Ce e mai bine?

Sa ai dreptate sau sa fii fericit?

Fiecare ce ii aproape de suflet mai mult, dar probabil cel mai bine ar fi sa ai dreptate.

Sa mananci morcovi

Se auto-exclud reciproc?

Sa ai dreptate e temporar.
Sa fii fericit e un ordin.

Atunci cand ai dreptate te simti bine doar o perioada scurta de timp, pentru ca daca ai dreptate te simti superior fata de cei care nu au.Atunci cand esti fericit este mult mai bine pentru ca fericirea tine mai mult timp.

Să fii fericit.

Sa te simti fericit ca ai dreptate, si sa ai dreptate ca te simti fericit. Le aleg pe ambele in acelasi timp.

Dreptatea mă face fericită deci am nevoie de dreptate că sa fiu fericita.

Sa fii fericit! Dar, de obicei, cand esti fericit esti si indreptatit...

Sa am dreptate inseamna sa fiu fericit.

Să am bani. Pentru mine banul aduce fericirea.

Te-ai casatorit de curand?

Sa fi tu impacat cu tine insati asta e cel mai important man,sti prea bine ca fericirea nu exista e o iluzie,moartea e singura fericire ca e vesnica, faza cu dreptatea, nu putem fi siguri de nimic asa ca

Eu sunt fericita cand am dreptate.

Normal si utopic in acelasi timp, era ca toata lumea sa aleaga dreptatea.
Daca ma face fericit orice fapt ilicit, da-o dracului de dreptate.

Cât de mulți factori pot influența răspunsul la această întrebare...

Ce reprezintă dreptatea pentru individul care se regăsește în acest ocean și nu găsește „barca" evadării?
Tânjește acest individ către dreptate cu orice preț, fie el și rănind cu bună știință o persoană apropiată lui și chiar având riscul de a pierde ceva important?
Pentru el „a avea dreptate" reprezintă o punte concretă spre „a fi fericit", chiar și cu pierderi?
Este acest om diplomat, împărtășindu-și opinia și în mod direct „având dreptate", însă într-un mod delicat, ce nu poate rupe firul unei relații?

Oricine poate avea dreptate, știind chiar că acest lucru nu îi va aduce niciodată satisfacție deplină, așa cum oricine poate fi fericit, știind că nu va avea niciodată dreptate.
Starea ideală a lucrurilor este, bineînțeles, să ai dreptate pentru că asta te face fericit. Dar cât de des întâlnim astfel de cazuri?
Dar poate această stare de „a ști că am dreptate" este una pur ficțională. Cu alte cuvinte, poate că omul cu pricina trăiește într-un vis. Putem spune atunci că este fericit, chiar dacă el doar /crede/ că are dreptate?

„Mai bine" înseamnă mai bine pentru mine, mai bine pentru tine, mai bine pentru societate, pentru lume în general?
Care sunt valorile morale persoanei care se întâlnește cu o astfel de dilemă?
În general - ca un ideal pe care majoritatea oamenilor încearcă să-l obțină - „mai bine" trebuie să fie atât „mai bine" pentru noi, cât și „mai bine" pentru persoana de lângă tine.

Precis:
Descoperim că o țară mai puțin cunoscută și importantă din Oceania a fost infectată cu un virus mortal. Singura soluție găsită de specialiști este exterminarea fiecărui individ din acea țară. În caz contrar, există un risc imens ca virusul să se extindă în întreaga lume. Responsabilitatea ta este să îți dau (eventual să nu îți dai acordul) pentru efectuarea acestui... hai să-l numim genocid.
Desigur, situația este dusă la extrem.
Desigur, există mult mai multe variabile implicate aici, în afara simplului fapt de a avea sau nu dreptate și de a fi sau a nu fi fericit.
Însă, lăsând aceste destul de mari defecte la o parte, ce-ar fi de făcut?
Dacă ne-am „descotorosi" de acea țară, am salva lumea. „Am avea dreptate", în sensul că suntem îndreptățiți să facem un astfel de atac.
Dacă nu, într-adevăr, am trăi în pace cu noi înșine. Însă care ar fi continuarea lumii?
Într-un astfel de caz extrem, aș prefera exterminarea acelei țări.
De ce?
Întrucât, într-adevăr, este o vărsare de sânge enormă. Dar pe cât de mare ar fi aceasta, pe de-atât de multe ori să înmulțim cantitatea încă o dată, ba chiar mai adăugăm poate câteva zerouri, și atât de mare ar putea fi cantitatea de sânge vărsată de întreaga omenire dacă această faptă nu ar fi săvârșită.
În alte cuvinte, riscăm pentru a nu risca.
Facem un număr de victime pentru a evita un număr și mai mare de victime.
Paradoxăm.


În viața reală, însă, depinde foarte mult de context.
După cum mi-am și început răspunsul, există foarte mulți factori și foarte multe contexte în care această întrebare poate fi pusă, și dezbătută.
Este o chestiune de gust.
De personalitate.
De factori interni și factori externi ce au afectat persoana care răspunde.
Personal, înclin balanța spre fericire.