesant ce spui tu pe aici. Îmi place (ne apropiem de filosofia kantiană...e deluros, dar fascinant).
Ok, si unde se manifesta liberul-arbitru in viata de toate zilele, da-mi un exemplu?
Ui':
Ai ALES să îmi adresezi acest comentariu.
Şi ui', ca să nu te oftici:
Când treci pe stradă şi vezi un nevoiaş pe marginea trotuarului, ALEGI să îl ajuţi (sau nu).
...
Tu poţi spune, ce-i drept, că toate acestea au fost predestinate.
Ai dreptu'. Crezi ce şi cum vrei.
Eu personal cred că e imposibil de prezis viitorul, chiar și teoretic. Poate știi povestea cu demonul lui Laplace, care ar cunoaște viitorul dacă ar cunoaște pozițiile tuturor particulelor din Univers și s-ar baza pe cauză-efect pentru stabilirea viitorului. Problema e fizica cuantică care spune că legile fizicii sunt statistice, deci viitorul nu poate fi cunoscut cu precizie, nici măcar de D-zeu, e și principiul incertitudinii pe acolo.
Totuși, chiar și eu pot anticipa ce va face cineva pe care-l cunosc bine, deci e clar că funcționează după cauză și efect, deși, după fizica modernă, universul și oamenii funcționează dupa un determinism statistic. Nu cred că e scris pe undeva destinul, dar cred că suntem ceea ce suntem datorită eredității și mediului.
Problema e că nu am reușit să înțeleg vreodată liberul arbitru, nici măcar la ce se referă când îl folosesc, adică e o noțiune foarte vagă în mintea mea, ceva de libertate de alegere, dar nu înțeleg ce e libertatea asta.
Ha, ha, ha, hi, hi, hi, jmecherita ce esti vrei sa ma zapacesti, Daca ajuti nevoasul la cerea lui esti conditionata de el si o menta liber-arbitru, daca nu-l ajuti cauza este educatia care te-a influentat sa nu ajuti si avem alta menta, daca o faci fara sa ti-o ceara, da-i buzna in viata privata a cuiva, care tine tot de influenta educatiei si se lasa cu repercusiuni, alta menta.
Bineînţeles că e imposibil de prezis viitorul cu certitudine, cu exactitate (viitorul poate fi prezis NUMAI la nivel teoretic, aşa că nu ştiu ce diferenţiere între ce şi ce ai încercat să faci). Şi da, cunosc demonul lui Laplace. Ironic (din cauza denumirii), Dumnezeu însuşi este acel intelect despre care vorbeşte Laplace.
ÎNTOTDEAUNA va exista o marjă de eroare. De ce? Pentru că nu deţinem toate coordonatele stausului quo, şi deci nu putem face prezumţii precise pe baza unei baze de date incomplete. De speculat, putem; până ne dor neuronii.
Dumnezeu transcende toate dimensiunile universului. El este eminamente metafizic. Aşadar, fizica, de orice sort e ea, has nothing on God; doar el a conceput-o. Iar în calitate de omniscient, El este singurul care cunoaşte viitorul.
ATENŢIE. Poţi bănui ce va face o persoană pe care o cunoşti foarte bine, însă nu poţi prezice sau anticipa cu exactitate. Chair şi prietenii la cataramă se mai surprind unii pe alţii din când în când. Pe baza cunoştinţelor pe care le deţii vizavi de persoana respectivă, poţi spune,, s-ar putea să facă aşa'', dar NU,, va face aşa''. Oameni nu sunt obiecte inanimate, care să funcţioneze conform unor legi universal valabile. Oamenii gândesc, interpretează şi se răzgândesc. Tocmai de aceea perspectiva sociologică pozitivistă e o aberaţie în acest sens.
Dacă pui problema astfel, adică alegerile noastre sunt condiţionate de bagajul nostru genetic moştenit şi de influenţele contextului social, educaţional şi cultural, ceea ce e într-o oarecare măsură adevărat, putem afirma că liberul-arbitru nu e atât de...liber precum pare.
Această concluzie are consecinţe colosale şi nefaste. Pentru că odată eliminat liberul-arbitru, nu mai există Responsabilitate. Ceea ce ridică foarte multe probleme.
Oricum, chiar dacă suntem, într-adevăr, influenţaţi de genomul şi contextul nostru, acestea NU au control absolut asupra noastră şi nu determină în totalitate ceea ce suntem, iar libertatea de a face alegeri tot există. Eu asta cred.
1. Dacă nevoiaşul îmi cere să îl ajut, NU sunt condiţionată de nimic, am libertatea de a-l refuza. Simplu.
2. Dacă aduci în discuţie contextul educaţional în care se formează individul pe plan intelectual, DA, e adevărat, nu contest faptul că acesta are o mare influenţă asupra persoanei care devine omul ca adult şi, deci, asupra alegerilor pe care le face. DAR a afirma că educaţa te condiţionează şi deci îţi controlează practic (indirect) deciziile e...foarte mult spus. Există mulţi oameni care reuşesc să îţi depăşească condiţia, chiar dacă nu au primit cea mai strălucită educaţie (e.g oameni crescuţi de părinţi alcoolici şi violenţi, care la maturitate au devenit altruişti).
3. În primul rând, dacă îl văd necăjit, amărât şi pricăjit pe amrginea trotuarului şi ALEG să îl ajut cu ceva, NU dau buzna în viaţa nimănui, pentru că din moment ce s-a expus trecătorilor, chiar dacă nu cere nimic în mod direct, e EVIDENT că îşi doreşte să fie ajutat. Nu stă acolo în doru' lelii, mai ales având în vedere halul în care se află. Să fim serioşi.
Lol.
Asta-i ca faza aceea din filmul,, Le fabuleux destin d'Amélie Poulain'' (nu reţin cu precizie chiar toate detaliile), în care tipa întinde mâna către un bărbat îmbrăcat sărăcăcios, cănit pe faţă, care şedea pe jos într-o staţie de metrou - era EVIDENT cerşetor, oferindu-i o sumă de bani. La care tipul: nu, mulţumesc, nu lucrez duminica.
Chair că a dat buzna în viaţa lui, pentru că a vrut să-l ajute duminica, când el, vezi Doamne, nu,, lucrează''.
Absurd.
Iar dorinţa spontană de a ajuta pe cineva poate fi naturală, intrinsecă unui om şi deci independentă de educaţia pe care a primit-o.
Păi eu nu cred că avem responsabilitate, dar cred că e bine ca oamenii să creadă că sunt responsabili, fiindcă se comportă mai bine (probabil), deci bănuiesc că e mai bine să-i mințim că ei sunt responsabili, când de fapt nu sunt. 
Eu sunt de părere că există societăți în care oameni cu tendința naturală de a fi nonviolenți vor fi violenți și există societăți în care oameni cu tendința naturală de a fi violenți vor fi nonviolenți.
Chestia asta se observă și pe glob, unele civilizații au fost și sunt foarte violente și altele sunt foarte pașnice, e clar că nu au ales în grup să fie răi sau buni, cică e alegerea personală, când de fapt societatea ne modelează, deși e importantă și ereditatea.
"1. Dacă nevoiaşul îmi cere să îl ajut, NU sunt condiţionată de nimic, am libertatea de a-l refuza. Simplu." - Dai ai dreptul de a refuza dar te izbesti de a doua problema, aceea a impasibilitati (inexistentei) care nu exprima libertatea vointei de liber-arbitru.
2. Nu are importanta cum este educat, bine sau rau pentru ca in amandoua exista influente.
3. Indiferent ce decizie ei vizavi ce cel expus pe marginea trotuarului, in spatele ei exista influente care te-a format pana in momentul acela. Liber-arbitru asa cum am mai spus-o, este un construct filozofic si nu poate exista decat ca o metafora in realitate.
Prima ta afirmaţie e un...nonsens. Iar erorile semantice nu facilitează deloc înţelegerea ei.
Sau sunt eu bătută în cap. Măi, poate. Nu zic ba.
Am ALES să fiu impasibilă. Foarte bine, poţi argumenta că MOTIVUL pentru care am ales asta a fost educaţia primită, ceea ce e într-o oarecare măsură adevărat. Deşi, repet, sunt oameni care au reuşit să-şi depăşească condiţia în ceea ce priveşte educaţia primită, iar unii acţionează în pofida ei. Ceea ce indică faptul că educaţia, deşi e definitorie în mare măsură, NU dictează acţiunile omului.
Nu am contestat aportul de influenţă adus de contextul educaţional (indiferent de calitatea lui) în formarea omului. Am spus doar că a susţine că aceasta îl defineşte în totalitate e too far fetched.
Oricum. Se poate argumenta că liberul-arbitru este mai mult sau mai puţin o iluzie. Pentru că suntem, într-adevăr, condiţionaţi de multe aspecte ale vieţii asupra cărora nu avem niciun control, precum genomul moştenit şi contextul în care ne naştem. După cum am menţionat undeva, eliminarea liberului-arbitru ar însemna absolvirea omului de Responsabilitate, ceea ce ar ridica multe probleme.
Şi ai dreptate, omul ia decizii pe baza convingerilor lui, convingeri a căror formare a fost influenţată de mulţi factori. Tu vorbeşti de fapt despre un determinism indirect. Dar totuşi, liberul-arbitru se referă la faptul că omul are libertatea de a face anumite alegeri, în sensul că nu stă nicăieri scris destinul lui cu fiecare pas precizat, destin de la care nu se poate abate. Asta e ideea.
Natura motivului pentru care tu iei deciziile pe care le iei (adică suma factorilor care te-au influenţat în viaţă) şi deci te-au determinat, în fond, să devii persoana care eşti şi care face anumite alegeri, e irelevantă.
Dar ultima ta frază...
Liberul-arbitru este în realitate o metaforă pentru CE?
Balivernă estetică.
...
Şi atenţie, că ai probleme cu semantica. De când impasibilitatea e acelaşi lucru cu inexistenţa?
"Am ALES să fiu impasibilă. Foarte bine, poţi argumenta că MOTIVUL pentru care am ales asta a fost educaţia primită, ceea ce e într-o oarecare măsură adevărat."- Nu numai educatia, putin si din mostenirea genetica dar si sistemul tau biologic care se supune legilor naturii. "După cum am menţionat undeva, eliminarea liberului-arbitru ar însemna absolvirea omului de Responsabilitate, ceea ce ar ridica multe probleme." - da, ai dreptate aici, dar in justitie numai si aici e mult de discutat dar nu vreau sa-mi prind urechile prin hatisul justitiei. Doar in teorie putem discuta ca omul are libertatea de a alege in practica derulari vieti el este incorsetat de obiceiuri, principii, dogme, politici, legii etc. Eu n-am spus nimic de destin, ce pot spune ca viata ne este in cea mai mare parte dirijata, iar portiunea de libertate se restrange odata cu evolutia tehnica si inmultirea omului. "Dar ultima ta frază... Liberul-arbitru este în realitate o metaforă pentru CE? Balivernă estetică." 
se poate spune si asa. Da am gresit acolo din graba, in paranteze cu "inxistenta". Da ce mai tu ai telescop in creier de vezi tot? Un binoclu na-i sa te uiti pe pasune, vesi poate sunt acolo cu caprele la pascut, si vino si tu sa-ti cant o doina.
Bineînţeles că nu doar educaţia este factorul de influenţă asupra formării omului. Avem în plus şi bagajul genetic moştenit, avem cultura, contextul familial şi social etc. Eu am comentat strict pe marginea a ce ai menţionat tu.
Şi da, suntem în permanenţă influenţaţi de circumstanţele sociale în care ne desfăşurăm vieţile noastre mărunte. Dar asta nu înseamnă că nu avem libertatea de a face alegeri personale.
Şi atenţie! Liberul-arbitru nu se referă doar la acele alegeri care au consecinţe avantajoase pentru om.
Dacă vine cineva, îţi pune pistolul la tâmplă şi te ameninţă spunând că dacă nu renunţi la evoluţionism, îţi va zbura creierii, TOT ai o alegere de făcut.
Alegerile tale nu se limitează doar pentru că una din două atrage repercusiuni nefaste: în cazul nostru, moartea. Ea încă există ca alegere.
Nu te poţi eschiva spunând că ai fost,, forţat'' de împrejurări să faci o anumită alegere. Opţiunea de a alege să nu renunţi la evoluţionism încă exista, chiar dacă îţi aducea moartea. Dar de făcut, tot o puteai face.
Se numeşte existenţialism. Şi îmi place. Pentru că responsabilizează omul (poate excesiv, dar e mai bine aşa; e mai chibzuit aşa).
Uff, ferestete sa mai da-i exemple pamantesti, chestiunea cu pistolul nu-i deloc potrivita, libertatea de a alege este directionata si impusa de cel cu pistolul, deci determinata si este in antagonism cu liberul-arbitru chiar daca moartea este alegerea.
Nu îţi este impus nimic. Poţi alege să rămâi adeptul evoluţionismului sau să mori.
Hasta la vista.
Liberul arbitru = libertatea de a alege. Un exemplu: Tu alegi dacă vrei merge în Rai sau Iad.
De ce, alege careva să sufere și nu știam eu?
Si tu daca spre exemplu alegi sa te duci in rai de ce o faci?
E programat, săracul, de natură să prefere plăcerea/fericirea în locul durerii/suferinței.
Pentru că am posibilitatea de a fi fericit veşnic.
Și de ce preferi fericirea în locul suferinței?
E o întrebare serioasă.
Ești amuzant. Poți măcar concepe veșnicia? Poți s-o explici?
Dar tu de ce preferi sănătatea în locul bolii?
Fiindcă sunt programat de natură așa, pentru supraviețuire și reproducere. Apropo, nu mi-ai răspuns la întrebare.
Fiindcă sunt programat de Dumnezeu aşa.
Pentru că Dumnezeu este bun şi vrea să le "dea" şi altora din fericirea lui.
Pe tine de ce te-a programat natura?
Gresit! Daca vei alege sa mergi in Iad sau in Rai asa cum spui tu, nu are legatura cu Liberul Arbitru ci cu Judecata lui Dumnezeu asupra actiunilor tale, a pacatelor sau a faptelor bune pe care le-ai facut.
D-zeu e bun în raport cu ce?
Ți-am zis deja de ce m-a programat natura așa, un răspuns mai pe larg îl poți vedea pe întrebarea cu durerea și plăcerea.
Atunci esti determinat de o cauza, faptul ca exista si a doua posibilitate iadul, iar tu vrei in rai, acesta fiind propietatea lui Dumnezeu iar ca sa ajungi acolo esti conditionat, in cazul tau nu exista liberul-arbitru.
Deci, eu aleg daca voi face fapte bune sau rele.
Da, tu alegi, pentru ca ai o constiinta.
Aceasta expresie este folosita cu referire la o persoana, la un om adica libertatea omului de a alege intre posibilitatile care i de ofera. Raul si eroarea devin astfel rezultatele alegerilor greșite ale omului.Liberul arbitru implica si existenta libertatii ca stare de fapt, nu doar ca o stare mentala de posibilitate, careia nu ii corespunde ceva efectiv. Sper sa iti fie de folos raspunsul meu.
Ce înseamnă că omul e liber să aleagă? Scuze, dar eu nu înțeleg chestia asta. Adică, de ce alege ceva în loc de altceva? Dă-mi un exemplu în care tu ai făcut o alegere și spune-mi de ce ai făcut acea alegere. Mi se pare imposibil să nu ai motiv, adică să nu existe cauze pentru alegerea ta, adică să nu fie determinate de circumstanțe, experiența de viață, preferințele personale etc.
Bineinteles ca alegerea pe care o va face are la baza si un motiv. Altfel nu o mai putea face, daca nu ar exista cauze si beneficii nu ar putea nimeni lua o dicizie anume.De ex. ceva banal ca sa poti intelege mai usor: eu am ales intre a ma ridica din pat si face ordine in camera si a sta in pat la pc, sa stau la pc, dc? petru ca nu am "chef" sa zicem asa sa fac nimic, deci decizia mea a depins de o stare de spirit, daca nu depindea de asta depindea de constiinta, si anume ca trebuie, asa este bine sa fac, o alegere este mereu motivata si mereu facuta pe bunul nostru plac.
Liberul arbitru este libertatea de a alege intre bine si rau. chiar si adam si eva au avut liber arbitru, dar au ales ce e rau!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
